Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 236
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - P,-, jud. P împotriva sentinței civile nr. 2853 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA (fostă SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales la B,-,.3,.7, sector 1
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații reclamanți, G, reprezentați de avocat din Baroul Prahova și recurenta pârâtă SC SA reprezentată de consilier juridic .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenții reclamanți note de ședință, la care atașează în copie, extras de pe portalul Tribunalului Prahova în care sunt evidențiate soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -, -, în copie Raport de expertiză contabilă efectuat în dosarele: 74/2009, 98/2009, 99/2009, 100/2009, 101/2009 ale Biroului executor judecătoresc -, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având la rândul său cuvântul pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului, arată că sentința pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății.
Se arată că netemeinicia și nelegalitatea sentinței recurate rezultă din practica judiciară a Tribunalului Prahova, care în cauze cu obiect identic, în același complet sau în complete diferite au pronunțat atât hotărâri de admitere cât și hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, încălcându-se astfel principiul aplicării unitare a legii.
La solicitarea instanței apărătorul recurenților reclamanți arată că cererea de chemare în judecată a vizat acordarea diferenței dintre salariul minim negociat și cel încasat, iar motivele de recurs vizează neaplicarea CCM la nivel de unitate. În continuare se arată că potrivit art. 287 din Codul muncii, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului. Cum în speța de față SC nu formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru formula apărări sau a invoca excepții, nu dovedit cu statele de plată ale reclamanților că drepturile salariale neachitate s-au situat peste minimul salariului reglementat de CCM la nivel de unitate, în raport de funcțiile îndeplinite de reclamanții din subordinea pârâtei.
Se arată în continuare că din sutele de expertize contabile efectuate în județul P și zecile de mii la nivel de țară, în niciun caz nu au fost identificate drepturile bănești solicitate în salariile reclamanților, deoarece acestea nu au fost plătite.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu reținerea cauzei spre rejudecare, efectuarea unei expertize contabile și obligarea pârâtei intimate sumelor solicitate de fiecare reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U RT E
Prin cererea înregistrată nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, au chemat in judecată pârâta SC SA B, solicitând instanței să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariul de bază minim pe care trebuia să-l aibă fiecare reclamant conform prevederilor CCM încheiat între patronat si sindicat si salariul efectiv acordat si înscris în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații SC SA până la data disponibilizării colective dispusă unilateral de către angajator.
Prin sentința civilă nr.2853/11.11.2008 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au fost salariații SC SA, iar susținerea acestora că au fost remunerați cu un salariu mai mic decât cel cuvenit conform Contractului Colectiv de Muncă nu poate fi reținută având în vedere că din probele administrate în cauză cu acte nu se poate constata aceasta susținere.
Deși s-a pus in discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate nici una din părți nu a solicitat efectuarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că în alte cauze similare s-au admis acțiunile salariaților, se încalcă principiul aplicării unitare a legii și că s-au aplicat greșit prevederile Planului social adoptat în cazul concedierilor colective, respectiv disp. art.50 din CCM pe 2005.
La 6.02.2009 recurenții depun precizări la motivele de recurs în sensul că în mod greșit tribunalul nu a acordat diferențele dintre salariile plătite și cele cuvenite conf. art.176 CCM și că nu era obligația reclamanților să administreze probe, ci a angajatorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat:
Recurenții au fost salariații SC SA și susțin că au fost remunerați cu un salariu mai mic decât cel cuvenit conform Contractului Colectiv de Muncă.
Conform art. 161 Codul muncii, salariul se plătește în bani, cel puțin o dată pe lună, iar, potrivit art.163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată sau orice alte documente.
Din carnetele de muncă ale recurenților, așa cum corect a reținut instanța de fond, rezultă că aceștia au încasat un salariu, dar pentru a se constata dacă mai exista diferențe de salariu era necesară efectuarea unei expertize de specialitate.
Motivele de recurs invocate de recurenți nu au legătură cu cauza dedusă judecății, nu se referă la diferențele dintre salariul efectiv încasat și cel care s-ar fi cuvenit potrivit CCM, ci la aplicarea unui Plan social în cazul disponibilizării, situație ce nu face obiectul prezentei cauze.
Precizările motivelor de recurs, depuse la 6.02.2009, reprezintă, de fapt, noi motive de recurs care nu pot fi luate în considerare, fiind depuse peste termenul legal, astfel că nu pot fi luate în discuție.
Prin urmare, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - P,-, jud. P împotriva sentinței civile nr. 2853 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA (fostă SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales la B,-,.3,.7, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red. /MD
2 ex./5.03.2009
. fond - Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
