Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2303/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.2303

Ședința publică din data de 2 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu

JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

: - - -

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în P, sat de, județul B, pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.773 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P, sat P, județul B, intimatul-pârât Tribunalul Buzău, cu sediul în B, dul - -, nr.8, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, prin cererile de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea recurentei-reclamante s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise, la care s-a anexat copia deciziei civile nr.1517/25.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar din partea intimatei-reclamante s-a depus întâmpinare.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Buzău, reclamantele și, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzău, Ministerul Justiției, la plata sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.04.2008, respectiv 15.03.2007 și în continuare până la încetarea dreptului, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

În motivare, reclamantele au arătat că au calitatea de grefier arhivar treapta III, respectiv agent procedural, în cadrul Judecătoriei P, așa cum reiese din carnetele de muncă și deciziile de numire pe aceste posturi.

otrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Învederează că prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a dispus abrogarea art. 47 iar prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ a fost admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea unitară a art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

Arată că, potrivit art. 329 alin.3 din codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată și pentru aceste solicitarea formulată este îndreptățită.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ.

În dovedire s-au depus în fotocopie deciziile nr. 70, 79 și 47 emise de Curtea de APEL PLOIEȘTI, actele de identitate și carnetele de muncă ale reclamantelor.

Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât decizia nr. 21/2008 a instanței supreme privește sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară după intrarea în vigoare a OG83/2000, însă din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/24.01.2007, astfel că pretențiile formulate de reclamante după această dată sunt nefondate.

S-a arătat că, potrivit art. 3 alin.3 din Legea nr. 567/2004, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod, iar din analiza Deciziei nr. 21/2008 și a textului menționat mai reiese că funcția de agent procedural nu face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.

Sub un alt aspect s-a învederat că, prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, în considerente reținându-se că ÎCCJ nu s-a limitat la a clarifica înțelesul unor norme juridice sau a lor de aplicare, repunând în vigoare norme ce își încetaseră aplicarea, fiind abrogate de acte normative ale autorității legiuitoare. În consecință, s-a solicitat să se constate că, după intrarea în vigoare a acestei decizii a Curții Constituționale, instanțele nu mai pot aplica decizia 21/2008 a ÎCCJ întrucât interpretarea Curții Constituționale este suverană, având forța juridică a unei legi de imediată aplicare.

Prin sentința civilă nr.773 din 30 septembrie 2009 Tribunalul Buzău a admis acțiunea în privința reclamantei, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL BUZĂU, și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a obligat pârâții către reclamantă la plata sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.04.2008 și în continuare, până la încetarea dreptului, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată, cererea în privința reclamantei, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL BUZĂU și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta a fost angajată în cadrul Judecătoriei începând cu data de 01.04.2008 ca grefier arhivar debutant, definitivat pe post de grefier la 01.12.2008 așa cum rezultă din decizia nr. 70 Curții de APEL PLOIEȘTI coroborată cu mențiunile efectuate în carnetul de muncă ( filele 7-8,13 dosar).

Reclamanta a fost angajată în cadrul Judecătoriei P începând cu data de 15.03.2007, în funcția de agent procedural, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al acesteia și din decizia nr. 47 Curții de APEL PLOIEȘTI depusă în extras în cauză (filele 14,22-23 dosar).

Se observă că prin art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul Personalului este definit personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea ca fiind format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, iar potrivit art. 3 alin.3 din Legea nr. 567/2004, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod.

Întrucât funcția de agent procedural nu face parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței și atât art. 47 din Legea nr. 50/1996 cât și Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ privesc acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică doar categoriilor profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți, precum și personalului auxiliar de specialitate, astfel încât solicitarea reclamantei - agent procedural, privind plata sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% este neîntemeiată.

În schimb este îndreptățită cererea formulată de reclamanta pentru acordarea și plata sporului de 50% menționat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 23¹din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.

Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă, Ordonanța Guvernului fiind aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.

La data de 10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 21/2008 prin care a admis recursul în interesul legii, stabilind, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.

În acest sens ÎCCJ a reținut că dispozițiile făcând parte dintr-o lege organică, își produc în continuare efectul, deoarece nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului, act normativ de inferior unei legi, nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României, aspectul contravenind normelor constituționale și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Totodată s-a statuat că neaplicabilitatea menționatei dispoziții de abrogare este impusă și de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale întrucât o atare măsură, adoptată prin ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însăși existenței acelui drept, fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică. Un astfel de drept nu poate fi înlăturat și pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.

Decizia nr. 21/2008 dată în interesul legii este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă.

În speță își găsesc aplicarea aceleași rațiuni avute în vedere de instanța supremă și în condițiile în care prin art. 30 din OG8/24.01.2007 s-a abrogat expres Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu atât mai mult cu cât în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

În ipoteză contrară s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.

Mai mult, instanța reține că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).

În consecință, instanța va înlătura apărarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în sensul netemeiniciei pretențiilor reclamantei ulterior datei de 01.02.2008, ca urmare a intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/2007, întrucât neacordarea acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.

Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.

Referitor la cealaltă susținere a pârâtului formulată pe calea întâmpinării, și anume incidența Deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale și a interpretării date de această instanță în considerentele hotărârii, Tribunalul constată că prin decizia menționată Curtea Constituțională, în baza prerogativelor sale, a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între puterile statului, respectiv între Autoritatea Judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, în motivarea acestei concluzii Curtea Constituțională formulând aprecieri referitoare la două decizii în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizii printre care se numără și decizia nr. 21/2008).

În speța dedusă judecății instanța va înlătura apărarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților axată de decizia 838/27.05.2009 a Curții Constituționale întrucât, pe de o parte, Curtea Constituțională nu poate cenzura o decizie dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu poate desființa o asemenea decizie determinată, în cadrul competențelor conferite ei de lege putând doar constata conflictul între puterile statului, iar pe de altă parte instanțele judecătorești sunt ținute cu putere obligatorie, prin lege, conform art. 329 alin. 3 din codul d e procedură civilă, de aplicarea deciziilor date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, neputând cenzura conținutul sau aplicarea lor.

Pe fond, față de considerentele de mai, Tribunalul a constatat că cererea pendinte judecății este întemeiată în privința reclamantei, astfel că a obligat pârâții Tribunalul Buzău, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților către aceasta la plata sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.04.2008 și în continuare, până la încetarea dreptului, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, respingând ca neîntemeiată cererea în privința reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și,criticând-o ca nelegală și netemeinică.

In cuprinsul motivelor recursului formulat de Curtea de APEL PLOIEȘTI se critică faptul că instanța de fond nu a luat in considerare că doar legiuitorul avea dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumul indemnizației sau al sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat.

Totodată, instanța de fonda admis capătul de cerere privind reactualizarea sumelor fără a avea in considerare faptul că în conformitate cu disp.art.14 alin,2 din Legea nr.500/2003 privind finanțelor publice, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

De asemenea, instanța de fond a comis o gravă eroare când a dispus și plata pentru viitor a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică până la încetarea raporturilor de muncă, drepturile solicitate pentru viitor nefiind certe, lichide și exigibile.

Ministerul Justiției și Libertăților, arată că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu e prevăzut in legislația actuală.

Prin art.30 din nr.OG8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a ordonantei se abrogă Legea nr.50/1996. recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr.21/2008 a. a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art.47 din Legea nr.50/1996.

In consecință sporul de 50 % nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care disp.Legii nr.50/1996 au fost abrogate in intregime.

Sentința este criticabilă și pentru faptul că instanța de fond a dispus acordarea drepturilor salariale pentru viitor.

Reclamanta critică soluția instanței de fond deoarece,susține aceasta este agent procedural la JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

Instanța a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale, deoarece potrivit disp.art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 funcția de agent procedural este conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.

De altfel, arată aceasta, inițial a primit acest spor, dar ulterior i-a fost sistat, deoarece nu a promovat acțiune in instanță alături de celelalte persoane îndreptățite.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente in cauza Curtea va retine următoarele:

Potrivit art.3 alin.3 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.17/2006, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.

De asemenea, art.VII din Legea nr.17/2006 statuează că aceasta intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare a personalului auxiliar de specialitate- cu excepția anumitor prevederi, expres indicate, dar neincidente în speță, care au intrat în vigoare la trei zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial. Legea specială de salarizare la care face trimitere textul de lege este Ordonanța nr.8/2007 publicată în Monitorul Oficial nr.72/31.01.2007, ce a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, deci la data de 3.02.2007.

, ca personal conex personalului auxiliar de specialitate, sunt salarizați în baza OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, intrată în vigoare la 3.02.2007, care cuprinde în anexele acesteia, pe lângă personalul auxiliar de specialitate definit de art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, cu modificările și completările ulterioare, și personalul conex definit de art.3 alin.3 din același act normativ, respectiv pe șoferi, agenții procedurali și aprozi, personalul conex beneficiind, așadar, de drepturi salariale cuvenite în temeiul aceluiași act normativ ca și personalului auxiliar de specialitate.

Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

S-a reținut în considerentele -menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea.

Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă.

Având în vedere că începând cu data de 3.02.2007 aprozii fac parte din categoria personalului conex al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, alături de agenții procedurali și aprozi, ce sunt salarizați prin același act normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, respectiv OG nr.8/2007, beneficiind de aceleași drepturi și ținând cont de decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ pronunțată în interesul legii, rezultă că începând cu data de 15.03.2007, data angajării se cuvine și reclamantei acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat lunar la salariul de bază brut lunar.

Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul reclamantei ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, și va modifica în parte sentința în sensul că va admite acțiunea și pentru reclamanta recurenta, obligand pârâții la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50 % către aceasta reclamantă.

In ceea ce privește recursurile formulate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI si Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea urmează să le respingă ca nefondate deoarece prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

Cum potrivit disp.art.329 alin.3 pr.civilă,dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanțe, eventualele critici referitoare la temeinicia hotărârii atacate sunt nefondate.

Referitor la critica privind acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, Curtea va reține că aceasta este neîntemeiată deoarece actualizarea drepturilor salariale constituie o măsura corecta și legală urmând ca în acest mod să fie acoperit prejudiciul suferit de către reclamanți prin neplata drepturilor menționate la scadență.

Față de considerentele mai expuse, Curtea in baza disp.art.312 corob. cu disp.art.304¹pr.civilă, va respinge recursurile formulate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, județul P și Ministerul Justiției și Libertăților, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.773 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P, sat P, județul B, intimatul-pârât Tribunalul Buzău, cu sediul în B, dul - -, nr.8, județul

Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P, sat de, județul B, împotriva sentinței civile nr.773 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Modifică în parte -menționata sentință în sensul că admite acțiunea și pentru reclamanta și obligă pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50 %, către această reclamantă începând cu 15.03.2007 la zi și în continuare, până la încetarea dreptului, actualizat cu indicele de inflație.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

- - - - ---

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.8 ex./08.12.09

.fond nr- Trib.

Jud.fond G

Președinte:Lucian Crăciunoiu
Judecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2303/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2303/2009. Curtea de Apel Ploiesti