Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2227/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 6442/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2227/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recursului formulat de către recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.1859 din data de 04.04.2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat în Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (371/2008) în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) prin apărător d-na avocat - cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 14 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/04.06.2004 lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv certificat de grefă ce emană din partea Tribunalului București - Secția a VII a Comercială referitor la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009 din care rezultă faptul că asupra recurentei-pârâte s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, confirmarea mandatului din partea administratorului judiciar precum și o cerere prin care solicită, ca urmare a celor învederate, citarea debitoarei prin administrator judiciar. În consecință, recurenta-pârâtă prin avocat, față de cele susținute, solicită judecarea pricinii, întrucât în opinia sa, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.64/1995 (legea falimentului) în căile de atac promovate de societate.
Curtea ia act de susținerile recurentei-pârâte prin avocat, în sensul că nu există temei pentru a se suspenda judecata pricinii, pe motivul insolvenței societății.
Curtea pune în discuția părții recurente excepția tardivității declarării recursului.
Recurenta-pârâtă prin avocat solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada depunerii în termen a recursului.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a judecății pricinii formulată oral de către recurenta-pârâtă prin avocat, având în vedere faptul că aceasta a mai beneficiat de un termen în acest sens.
În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului, recurenta-pârâtă prin avocat având cuvântul, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1859/04.04.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004 invocată din oficiu și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului pentru anul 2004, ca fiind prescrisă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta A, fiind obligată aceasta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști 2005, și C 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
În considerente a reținut că potrivit art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pe anii 2003-2006, cu aceeași formulare în toate contractele, prevăzând că salariații SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, " pentru anul 2003, suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pe anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În aceste condiții, înscrisurile nu pot susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004-2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța constată că potrivit art. 168 alin. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
În consecință, cum pârâta n-a făcut dovada că suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C au fost incluse în salarii și după anul 2003 și în raport de dispozițiile art. 168 CCM, s-a apreciat întemeiată acțiunea.
2 din art.168 a fost însă modificat în forma: "În anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 ale prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se fi dispus în acest sens și pentru viitor și fără să se fi specificat în acest sens și prin contractele colective de muncă încheiate ulterior acestui an.
Prin urmare, societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu, conform dispozițiilor art. 168 CCM, dispoziții care au fost menținute în contractele încheiate în toți ani ulteriori.
Întrucât conducerea patronatului, începând cu anul 2004, nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației salariaților pentru a negocia potrivit prevederilor CCM, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Instanța a reținut că potrivit art. 969 Cod civil, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și, prin urmare, dispozițiile din CCM pe care reclamantul își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la de o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractelor colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voința părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da efect unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestora.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își mențină efectele până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 a prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
A susținut că Tribunalul nu a judecat pricina. La fel au procedat și acele câteva instanțe care au dat rezolvări de respingere (excepție făcând Tribunalul Giurgiu ).
Greșita înțelegere a ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul (inclusiv a primelor de sărbători) din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi, prin simpla copiere, la cauzele.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 07.04.2008 a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Într-adevăr, din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflate la fila 24 a dosarului de fond, rezultă că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 18.07.2008, față de care, declararea recursului, conform vizei aplicate de Tribunalul Teleorman, la data de 30.07.2008 s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut în cazul conflictelor de drepturi de art. 80 din Legea nr. 168/1999 și calculat, potrivit art. 101 alin. 1 pr. civ, pe zile libere, acesta expirând la data de 29.07.2008.
Nu se poate reține nici nevalabilitatea comunicării sentinței atacate la sediul persoanei juridice pârâte, față de indicarea unui alt sediu de comunicare a actelor de procedură prin împuternicirea aflată la fila 14 a dosarului de fond.
Se reține în acest sens că, în temeiul art. 93 pr. civ, partea poate indica un alt domiciliu la care să-i fie comunicate actele de procedură, caz în care trebuie să indice și persoana însărcinată cu primirea acestora.
Interesul pe care norma enunțată îl protejează ține de necesitatea transmiterii actului și efectivei primiri a acestuia, atunci când partea nu s-ar afla la domiciliu sau, dintr-un motiv sau altul, comunicarea la domiciliu nu ar realiza în mod optim scopul primirii actului procedural de către parte.
În niciun caz nu se poate prevala de necomunicarea unui act de procedură la sediul ales, partea căreia i-a parvenit actul la sediul înregistrat în registrul comerțului, primire pe care a atestat-o prin ștampilă și semnătură, astfel că interesul ocrotit s-a realizat, nefiind în vreun fel lezat.
Or, art. 105 alin. 2 pr. civ. declară nule actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, în speță nefiind invocată și neputându-se constata vreo vătămare, din moment ce partea a primit efectiv comunicarea, atestând aceasta prin ștampilă și semnătură, astfel că modul de transmitere a hotărârii este valabil și produce în mod legal efectul începerii curgerii termenului de recurs.
În consecință, excepția invocată va fi admisă, iar recursul se va respinge, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului și pe cale de consecință,
Respinge recursul declarat de către recurenta-pârâtă SC SA (FOSTĂ SC SA) împotriva sentinței civile nr.1859 din data de 04.04.2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat în Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (371/2008) în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.04.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - llie - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2/ ex.15. 04.2009
Jud. fond: /
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
