Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 23/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 23/D/2008
Ședința publică din data de 16 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja Adrian Șter vicepreședinte instanță
Asistenți Judiciari: - -
-
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, G, și cererea de intervenție formulată de intervenienții, G, - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând obligarea în solidar a primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut începând cu data de 20 martie 2004 și până la data introducerii prezentei cereri, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
În baza art.27 din nr.OG137/200, republicată, solicită obligarea pârâților să reglementeze situația juridică a acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridică, pentru ca aceste norme să nu fie discriminatorii; acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la reglementarea situației juridice a acestor drepturi în mod nediscriminatoriu; obligarea în solidar a pârâților de rândul 1-3 să procedeze la includerea în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele sus menționate; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii lor reclamanții susțin că au funcția de grefier arhivar, respectiv grefieri informaticieni la Tribunalul Cluj.
Invocând dispozițiile art.6 muncii art.20 și 53 ale Constituției, respectiv nr.OG137/2000, apreciază că în funcțiile pe care le dețin sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, în vederea egalității de tratament consideră că le sunt și lor aplicabile dispozițiile art.19 pct.3 din Legea 50/1996 republicată cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG83/2000 potrivit cărora "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități "
De asemenea, reclamanții au mai invocat și dispozițiile OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care consideră că mențin în art.3 alin.8 aceleași reglementări discriminatorii între grefieri, respectiv "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază".
Prin cererea înregistrată la fila 28-31, 88-89, 91-94 în dosar de fond al tribunalului, intervenienții, G, având funcții de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Cluj, au intervenit în interes propriu solicitând obligarea pârâților chemați prin acțiune la plata acelorași drepturi solicitate de reclamanți, invocând aceleași motive în susținerea cererii lor de intervenție ca și cele cuprinse în acțiunea principală.
Prin întâmpinarea de la filele 32-33, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin Cas olicitat respingerea acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție, invocând lipsa calității sale pasive și inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, la rândul său, prin întâmpinarea de la fila 64-66 solicitat respingerea acțiunii și cererilor de intervenție pe considerentul că drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar instanța dacă le-ar acorda ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
Mai susține că drepturile solicitate pentru perioada 20.03.2004 - 25.11.2004 sunt prescrise conform art.3 din Decretul nr.167/1958, iar cererile de intervenție în nume propriu nu sunt admisibile în principiu prin prisma dispozițiilor art.49 alin.1 și 2 i 52.proc.civ. neavând legătură cu cererea principală.
Pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a solicitat respingerea cererilor invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând acțiunea principală precum și cererile de intervenție, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din cererile formulate de reclamanți și intervenienți, problema care trebuie în principal soluționată de către instanța de fond este aceea dacă de fapt tratamentul aplicat acestora ar fi unul discriminatoriu în comparație cu personalul auxiliar din cadrul instanțelor care își desfășoară activitatea în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, respectiv în comparație cu grefierii vizați de dispozițiile art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, aceștia primind un spor de 10% pentru activitatea depusă.
Curtea constată însă că în speță nu se poate reține un astfel de tratament discriminatoriu.
De altfel, pentru a se putea vorbi despre discriminare, este necesar să se constate că sunt întrunite condițiile stabilite prin art.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Or art.2 statuează la alin.1 că "potrivit ordonanței prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Dar, situația în care se află reclamanții și intervenienții nu este egală cu cea a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești care desfășoară activități potrivit art.19 pct.3 din Legea 50/1996 respectiv art.3 alin.8 din OG8/2007, astfel că nu se poate constata incidența prevederilor legale mai sus citate, deoarece diferențierea există din faptul că grefierii care beneficiază de spor desfășoară în plus unele activități expres prevăzute de lege, apreciate de legiuitor ca mai complexe și conferind un grad mai înalt de solicitare a angajatului, în măsura în care se adaugă activității obișnuite a unui grefier. Ca atare apare ca rezonabilă remunerarea suplimentară a acestor grefieri, în condițiile în care se păstrează proporționalitatea între sporul salarial acordat și măsura în care activitatea acestora este mai complexă.
Nu se poate susține că legiuitorul nu lasă să se înțeleagă, prin textul legii, motivația acordării indemnizației, pentru a se putea verifica legitimitatea scopului urmărit. Chiar dacă nu există o exprimare expresă în acest sens, reiese din însuși textul legal ce instituie dreptul la indemnizație că aceasta corespunde muncii depuse de către grefieri în exercitarea activităților speciale ce le presupune munca în cadrul compartimentelor menționate, fiind evidentă legitimitatea remunerării efortului suplimentar al acestor grefieri.
Chiar dacă în cazul grefierilor ce beneficiază de indemnizația de 10% nu este necesară o calificare specială, nu se poate constata, așa cum solicită reclamanții și intervenienții o încălcare a dispozițiilor art.6 muncii, ale art.20 și 53 ale Constituției, respectiv ale nr.OG137/2000.
De fapt chiar prevederile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, garantând dreptul la salariu egal pentru muncă egală, nu fac decât să justifice soluția adoptată de legiuitorul național, prin aceea că "per a contrario" se acceptă legitimitatea acordării unui salariu inegal acolo unde munca este diferită.
De altfel este de reținut și faptul că sesizată fiind și Inalta C de Casație și Justiție, cu recurs în interesul legii, referitor la chestiunea abordată și în prezenta cauză, prin Decizia nr.24/2008, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că dispozițiile art.19 alin.3 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariu de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Așa fiind, având în vedere considerentele mai sus reținute precum și faptul că potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 proc.civ. dezlegarea dată prin deciziile în interesul legii problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, acțiunea reclamanților precum și cererile de intervenție se impun a fi respinse ca nefondate.
Dar, de fapt, pretențiile reclamanților și intervenienților se impun a fi privite ca inadmisibile și prin prisma celor statuate de instanța supremă și prin Deciziile 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art.1, 2 alin.3 și art.27 alin1. din nr.OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De altfel este de reținut și faptul că jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat ce nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Dar reclamanții și intervenienții nu sunt în situațiile mai sus arătate de ei, diferențierile salariale invocate având justificări în natura diferită a activităților desfășurate (cazul THLIMMENOS versus -2000).
Față de considerentele mai sus arătate se constată că acțiunea reclamanților și cererile de intervenție sunt neîntemeiate urmând a fi respinse ca atare.
De fapt, acțiunea și cererile de intervenție promovate împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sunt inadmisibile și pentru faptul că acest pârât, în raport de atribuțiunile ce îi revin în virtutea dispozițiilor OG137/2000, nu are calitate procesuală pasivă în cauză și cu atât mai mult, dispozițiile art.V din nr.OUG75/2008 introducând un nou aliniat la art.19 din nr.OG137/2000, a legiferat că "sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar, nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării".
În ce privește apărarea făcută de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, trebuie reținut că în raport de atribuțiunile ce revin acestui minister în baza Legii nr.500/2000 și a celorlalte legi ale bugetului de stat, are calitate procesuală pasivă însă acțiunea și cererile de intervenție vor fi respinse ca neîntemeiate față de acest pârât pentru considerentele de fond mai sus analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții de drepturi salariale a reclamanților, G, și cererile de intervenție în nume propriu formulate de intervenienții, G, - toți cu domiciliul ales în C-N nr.2-4, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B sector 5-, TRIBUNALUL CLUJ,cu sediul în C-N nr.2-4, CURTEA DE APEL CLUJ, cu sediul în C-N P-a cel M nr.1, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B sector 5- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B sector 1 P-ța - - nr.1-3.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI
- - - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./25ex.
23.10.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja Adrian Șter
