Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2387/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2387
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B,- bis, sector 1 avândadministrator judiciar pe INSOLVENCY, cu sediul în B, B-dul - -, nr. 35, - 27,. 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.384 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în C,-,. 9 D,. 1,. 4, județul P, domiciliat în C,-, - 4,. B,. 6,. 26, județul P,-, domiciliat în comuna, sat, nr. 473, județul,, domiciliat în C,-, județul P,-,domiciliat în,-, județul P, domiciliat în C, str. -, nr. 1A,. 1,. C,. 1,. 46, județul P,,domiciliat în comuna, sat, nr. 150, județul P,G-,domiciliat în C,- A, județul P, domiciliat în, sat, nr. 1403, județul P, -, domiciliat în comuna, sat, nr. 445, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenta -pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimații-reclamanți, depune la dosarul cauzei copia contractului colectiv de muncă pentru anul 2004, întrucât sunt contracte colective de muncă identice.Arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru intimații-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât actele depuse la dosarul cauzei se referă la anul 2008 și nu la anii 2005-2007, nefiind depus niciun stat de plată sau vreo altă probă la dosarul cauzei privind plata acestor drepturi suplimentare.Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței seria - nr. 304/15.12.2009, pe care o depune la doarul cauzei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții -, -, -, G- și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentari salariale de C și de Paște conform art.168 al.1 din CCM, pentru perioada 2004-2007, în cuantumul prevăzut pentru fiecare reclamant, respectiv 7850 lei pentru reclamantul, 4350 lei pentru fiecare din reclamanții și G- și câte 6000 lei pentru fiecare din ceilalți reclamanți, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până în momentul în care contractele individuale de muncă ale acestora au fost desfăcute în temeiul disp.art.65 și 66 din Codul muncii, iar conform art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, pe perioada indicată, salariații societății aveau dreptul, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum egal cu un salariu de bază mediu pe societate, drepturi ce nu le-au fost plătite deși contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, conform art.236 alin.4 din Codul muncii.
În drept, au fost invocate disp.art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art.281 Codul muncii.
În ședința publică din 13.02.2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru C 2004.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 384 pronunțată la data de 13 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada C 2004 invocată din oficiu de instanță și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anii 2005, 2006 și 2007 și prima de Paște pe anii 2006, 2007 astfel: pentru fiecare din reclamanții, -, -, si suma de cate 6000 lei; pentru fiecare din reclamanții si G- suma de câte 4350 lei; pentru reclamantul - suma de 7850 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii, prezenta acțiune fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, astfel că acțiunea a fost respinsă ca prescrisă pentru perioada C 2004.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit.art.168 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2005, 2006, 2007.
S-a mai reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, iar în perioada indicată, aceștia nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, pârâta fiind obligată să achite aceste drepturi reclamanților, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază, considerente pentru care a fost admisă acțiunea, în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat, în termen legal, recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Se susține că în mod greșit a fost admisă cererea privind acordarea primelor de Paște și C pe perioada indicată întrucât în luna martie 2003, Consiliul de Administrație al Societății, actuală SA, a hotărât reașezarea salariilor din cadrul societății, ce a presupus, pe de o parte, absorbția primelor acordate de Paște și C în salariul de bază, iar pe de altă parte, majorarea efectivă a salariului de bază după absorbție cu 9,4%, invocându-se hotărârea nr. 14/31.03.2003 a Consiliului de Administrație și nota privind reașezarea salariului din cadrul societății, precum și o adresă către sucursalele din țară.
Așa fiind, din moment ce în martie 2003 s-a operat cuprinderea primelor în salariul de bază, conform art. 168 alin. 2 din CCM, de la acel moment astfel de drepturi nu au mai fost cuvenite, în acest sens fiind și negocierile de la nivelul societății între partenerii sociali, aspect recunoscut și de părțile contractante în cadrul Comisiei Paritare, când prin decizia acesteia din 6.11.2007, s-a stabilit clar care este interpretarea disp.art. 168 alin.1 și 2 din CCM.
Se mai învederează că nu se poate vorbi în acest context de o renunțare la anumite drepturi întrucât absorbția are ca efect obținerea de către salariați a unor venituri mai mari, includerea în salariul de bază a unor drepturi și ajutoare fiind chiar o recomandare rezultând din la nivel național, iar conform art.176 alin.6 din CCM la nivel de ramură și art.170 alin.4 din CCM la nivel de grup de unități, fiecare din adaosurile menționate se acordă în condițiile în care, prin contractele colective încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Mai arată recurenta că dacă s-ar admite interpretarea conform căreia absorbția s-a realizat în anul 2003 numai pentru anul respectiv, s-ar ajunge ca practic, dreptul conferit de contractul colectiv să fie acordat de două ori, iar deși suplimentele nu s-au acordat niciodată, ele au început a fi pretinse de către foștii salariați abia începând cu anul 2008, în acest an dispoziția referitoare la acordarea unor asemenea suplimente fiind tranșată în mod clar prin art. 135 din, la care s-a făcut trimitere.
Se mai susține de către recurentă că rolul Comisiei Paritare este tocmai acela de a interpreta clauzele CCM în cadrul aplicării acestuia, iar prima instanță a interpretat eronat nota Comisiei Paritare, nefiind vorba de o modificare la contract, ci de o interpretare care a urmărit să înlăture orice dubiu cu privire la voința reală a partenerilor sociali la momentul încheierii CCM în anul 2003 și ulterior.
Arată recurenta că a făcut dovada absorbției primelor de Paște și C începând cu 1.03.2003, pe când intimații nu au făcut dovada reală a creanței lor, respectiv faptul că nu au beneficiat de absorbția permisă de CCM.
În situația în care pretențiile intimaților sunt apreciate ca întemeiate, s-a solicitat respingerea pretenției cu privire la acordarea primei de C pe anul 2007 ca fiind ulterioară momentului în care partenerii sociali au stabilit interpretarea corectă a art.168 din CCM, fiind evidentă voința partenerilor sociali în sensul introducerii primelor de Paște și C încă din 2003 în salariul de bază.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a acordat primele la o altă valoare de referință decât cea avută în vedere de art.168 alin.1 din CCM pentru perioada 2003 - 2008, ținându-se cont de salariul mediu brut pe unitate și nu de salariul de bază mediu pe unitate, așa cum s-a stabilit în contractul colectiv de muncă, salariul de bază nepresupunând adăugarea sporurilor, indemnizațiilor și a altor adaosuri.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, respingerea pretenției cu privire la acordarea primei de C pe anul 2007 ori acordarea primelor avându-se în vedere salariul de bază mediu pe unitate, depunându-se la dosarul cauzei și o serie de înscrisuri, în copie.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentați fiind în instanță la termenul din 15.12.2009, prin apărător ales, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din 12 mai 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa constatat suspendată de drept judecarea recursului, conform art.36 din Legea nr.85/2006, reținând că în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Bucureștia fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei SC SA B, administratorul judiciar al pârâtei fiind numit INSOLVENCY, ce a fost introdus în cauză la același termen de judecată.
Ulterior, având în vedere modificările aduse art.36 din Legea nr.85/2006, prin Legea nr.277/2009, de aprobare a OUG nr.137/2008, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, constatându-se, la termenul din 03.11.2009, că față de aceste modificări potrivit cu care de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, nu mai este incident temeiul ce a condus la suspendarea judecății și se impune continuarea judecății recursului
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, în limitele și potrivit considerentelor ce urmează:
Faptul că recurenta a inclus în salariul de bază al angajaților, în anul 2003, primele de Paște și C, nu poate justifica respingerea cererii de acordare acestor prime pe perioada în discuție în cauză, câtă vreme nu s-a dovedit că această operațiune acoperă cuantumul primelor de Paște și C pe care intimații-reclamanți le-au solicitat în temeiul art. 168 alin.1 din CCM la nivel de societate încheiat pe anii 2005-2007, neprobându-se nici cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii primelor în salariul de bază.
Or, în conformitate cu disp.art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În plus, dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta, în mod evident în contractul colectiv de muncă valabil pe perioada 2005-2007 nu s-ar mai fi prevăzut, la art. 168 alin.1, acordarea separată a primelor de Paște și C către salariați, pentru fiecare din anii respectivi, ci s-ar fi menționat că aceste prime au fost incluse în salariul de bază al angajaților, ceea ce nu mai justifica stipularea în mod distinct a dreptului angajaților la primele respective.
Astfel, textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada 2005-2007, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea cererii de acordare a primelor de Paște și C pe perioada în discuție în cauză, inclusiv pentru C 2007 în ceea ce-l privește pe reclamantul -, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul lor de bază.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nici cele ale art.170 alin.4 din CCM la nivel de grup de unități invocate de recurentă nu pot justifica admiterea recursului, chiar dispozițiile respective statuând că fiecare din adaosurile la care se referă se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază. Or, după cum s-a arătat mai sus, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 prevede în mod expres acordarea acestor prime de sărbători.
Suma acordată de tribunal cu titlu de prime pentru fiecare intimat-reclamant contravine însă art.168 alin.1 din contractele colective de muncă negociate și semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SC SA.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu pe unitate, conform solicitărilor reclamanților, care include și sporurile, iar nu salariul de bază mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților însumează salariul de bază mediu brut pe societate, care nu include sporurile, pentru perioada de referință.
Față de considerentele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate reprezentând prime de Paște și C, conform art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe societate, după cum urmează: pentru reclamanții, -, -, -C 2005, Paște și C-2006, Paște 2007; pentru reclamanții și G--C 2005, Paște și C 2006 și pentru reclamantul -C 2005, Paște și C 2006-2007, urmând se menține restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B,- bis, sector 1 avândadministrator judiciar pe INSOLVENCY, cu sediul în B, B-dul - -, nr. 35, - 27,. 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.384 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în C,-,. 9 D,. 1,. 4, județul P, domiciliat în C,-, - 4,. B,. 6,. 26, județul P,-, domiciliat în comuna, sat, nr. 473, județul,, domiciliat în C,-, județul P,-,domiciliat în,-, județul P, domiciliat în C, str. -, nr. 1A,. 1,. C,. 1,. 46, județul P,,domiciliat în comuna, sat, nr. 150, județul P,G-,domiciliat în C,- A, județul P, domiciliat în, sat, nr. 1403, județul P, -, domiciliat în comuna, sat, nr. 445, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate reprezentând prime de Paște și C, conform art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe societate, după cum urmează: pentru reclamanții, -, -C 2005, Paște și C-2006, Paște 2007, pentru reclamanții și G -C 2005, Paște și C 2006 și pentru reclamantul - C 2005, Paște și C 2006-2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- -- - - -- - ---
Grefier,
-
red./VS
15ex/ 14.01.2010
f- Trib.
R,
operator de date cu caracter personal
nr.notificare nr.3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
