Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2391/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2391
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-,jud. P și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1610 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște, - Domnească,nr. 166, jud. D, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud. D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1,și intimații-reclamanți, -, - și, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești, cu sediul în G, str. -, nr. 13, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează
instanței că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor
dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, -, salariați în cadrul Judecătoriei Găești și -, foști salariați în cadrul Judecătoriei Găești, actualmente pensionari, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu luna mai 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și în viitor, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței și până la executarea hotărârii judecătorești, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloca fondurile necesare plății sumelor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în scopul asigurării confidențialității informațiilor clasificate, au fost adoptate o serie de acte normative, menite să confere salariaților ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, ca de exemplu art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006, și art. 15 alin 1 din O: nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici. Si prin art. 20 alin 3 din Legea nr. 656/2002, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % personalului din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor.
Reclamanții au mai precizat că obligația de confidențialitate pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești este prevăzută prin art. 78 din Legea nr. 567/9.12.2004 și că art. 21 al. 1 din OG 137/2000 prevede că există discriminare pentru că în două situații comparabile, așa cum au fost arătate anterior, s-a aplicat un tratament diferit care a avut ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Existența tratamentului discriminatoriu, conform susținerilor reclamanților, constituie și o încălcarea a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994, precum și a prevederilor art. 16 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare (filele 19-20)invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, că nu este angajator față de reclamanți, că atribuțiile sale sunt prevăzute prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și se referă la întocmirea proiectului de buget și execuția bugetară.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată (filele 22-26) a solicitat respingerea acțiunii motivând că în cauză nu există nicio discriminare în sensul OG nr. 137/2000, că sporul pentru confidențialitate se acordă numai în condițiile strict reglementate de art. 3 al. 1 don OG nr. 19/2006, modificată și completată prin Legea nr. 444/2006, art. 30 al. 3 din OG nr. 137/2000, art. 15 din OG nr. 6/2007 și art. 20 al. 3 din Legea nr. 656/2002 și că s-a constatat de către Curtea Constituțională că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi create pe cale judiciară, sau cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1610 din 30.09.2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea formulată de reclamanți față de acest pârât.
Pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamantele și și a admis în parte cererea formulată de reclamanții, -, - și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Consiliul Național pentru Combatere Discriminării, obligând pe ceilalți pârâți la plata către acești reclamanți a sporului de confidențialitate de 15% începând cu luna mai 2006 și în continuare pentru viitor însă în raport cu perioada lucrată de fiecare, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, urmând a se efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, față de care s-a admis în parte acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Găești și de fost personal auxiliar de specialitate în cadrul aceleiași instanțe, au solicitat acordarea sporului de confidențialitate de 15% prevăzut pentru alte categorii de gestionari de informații clasificate, prin Legea nr. 444/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 19/2006, invocând și prevederile nr.OG 137/2000.
Conform disp. art. 78 (1) din Legea nr. 567/9.12.2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate, cu modificările și completările ulterioare, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, o dispoziție similară fiind prevăzută și în art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar din 26 aprilie 2005.
Informațiile deținute de o autoritate publică pot fi clasificate prin dispoziția conducătorului dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 282/2002 și HG nr. 585/2002. Obligațiile de confidențialitate care revin personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești nu se încadrează prin ele însele în categoria informațiilor clasificate, astfel că nu se poate acorda sporul pentru calitatea de gestionar de informații clasificate.
Acordarea sporurilor de confidențialitate pentru anumite categorii de personal este expres reglementată prin diferite acte normative și este posibilă numai cu respectarea condițiilor cerute de reglementările respective.
Astfel, prin art. 3 (1) din OG nr. 19/2006 pricind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, modificată și completată prin Legea nr. 444/2006, s-a prevăzut că funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Prin art. 30 al. 3 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de sancționare, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul din aparatul consiliului primește un spor de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut, categoriile de personal care beneficiază de acest spor fiind stabilite prin Ordinul al președintelui Consiliului.
Și prin art.15 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a stabilit că sporul de confidențialitate se acordă categoriilor de funcționari publici în cuantumul și condițiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenire ași sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, prevăd posibilitatea acordării sporului de 15% numai persoanelor care gestionează informații clasificate.
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin.1,2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, reclamanții care se aflau în funcția de personal auxiliar în luna mai 2006, așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, beneficiază de acest spor, în afară de reclamantele și, care au fost eliberate din funcție la 24.08.2005 și respectiv 1.02.2006, înainte de data menționată în cererea de chemare în judecată, astfel că cererea formulată de aceste două reclamante a fost respinsă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciatt că aceasta este întemeiată, întrucât nu există raporturi de muncă între reclamanți și acest pârât în sensul Codului Muncii care să îi confere calitate procesuală, acțiunea formulată de reclamanți față de acest pârât fiind respinsă ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea formulată de ceilalți reclamanți (în afară de și ) și a obligat pe ceilalți pârâți, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fiind citat doar pentru opozabilitate, la plata către aceștia a sporului de confidențialitate de 15 % începând cu luna mai 2006 și în continuare, în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant, actualizat cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, urmând a se efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, față de care s-a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Libertăților (filele 5-8) și de APEL PLOIEȘTI (filele 9-19) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând motivele de recurs prev.de art.304, pct.4 și 9 cod pr.civ.recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a susținut pe de o parte, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite de lege acordând sporul de 15% pentru confidențialitate printr-o ingerință gravă în atribuțiile puterii legiuitoare și prin cenzurarea nepermisă a soluției alese de legislativ în sensul că decizia în interesul legii pronunțată de ICCJ în materie a creat pe cale judiciară norme juridice paralele celor prevăzute prin actele normative, ceea ce a determinat intervenția Curții Constituționale care prin decizia de la 27 mai 2009 a constatat existența conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlament și Guvern, pe de alta.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamantului pe temeiul art.27 alin.(1) din OG 137/2000, deși aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.819/2008 a Curții Constituționale, astfel că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă fiindcă doar legiuitorul are opțiunea de a reglementa criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau salariilor unor categorii profesionale salarizate de la bugetul statului.
A mai susținut recurentul că hotărârea este lipsită de temei legal, în cauză neexistând vreun act normativ în vigoare care să prevadă dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTIa susținut netemeinicia sentinței sub aspectul obligării la plata sporului pentru viitor în condițiile în care creanța acestuia nu îndeplinește cerințele de a fi certă, lichidă și exigibilă, pe de o parte, iar pe de alta, reprezintă o imixtiune nepermisă în sfera atribuțiilor puterii legiuitoare, singura ce poate stabili acordarea unui drept care actualmente nu este prevăzut în legislația în vigoare.
În plus actualizarea sumelor acordate cu rata inflației este nejustificată deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare, anual aprobate și în lipsa unei rectificări bugetare, obligarea sa la plata sumelor reprezentând drepturile pretinse actualizate este una imposibil de executat
S-a solicitat admiterea recursului, în conformitate cu art.304, pct.7-9 cod pr.civ. modificarea sentinței și respingerea acțiunii în fond ca neîntemeiate.
Intimații-reclamanți, legal citați nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis în parte acțiunea reclamanților, -, - și privind acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada solicitată, adică începând cu luna mai 2006-la zi și în continuare, în raport de perioada lucrată, în temeiul art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004-republicată rap.la art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate, astfel cum aceste dispoziții legale au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009 iar nu pe temeiul art.2 rap.la art.27 alin.1 din OG 137/2000-cum în mod eronat a susținut recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează discriminarea și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329(3) cod pr.civ. corect aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțate la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererea privind actualizarea sumelor cuvenite și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă al reclamanților față de care acțiunea a fost admisă, se justifică prin faptul că aceștia au fost lipsiți de beneficiul drepturilor bănești la care era îndreptățiți, începând cu luna mai 2006 la zi și în continuare, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime trebuie operate în carnetul de muncă în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Faptul de a recunoaște și acorda dreptul la plata sporului de 15% pentru confidențialitate și în viitor, criticat de recurenți ca neavând suport legal, este lipsit de justificare, câtă vreme acest drept rezultă din interpretarea dată art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004-republicată rap.la art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar prin decizia în interesul legii și dăinuie în continuare, fiind decisiv legat de calitatea de salariați ce fac parte din personalul auxiliarv de specialitate a reclamanților-intimați, -, - și.
Faptul de a nu exista în bugetul pe anul 2009 al recurentei-pârâte Curtea de APEL PLOIEȘTI sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamanților prin sentință și nici a celor rezultate din actualizare, așa cum s-a susținut în recursul de față, nu constituie motiv de recurs în sensul art.304 cod pr.civ. fiindcă această critică nu vizează în realitate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ci o împrejurare legată de executarea efectivă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, care excede controlului judiciar al Curții.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.1610 pronunțată la data de 30 septembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-,jud. P și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1610 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște, - Domnească,nr. 166, jud. D, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud. D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1,și intimații-reclamanți, -, - și, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești, cu sediul în G, str. -, nr. 13, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
--- - --- - ---
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Red.
Tehnored.FA/
10 ex./8 ian.2010
Trib.D nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
