Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 203/R-CM
Ședința publică din 05 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.691/CM din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic - pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin DGFP A, intimații-reclamanți, avocat pentru intimata-reclamantă și avocat pentru intimații-reclamanți, și I, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Justiției, ceilalți intimați-reclamanți și intimați-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de amânare a cauzei în vederea soluționării recursului în interesul legii cu termen la 10 martie 2008. Mai arată că aceeași parte a depus, prin serviciul registratură, o cerere de amânare a judecății în vederea soluționării cererii de strămutare, însoțită de certificat eliberat de grefa Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea acordă părților cuvântul pe cererile de amânare a judecății.
Reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor arată că este de acord cu aceste solicitări.
Avocat solicită respingerea cererii de amânare în vederea soluționării cererii de strămutare ca neîntemeiată, precizând că nu a fost dispusă suspendarea judecății.
Cu privire la cea de a doua cerere, ce face referire la recursul în interesul legii, arată că și aceasta este neîntemeiată, întrucât acesta produce efecte din momentul publicării în Monitorul Oficial, iar de la admitere până la publicare poate să treacă șase luni.
Părțile prezente depun aceleași concluzii.
Curtea respinge cererile de amânare a judecății ca neîntemeiate.
Părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea recursului declarat de această parte. Susține că instanța de fond a admis acțiunea deși instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă.
Arată că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, iar creditele aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Solicită admiterea recursului Ministerului Justiției.
Avocat arată că în cauză este vorba despre un drept de creanță, un bun așa cum în mod corect s-a statuat în art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, precizează că este inadmisibilă invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive de către recurentul-pârât Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că acesta nu a făcut nicio apărare cu privire la calitatea procesuală pasivă la judecata în primă instanță.
Reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor declară că nu solicită cuvântul în replică.
, și, în calitate de intimate-reclamante pun aceleași concluzii, de respingere a recursurilor ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 19.07.2007, reclamanții, și, având calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Pitești, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea în solidar a primilor trei pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada iulie 2004 - 01.02.2007, actualizat cu indicele de inflație la data achitării.
Față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reclamanții au formulat cerere de obligare a acestuia la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG177/2002.
Au considerat astfel reclamanții că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare până la data de 1 februarie 2007, când a intrat în vigoare nr.OG8/2007, care a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996. Pe cale de consecință, el trebuie acordat pentru această perioadă.
Mai mult, s-a arătat, la stabilirea acestui drept prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat.
La data de 03.09.2007, numiții, -, și, în calitate de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Câmpulung, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâților la plata acelorași drepturi solicitate de reclamanți, pentru motivele arătate în acțiune.
De asemenea, G, și, în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Câmpulung, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat obligarea acelorași pârâți la plata sporului de 50% cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada septembrie 2004 - 01 februarie 2007.
Considerentele promovării unei astfel de cereri de intervenție în interes propriu sunt, în esență, aceleași cu cele din cererea introductivă de instanță, intervenienții apreciind că sporul în cauză trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Cereri de intervenție în interes propriu au mai formulat și, -, Ciuflea, I, -, G, -, -, - și la data de 25.07.2007, în calitate de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Pitești, pentru perioada iulie 2004 - 01 februarie 2007, precum și, - și, judecători la Judecătoria Costești, la data de 20.09.2007, pentru ultimii trei ani.
, fost judecător la Judecătoria Câmpulung, actualmente detașat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a formulat precizare la cererea de intervenție în interes propriu (5), în care arată că abrogarea formală a art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, nu poate produce niciun efect juridic deoarece nr.OG83/2000 este un act juridic de nivel inferior Legii nr.50/1996.
Cererile de intervenție în interes propriu au fost admise în principiu de instanță la termenul de judecată din data de 31.10.2007.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată, arătând că textul art.47 din Legea nr.50/1996, invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total și explicit prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Finalitatea modificărilor legislative realizate prin nr.OG83/2000 nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiției, ci aducerea dispozițiilor în materie în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr.154/1998, adică majorarea lor prin crearea unui sistem bazat pe: grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare.
Întrucât aceste elemente au fost substanțial majorate, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost inclus în indemnizația de încadrare lunară.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, deși legal citat conform dispozițiilor art.85 Cod procedură civilă, nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.691/CM/31.10.2007, Tribunalul Argeșaa dmis acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererile de intervenție în interes propriu și a obligat pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Justiției să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare lunară, așa cum a fost modificată în această perioadă, începând cu data de 19.07.2004 până la 01.02.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Totodată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că otrivit p. art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Abrogarea nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte, s-a arătat că au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți și intervenienți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții și intervenienții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
S-a reținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Motivul de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor este acela potrivit căruia hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestui motiv se arată că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, obligându-l la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
Acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamanților nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești nu îi conferă acestuia nicio garanție legală din partea recurentului pentru eventualele sume ce ar trebui plătite.
Este inadmisibil, în opinia recurentului, capătul de cerere referitor la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor în solidar cu ceilalți pârâți la plata drepturilor bănești solicitate. Aceasta deoarece creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
În drept, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 312 Cod procedură civilă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Instanța a pronunțat soluția atacată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestor motive de recurs se arată următoarele:
Nicio dispoziție legală nu stabilește că salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate se realizează prin lege organică.
Domeniul legii ordinare este regula, excepția fiind legea organică, în al cărei domeniu strict reglementat de art.72 din Constituție se regăsesc organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, nu și drepturile salariale.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 - lege ordinară - s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale care permit intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe. Mai mult, nr.OG83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr.50/1996.
Este de observat, susține recurentul, că sporul pentru risc și suprasolicitare psihică a fost introdus în Legea nr.50/1996 prin nr.OG56/1997 privind modificarea și completarea nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, acte normative cu valoare egală nr.OG83/2000.
Abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea acestui spor magistraților reprezintă o problemă de legiferare. Numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază. De altfel, Curtea Constituțională a statuat prin decizii că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
În nr.OG83/2000 se prevede abrogarea tuturor indemnizațiilor și sporurilor de care beneficiază magistrații. În prezent statutul magistraților este reglementat de Legea nr. 303/2004 iar al personalului auxiliar de specialitate de Legea nr. 567/2004, iar salarizarea acestor categorii de personal se realizează în baza nr.OUG27/2006, respectiv nr.OG8/2007, acte normative care nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Incidența art.20 alin.2 din Constituția României iese din discuție pentru că nu este vorba de reglementări interne cu privire la proprietate și care să aibă un conținut în contradicție cu reglementările internaționale.
Dezlegând noțiunea de bun în sensul art.1 Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, Curtea a decis cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, în speța de față fiind în discuție un drept de creanță afirmat de intimații-reclamanți, dar neprevăzut de legislația în vigoare. Tot Curtea arată că acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
În cauza Gaygusuz/Austria s-a decis că dreptul la o alocație de urgență - în măsura în care este prevăzut de legislația națională în materie - este un drept patrimonial în sensul art.1 Protocolul 1.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă.
Recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondat.
Observând, în prealabil, că pârâtul nu a invocat vreo excepție în apărare la judecata în primă instanță, Curtea reține că în mod corect s-a considerat că partea are calitatea procesuală pasivă în cererea formulată împotriva sa.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort. În considerarea lor, fără a adăuga la lege, instanța a obligat pârâtul la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea drepturilor bănești cuvenite și nu la plata în solidar cu ceilalți pârâți a acestora.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, vizând soluționarea cauzei cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv reglementat de dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, nu este fondat.
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Așa cum s-a reținut la judecata în primă instanță, dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Contrar celor susținute de recurent, abrogarea s-a făcut cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Posibilitatea reglementării primare prin ordonanțe emise de Guvern este sever circumstanțiată prin dispozițiile constituționale - art.114 din Constituția României din anul 1991.
Legea de abilitare stabilește în mod obligatoriu domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.
Prin art.1 pct.Q1 din această lege, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu și pentru abrogarea dispozițiilor acesteia. Iar Legea nr.334/2001 aprobă nr.OG83/2000 în temeiul limitelor delegării legislative stabilite prin art.1 pct.Q1 menționat mai sus.
Acolo unde a avut în vedere și abrogarea unor texte de lege, legiuitorul a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. A se vedea în acest sens art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3, pct.B lit.d) din Decretul nr.247/1997.
În conținutul dreptului fundamental la munca și protecția socială a muncii - consacrat de art.38 din Constituția României din 1991 - se regăsesc și măsurile de protecție socială privind prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Este și cazul de față în care munca se prestează în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, aspect necontestat de către pârâți.
Pentru aceasta s-a stabilit inițial dreptul reclamanților și intervenienților la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a justificat de către recurent îngrădirea exercițiului acestui drept prin aceea că nr.OG83/2000 a stabilit un nou sistem de salarizare cu indemnizație ca unică formă de remunerare.
Includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în noile salarii și indemnizații reglementate de nr.OG83/2000 nu rezultă din modalitatea de stabilire a acestora pentru personalul în discuție.
Potrivit art.18 din Legea nr.50/1996 modificată prin nr.OG83/2000, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchete sunt stabilite pe grade sau trepte profesionale, în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau parchetului.
Art. 2 din lege prevede că magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare lunară stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Includerea sporurilor abrogate în salariile de bază/ indemnizațiile de încadrare, respectiv în coeficientul de multiplicare este în contradicție cu intenția declarată de majorare a veniturilor salariale. Mai mult, modalitatea invocată nu permite verificarea salarizării în funcție de condițiile speciale în care se prestează munca, respectiv verificarea aplicării sporului ca procent din salariul de bază/ indemnizația de încadrare.
Lipsa fondurilor bugetare nu constituie o justificare a îngrădirii exercițiului acestui drept la sporul de 50% din cele enumerate de art.49 din Constituție.
Modalitatea de includere a sporului în salariul de bază contravine și semnificației componentelor salariului stabilite de prevederile art.155 Codul muncii.
Salariul de bază constituind partea principală sau fixă a salariului total se calculează în funcție de nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, competența profesională.
Sporurile formează partea variabilă a salariului. Acestea se plătesc pentru compensarea efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca.
Dreptul la protecția socială a muncii prestate în condiții speciale, concretizat în sporul de 50% la salariul de bază lunar/indemnizația de încadrare lunară constituie pentru cele arătate mai sus, un drept recunoscut de dispozițiile legale, implicit un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
bazei de calcul a salariului/indemnizației nu constituie o justificare pentru lipsirea de acest bun.
Astfel, corect s-a considerat la judecata fondului că aplicarea normei internaționale se impune față de normele interne invocate în apărare de recurentul-pârât, în virtutea dispozițiilor art.20 alin.2 din Constituția României.
Pentru aceste considerente, Curtea va reține că nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă și va respinge recursurile ca nefondate în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.691/CM din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, A, ȘI A, în calitate de magistrați judecători în cadrul Judecătoriei Pitești, intervenienții, A, ȘI, în calitate de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Câmpulung, A, G, ȘI, în calitate de magistrați judecători în cadrul Judecătoriei Câmpulung, I, G, A, A, A, și, în calitate de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Pitești, - și, în calitate de magistrați judecători la Judecătoria Costești și pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL ARGEȘ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Veronica Șerbănoiu Bădescu
