Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 215/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 215
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2394 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA- Grupul de, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.2394 din 12 iunie 2009 admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei
A obligat societatea pârâtă la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând diferențele salariale dintre salariul lunar cuvenit determinat prin aplicarea coeficientului de funcție (distilator) de 1,35 prevăzut de anexele 3 (poz.42) și 3 bis (pct.5) la contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anul 2006 la salariul minim de bază prevăzut de art.128 alin.5 lit. b din același contract, de 550 lei și salariul lunar efectiv acordat pentru perioada 01.01.2006-23.10.2006
A obligat pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariată a unității pârâte, având funcția de,distilor".
În conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul 2006 "în cadrul SC SA, filialelor, sucursalelor și a subunităților nominalizate în Anexa 1, valoarea salariului de bază minim este:
(a) - pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim ( adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort), valoarea salariului de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
(b) - pentru anul 2006,salariile de bază minimese calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de550RON".
În art. 129 alin. 1 sunt prevăzuți coeficiențiiminimice se aplică la salariul de bază minim actualizat pe, conform art.128 din contract, iar în anexa 3 bis sunt prevăzute limitele minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor.
Pentru funcția deținută de reclamantă, de,distilor", coeficientul negociat și inclus în anexa 3 bis, a fost pentru anul 2006 de 1,35.
În art.129 alin. 4 se prevede că prevede că "valoarea salariului minim pe se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3".
Instanța a constatat că salariul de bază în cadrul unității pârâte se stabilește prin aplicarea la salariul minim negociat în contractul colectiv, prevăzut în art. 128 alin. 5 lit. b, a coeficientului de funcție prevăzut în anexa 3 bis la contract.
Aplicând aceste dispoziții, instanța a constatat că salariul de bază al reclamantei trebuia calculat prin aplicarea coeficienților corespunzători nivelului și funcției (prevăzuți în anexa 3 bis), la valoarea de referință prevăzută de art. 128 alin. 5 lit. b din contractul colectiv de muncă 2006, respectiv 550 * 1,35 = 742,5 lei.
Conform carnetului de muncă, salariul de bază al reclamantei a fost stabilit de pârâtă la suma de 705 lei, începând cu 01.01.2006, inferior celui convenit prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
Ca urmare, pentru perioada martie 2006-octombrie 2006, instanța a constatat că pârâta trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor enunțate din contractele colective de muncă, în acest sens fiind art. 40 alin 1 lit. c din codul muncii care statuează că angajatorului îi revine obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
In atare condiții, în temeiul art. 161 din codul muncii, reclamanta având dreptul să primească salariul negociat, pârâta a fost obligată să îi plătească suma ce reprezintă diferența dintre salariul lunar cuvenit determinat prin aplicarea coeficientului de funcție (distilator) de 1,35 prevăzut de anexele 3 (poz.42) și 3 bis (pct.5) la contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anul 2006 la salariul minim de bază prevăzut de art.128 alin.5 lit b din același contract, de 550 lei și salariul lunar efectiv acordat pentru perioada 01.01.2006-23.10.2006.
Pârâta, fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 din cod procedură civilă a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței nr.2394/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, a declarat recurs reclamant, criticând-o pentru neleglitate și netemeinicie.
Motivând recursul, reclamanta a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii sale de obligare a pârâtei la plata orelor suplimentare, astfel cum solicitat prin precizarea la acțiune depusă la data de 10.04.2008.
A mai susținut recurenta că instanța, pronunțându-se asupra acordării drepturilor prevăzute de art.128 și 129 din CCM, nu a aplicat la calculul acestor drepturi coeficientul de 1,25 prevăzut de art.129 lit.a pct.1, conform căruia salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe a unui coeficient minim de 1,25 pentru muncitorii calificați.
Recurenta a menționat și faptul că, pentru calcularea drepturilor bănești, a solicitat instanței administrarea probei cu expertiza contabilă, dar instanța a respins proba ca neutilă, cu motivarea că fiind vorba de o perioadă mică de timp, cuantumul acestora poate fi determinat de către instanță.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, motivând că salariul de bază al reclamantului s-a calculat prin aplicarea la salariul minim stabilit prin CCM a coeficientului dat de categoria de salarizare din care face parte, acesta nefiind îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute la art.128 alin.5 lit.a din CM.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prima criticilor formulate, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unuia dintre capetele de cerere cu care a fost legal învestită.
Astfel, se constată că prin cererea intitulată " precizare" depusă la 10.04.2009 (fila 18), pentru primul termen de judecată, reclamantul și-a completat acțiune introductivă, solicitând pe lângă plata diferențelor de salariu pe perioada martie 2006-octombrie 2006, conform treptelor de ierarhizare și coeficienților minimi prevăzuți de art.128, art.129 și anexelor la CCM, și plata orelor de noapte efectuate în aceeași perioadă, potrivit art.71 din CCM al
Potrivit art.132 alin.1 pr.civ. " la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi."
În cauză, modificarea acțiunii, în sensul completării obiectului acesteia cu un nou petit a intervenit până la primul termen de judecată, astfel încât instanța a fost legal învestită și cu soluționarea acestui capăt de cerere.
Cum prin dispozitivul hotărârii tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii privind plata orelor de noapte și nici nu a examinat-o în considerente, nu s-a intrat în cercetare fondului, fiind incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ.
Totodată, Curtea reține că nici în ceea ce privește cererea introductivă, nu a fost lămurit pe deplin cadrul procesual sub aspectul obiectului.
În acest sens, se constată că reclamanta a solicitat plata diferențelor de salariu pe perioada martie - octombrie 2006, referindu-se generic la drepturile bănești cuvenite conform treptelor de ierarhizare și coeficienților minimi prevăzuți de art.128 și art.129 și anexelor corespunzătoare din CCM, fără a preciza clar ce coeficienți minimi nu i-ar fi fost acordați și a căror aplicare la salariu s-a urmărit prin promovarea acțiunii.
Această formulare ambiguă a condus instanța de fond la calcularea salariului cuvenit reclamantului, numai prin luarea în considerare a coeficientului minim de 1,35 corespunzător nivelului și funcției, aplicat la salariul minim negociat în contractul colectiv al, conform art.129 alin.3 și anexei nr.3 bis din CCM, deși recurenta reclamantă susține că prin introducerea acțiunii ar fi urmărit și aplicarea coeficientului minim de 1,25, conform art.129 alin.1 lit.a lit.a, pct.2 din CCM, astfel cum a solicitat prin notele de ședință depuse la ultimul termen de judecată ( fila 32).
Din considerentele sentinței pronunțate reiese însă că instanța de fond nu a analizat îndreptățirea reclamantei la aplicarea acestui coeficient și nici nu a verificat dacă salariul de bază stabilit la nivelul sumei de 705 de lei, conform mențiunilor din carnetul de muncă, a fost calculat prin aplicarea sau nu a coeficientului de 1,25 prevăzut de art. 129 alin.1 lit.a lit.a, pct.2 din CCM.
Potrivit art.129 alin.4 pr.civ. " cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea la orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
-și rolul activ în conformitate cu prevederile textului de lege enunțat, instanța de fond nu a stabilit clar obiectul cererii cu care a fost învestită și asupra căreia trebuia să se pronunțe, și pe cale de consecință nu a realizat o cercetare corespunzătoare a fondului cauzei.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând a-l admite ca atare și, în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de fond va pune în vedere reclamantei să precizeze obiectul cererii privind plata diferențelor de salariu, cu indicarea coeficienților minimi a căror neaplicare la salariu o invocă, va examina cererea reclamantei privind plata orelor de noapte și se va pronunța motivat asupra acestora, după administrarea probelor pe care le apreciază necesare soluționării cauzei, cu luarea în considerare inclusiv a necesității efectuării unei expertize contabile în măsura în care aplicarea coeficienților minimi prevăzuți la art.128 și art.129 și calcularea salariului necesită cunoștințele unui specialist.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2394 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA- Grupul de, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud. -
27.01.2010
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Lucian
