Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2230/2009. Curtea de Apel Bucuresti

- ROMANIA -

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

DOSAR NR-

Format vechi 260/2009

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.2230/

Ședința publică din data de 07 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca

JUDECĂTOR 3: Bodea

GREFIER

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Consiliul Județean G împotriva sentinței civile nr.838/LM/AS din data de 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului G, în numele membrilor de sindicat și, și cu intimații-pârâți Consiliul Local prin Primar și Școala cu clasele I-VIII - având ca obiect "drepturi bănești".

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții împrejurarea că la dosar s-a depus prin fax la data de 06.04.2009 de către recurentul-pârât Consiliul Județean G "concluzii scrise" privind recursul declarat, într-un singur exemplar, cu mențiunea că pe această cale solicită judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.

Curtea, constatând că în cauză s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului G, în numele membrilor de sindicat și, a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean G, Consiliul Local al comunei și Școala cu clasele I-VIII, solicitând plata retroactivă începând cu 01.01.2007 a procentului suplimentar de 10% acordat personalului didactic cu gradul didactic I prin Legea nr.220/2007 de aprobare a OG nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 personalului din învățământ, precum și actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație până la data pronunțării.

Prin sentința civilă nr.838/21.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G, în numele membrilor de sindicat și, și a obligat pârâții Consiliul Județean G, Consiliul Local și Școala cu clasele I-VIII să plătească membrilor sindicatului reclamant, personal didactic cu gradul didactic I, drepturile salariale constând în diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007, pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, drepturile cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data când erau datorate și până în ziua plății efective.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt membrii ai sindicatului, având calitatea de cadre didactice (profesor, învățător) în cadrul Școlii.

La data de 31.01.2007, Guvernul României a adoptat Ordonanța nr.11 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 05.02.2007.

Creșterile salariale acordate personalului didactic din învățământ s-au realizat prin modificarea (în sensul majorării) coeficientului de multiplicare 1,00, în trei etape succesive: 1 ianuarie - 31 martie 2007; 1 aprilie - 30 septembrie 2007; 1 octombrie - 31 decembrie 2007.

Tribunalul a reținut că actul normativ menționat, deși a intrat în vigoare la data de 05.02.2008, cuprinde dispoziții exprese (art.9) de retroactivitate, în sensul că prevederile sale se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.

La data de 04.07.2007 Parlamentul României a adoptat Legea nr.220 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.11/2007, actul normativ intrând în vigoare la data de 20.07.2007. Pe lângă faptul aprobării actului normativ emis de Guvern, Parlamentul României, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării, a adus modificări ordonanței executivului, în sensul prevederii unei valori mai mari a coeficientului de multiplicare, rezultând în acest mod drepturi mai favorabile pentru membrii sindicatului reclamant.

și celelalte unități implicate în procesul de funcționare al personalului de învățământ au decis aplicarea dispozițiilor mai favorabile din legea de aprobare începând cu data de 20 iulie 2007, reprezentând data intrării în vigoare a legii, atitudine pe care tribunalul o consideră greșită, pentru următoarele argumente: prevederile exprese de retroactivitate ale art.9 din OG nr.11/2007 nu au fost modificate prin legea de aprobare; aprobând actul normativ emis de puterea executivă, parlamentul a decis aprobarea lui în totalitate, inclusiv sub aspectul retroactivității acordării drepturilor mai favorabile; la rândul său, legea de aprobare crește valoarea coeficientului de multiplicare inclusiv pentru o perioadă trecută (1 ianuarie - 31 martie 2007), situație ce nu își găsește o justificare logică decât în măsura în care autoritatea legislativă a avut în vedere acordarea unor drepturi mai mari și pentru trecut, deci în mod retroactiv.

Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că la această situație de decalaj dintre momentul emiterii ordonanței și acela al aprobării sale de legislativ s-a ajuns din cauza dificultății procedurilor de adoptare și aprobare a actelor normative de acest fel, aspect ce ține de buna cooperare dintre legislativ și executiv, iar nu din culpa membrilor sindicatului reclamant, personal didactic din învățământ.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul învățământului G și a obligat pârâții să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale constând în diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007, pentru perioada 01.01.2007 - 20.07.2007, aceste drepturi urmând a fi actualizate cu indicele de inflație.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 06.01.2009 pârâtul Consiliul Județean G, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 12.01.2009 sub nr-.

Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul-pârât critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii, iar pe fond respingerea acțiunii formulată împotriva instituției.

Se precizează că ersonalul p. didactic, didactic auxiliar și nedidactic este salarizat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit nr.OG11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007.

Prin nr.OG11/2007, Guvernul României a aprobat creșterile salariale ce se vor acorda cu anul 2007 personalului din învățământ. Ordonanța astfel emisă a fost aprobată prin Legea nr.220/2007 și a intrat în vigoare la data de 20.07.2007, care a suplimentat cu un procent de 10% valoarea coeficientului de multiplicare din grila de salarizare pentru personalul cu grad didactic

Parlamentul României a înțeles să majoreze cu 10% coeficienții de multiplicare pentru cadrele didactice cu gradul I prevăzuți în anexa nr.2, fără să precizeze, în mod expres, data la care se acordă aceste majorări. Aplicarea Legii nr.220/2007 astfel cum a fost adoptată, implică recalcularea salariilor cadrelor didactice cu gradul I din luna august 2007.

Consideră recurentul că prevederile exprese de retroactivitate ale art.9 din nr.OG11/2007 au fost modificate prin legea de aprobare, puterea executivă a decis aprobarea nr.OG11/2007 în totalitate, mai puțin sub aspectul retroactivității acordării drepturilor mai favorabile. De aceea acordarea procentului suplimentar de 10% a fost acordat începând cu luna august și nu cu 1 ianuarie 2007.

Având în vedere că Legea nr.220/2007 pentru aprobarea nr.OG11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ nu cuprinde dispoziții exprese de retroactivitate, în sensul că drepturile salariale nu se aplică începând cu luna ianuarie 2007, se consideră acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că Tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor OG nr.11/2007 și, respectiv, a Legii nr.220/2007.

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.

În cauză, nstanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii apreciind, în mod justificat, că majorarea coeficienților de ierarhizare ce se aplică personalului didactic din învățământ cu gradul didactic I, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică de la data la care se aplică și OG nr. 11/2007 pe care o aprobă, adică 01.01.2007, și nu de la data de 20.07.2007, cum s-a pus în aplicare de către angajator.

În acord cu această opinie, Curtea apreciază nefondate considerațiile recurentului Consiliul Județean G asupra datei de la care se aplică coeficienții prevăzuți de Legea nr.220/2007, câtă vreme actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres data de aplicare a prevederilor acestuia, și anume 01.01.2007. În plus, Legea nr.220/2007 nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007, iar nu să modifice această prevedere din ordonanță referitoare la momentul aplicabilității actului.

Astfel, Curtea reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007) pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă chiar în cuprinsul Legii nr.220 / 2007 se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiind data de 01.01.2007.

Ca urmare, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, astfel că nu se justifică în nici un fel interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 poate fi aplicată numai pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, respectiv de la data de 20.07.2007.

În ceea ce privește retroactivitatea acestor dispoziții, sunt de menționat dispozițiile art. 1 din Codul civil potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă. Textul acestui prim articol al Codului civil, ca de altfel și forma lui constituționalizată (art. 15 din Constituție) conține două reguli fundamentale de drept intertemporal: prima impune neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că trecutul juridic scapă acțiunii acestei legi; a doua circumscrie aplicarea legii civile noi în accepțiunea că viitorul juridic, căruia îi corespund situațiile pendinte și efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute, este guvernat numai de legea civilă nouă.

Aceste reguli de aplicare a legii civile în timp sunt pe deplin aplicabile atunci când sunt edictate acte normative care reglementează fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice consumate sub imperiul legii vechi. C chemat să aplice legea trebuie să stabilească care este reglementarea aplicabilă faptelor trecute, faptelor pendinte și faptelor viitoare.

Alta este situația în speță când legiuitorul a aprobat prin lege o ordonanță emisă de executiv, cu modificări, însă nu și sub aspectul datei de la care se aplică prevederile ordonanței. Această lege trebuie deci aplicată de către unitățile de învățământ întocmai, acordând beneficiarilor legii, personalul didactic cu grad didactic I, drepturile salariale constând în majorarea cu 10% a coeficientului de multiplicare din grila de salarizare, începând cu ianuarie 2007.

Este de observat că această aplicare pentru situații juridice trecute a unei dispoziții cuprinse într-o lege ulterioară, deși vine în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, nu poate fi refuzată de către instanța de judecată și nici de către angajator, câtă vreme această prevedere expresă de retroactivitate a legii nu a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Județean G împotriva sentinței civile nr.838/LM/AS din data de 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului G, în numele membrilor de sindicat și, și cu intimații-pârâți Consiliul Local prin Primar și Școala cu clasele I-VIII.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.

Dact.LG/2 ex./07.05.2009

Jud.fond: Fl.; Gh.

Președinte:Petre Magdalena
Judecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2230/2009. Curtea de Apel Bucuresti