Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 248/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în T,-, -.6, jud. T și pârâta SC SA, cu sediul în T,-/A, împotriva sentinței civile nr. 1830 din 07.11. 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 februarie 2009, când instanța dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 05 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1830 din 7. 11.2008, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sporului de vechime în muncă de 25% din salariul de bază, începând cu data de 5.03.2005 și până la data de 29.02.2008; obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei compensații egale cu două salarii lunare ale reclamantului avute în luna februarie 2008; a respins restul pretențiilor reclamantului; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 13.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul a invocat prevederile art. 299, 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul modificării parțiale a acesteia, urmând ca în urma rejudecării fondului la instanța de recurs să se admită și cele două capete de cerere, adică acordarea sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate, ambele în cuantum de25 % din salariul de bază avut în perioada de trei ani anterior încetării raporturilor de muncă, respectiv perioada cuprinsă între 5.03.2005 - 29.02.2008. A mai solicitat acordarea și a sumelor reprezentând actualizarea la inflație și o dobândă legală pentru sporurile ce i se cuvin, pentru perioada 5.03.2005 și până la efectuarea plății,urmând ca aceste sume să fie stabilite în baza unei expertize de specialitate în faza executării silite.
În motivarea recursului a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că s-a făcut confuzie între instituția delegării și sporul de mobilitate deoarece deplasarea la instanțele de judecată în vederea respectării intereselor societății la instanțele locale sau din țară s-a făcut ca urmare a atribuțiilor de serviciu pentru care s-a plătit indemnizație de deplasare. Acest tip de activitate nu este delegare de mobilitate.
Instanța de fond nu a apreciat corect clauza inserată la lit. L pct. d din contractul individual de muncă. Chiar dacă această clauză este prin esența ei abuzivă, dat fiind că el a respectat-o și o respectă în continuare, e îndreptățit la plata sporului de confidențialitate.
La nivelul societății nu s-a putut negocia cu fosta conducere nici un drept salarial în afara celor stabilite în mod discreționar de aceasta.
În materie de practică judiciară, alte instanțe de judecată au acordat prin hotărâre judecătorească și alte sporuri prevăzute de lege dar care nu au fost cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte.
Temeiul de drept al admiterii capetelor de cerere privind actualizarea la inflație și acordarea unor dobânzi legale se regăsește în normele și principiile răspunderii civile contractuale - art.1073,1088 Cod civil, OG nr. 9/2000 aprobată prin Legea nr. 356/2002, art. 269 Codul muncii.
Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a respinge în totalitate acțiunea reclamantului intimat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, respectiv a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul de Gospodărie Comunală și Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2010 - art. 51 alin.1 și 3.
Au dovedit pe parcursul soluționării cauzei că sporul de vechime a fost înlocuit cu sporul de fidelitate și că acest spor se regăsește în salariul de bază brut negociat al intimatului, salariul ce depășea cu peste 25 % salariul minim pe economie al unei persoane cu studii superioare.
Motivarea instanței de fond nu este în concordanță cu dreptul angajatorului de a negocia cu reprezentații sindicatului clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ, în sensul că nu a îndeplinit dispozițiile art. 201 alin.2 Cod procedură civilă, nedispunând efectuarea unei expertize contabile pentru a stabili în concret cuantumul pretențiilor intimatului privind calculul sporului de vechime, ținând cont de faptul că salariul acestuia a variat în perioada de referință, ca și impozitul pe salariu.
Instanța avea obligația să cenzureze cuantumul onorariului avocatului ales al intimatului, care este exagerat de mare față de soluția pronunțată.
Instanța corect reține că intimatul a primit prin decizia de concediere un salariu compensator și pe cale de consecință ar fi trebuit să menționeze în dispozitivul hotărârii acordarea a încă unui salariu compensator și nu două cum greșit a dispus.
În susținerea recursului a invederat practica judiciară, care a apreciat că sporul de vechime poate fi inclus în salariul de bază brut negociat, cu condiția ca, cuantumul salariului să fie mai mare cu cel puțin 20% față de salariul minim prevăzut pentru funcția respectivă. Ex: decizia civilă 495/2007 - Curtea de Apel Alba Iulia, sentința civilă nr. 739/22.05.2007 - Tribunalul Sibiu, sentința civilă nr. 1293/2007 - Tribunalul Cluj.
În drept: 304 alin.1 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Reclamantul a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pe considerentul că este nefondată susținerea pârâtei că sporul de vechime a fost inclus în salariu; pârâta a încălcat prevederile art. 70 și 71 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea la recursul declarat de reclamant, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect și legal că nu datorează reclamantului sporul de confidențialitate și de mobilitate.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând seama și de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Tribunalul Timiș reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești, respectiv 39.277,5 lei reprezentând spor vechime neacordat, care să fie reactualizat cu indicele de creștere a ratei inflației și să se calculeze dobânda legală și 15.123 lei, reprezentând trei salarii lunare compensatorii.
Reclamantul a invocat prevederile contractelor colective de muncă unice încheiate la nivel național și la nivelul ramurii de gospodărie comunală, din care rezultă fără dubiu că, printre sporurile minime ce se acordă în condițiile acestor contracte, se acordă și "spor pentru vechime în muncă minim 5 % pentru 3 ani vechime și maxim 25% la o vechime de peste 20 de ani". - art. 50 lit.d din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură pe anii 2005-2006, art. 41 alin. 3 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură pe anii 2007- 2011; - art. 14,15, 24 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură pe anii 2007- 2011 în care se precizează că "la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație egală cu minim două salarii lunare, în afara drepturilor cuvenite la zi".
Printr-o precizare de acțiune ulterioară, reclamantul și-a majorat pretențiile cu 39.277,5 lei -spor de confidențialitate și 39.277,5 lei -spor de mobilitate.
Pentru sporul de confidențialitate a invocat prevederile pct. L lit. d din contractul individual de muncă și un indice de 25 %, ca și la sporul de vechime iar pentru sporul de mobilitate a arătat că în toată perioada în care și-a desfășurat activitatea la societatea pârâtă în funcția de șef oficiu juridic a avut numeroase deplasări la instanțe din țară, pentru reprezentarea intereselor societății, precum și la sediile unor puncte de lucru ale societății. A precizat tot un indice de 25 % întemeiat pe art. 6 și 16 din Legea 514/2003, art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic și art. 51 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Instanța de fond în mod temeinic și legal a admis petitul privind plata în favoarea reclamantului a sporului de vechime în muncă de 25 % din salariul de bază. Aceasta întrucât prevederile înserate în cuprinsul Contractul Colectiv de Muncă, enumerate mai sus, sunt cât se poate de clare: printre sporurile minime ce se acordă angajaților este inclus și "sporul de vechime în muncă de 5 % după 3 ani și maxim 25% la o vechime de peste 20 de ani".
Pârâta a invocat și în întâmpinarea depusă la instanța de fond și în cererea de recurs că sporul de vechime a fost înlocuit cu sporul de fidelitate și se regăsește în salariul de bază brut negociat al reclamantului, invocând Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997- 1998, 2005- 2006 și prevederile art.51 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anii 2007 -2010, unde se prevede că sporurile prevăzute mai sus se acordă numai la locurile de muncă unde aceste nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Susținerile nu sunt fondate. În contractele colective de muncă la nivelul SC - SA T pe anii 2005- 2006, 2006- 2007 se prevede că sporul de fidelitate se acordă salariaților cu o vechime în unitate de cel puțin 2 ani, iar tranșele de vechime în unitate pentru acordarea sporului de fidelitate sunt: .peste 10 ani - 25 % (art. 107 -fila 133 dosar fond Tribunalul Timiș ). La alin. 4 și 5 al art.107 se prevede că salariații care potrivit reglementărilor anterioare Contractului colectiv de muncă beneficiază de spor de vechime în muncă în procent mai mare decât procentul ce li s-ar acorda ca spor de fidelitate vor primi în continuare cuantumul sporului de vechime, până la îndeplinirea condițiilor de majorare ca spor de fidelitate. Sporul de fidelitatesaude vechime se acordă și în situația prevederilor art.95 alin.2.2.
În Contractul Colectiv de Muncă la nivelul societății comerciale pe 2007 -2008 nu s-a mai inserat prevederile alin.4.
Prin adresele nr. 729/20.01.2006 și nr. 893/18.01.2008 (152, 153) dosar fond Judecătoria Timiș ) societatea pârâtă a comunicat reclamantului că, în baza prevederilor contractului colectiv de muncă, pentru vechimea realizată în unitatea lor, se acordă sporul de fidelitate de 5 %, care s-a majorat la 10 % cu începere de la 01.01.2008.
Chiar și din interpretarea textuală a prevederilor sus-citate se deduce logic că cele două sporuri nu se confundă și nu a fost înlocuit unui cu celălalt. Se face referire la "spor de fidelitate sau vechime" și la acordarea sporului de vechime care e în procent mai mare decât sporul de fidelitate.
Apoi, sporul de vechime în muncă nu se poate confunda sau înlocui cu sporul de fidelitate, fiind două noțiuni distincte, două drepturi distincte. Analiza lor nu face obiectul acestui dosar, fiind pe larg detailate în literatura de specialitate.
Că este așa, o demonstrează faptul că pe fluturașii de salariu ai reclamantului, apar ca mențiuni distincte spor fidelitate 10%, spor vechime 0%, iar în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale s-a prevăzut în mod distinct sporul de vechime în muncă (minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani) de sporul de fidelitate(pentru o vechime ce se va stabili la nivel de contract colectiv de muncă pe unitate, dar nu mai puțin de 15 ani).
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevede la art. 3 alin.3 că, "în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contract colectiv de muncă la un nivel inferior înaintea contractelor la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractului colectiv de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse". Ca urmare, societatea pârâtă avea obligația să adapteze Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate cu Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură.
Curtea nu poate face abstracție de prevederile Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, în care la art.9 se prevede că "interpretarea clauzelor Contractul Colectiv de Muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauzele se interpretează conform regulilor de drept comun, iar dacă și după aceasta există îndoială, se interpretează în înțelesul mai favorabil salariaților".
Concluzionând, s-a probat pe deplin că sporul de vechime în muncă nu a fost inclus în salariul de bază al reclamantului și nici nu a fost înlocuit cu sporul de fidelitate.
Și soluția primei instanțe de acordare în favoarea reclamantului a unei compensații egale cu două salarii lunare este legală și temeinică și este fondată pe prevederile art.24 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură: "la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație egală cuminimumdouă salarii lunare înafara drepturilor cuvenite la zi". Cum acordarea de două salarii e limita minimă, nimic nu împiedică instanța să dispună acordarea de trei salarii compensatorii.
Cererea reclamantului de acordarea a sporului de confidențialitate a fost în mod legal respinsă de către prima instanță. Nu se poate confunda obligația de confidențialitate, cu care reclamantul a fost de acord prin semnarea contractului colectiv de muncă (pct.L lit.d) cu sporul de confidențialitate, care nu se poate acorda automat la momentul nașterii obligației de confidențialitate câtă vreme nu are un suport legal, nu a fost prevăzut nici în contractul individual de muncă și nici în contractele colective de muncă (la nivel de unitate, ramură sau la nivel național). Or, în lipsa unei prevederi legale exprese, instanța nu poate adăuga la lege și nici crea automat un drept, corelativ unei obligații.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 25 din Codul muncii în ceea ce privește sporul de mobilitate: "prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură".
Așadar, această clauză trebuie în mod expres cuprinsă în contractul individual de muncă și se are în vedere specificul muncii depuse de angajat. În contractul de muncă al reclamantului se prevede la lit.K pct.-clauză de mobilitate- că, în cazul delegării acestuia salariatul va beneficia de decontarea cheltuielilor de transport, cazare și diurnă, potrivit prevederilor legale și ale reglementărilor interne ale societății. Nu s-a prevăzut acordarea unui eventual spor de mobilitate, contractul individual de muncă a fost semnat de părți, căpătând astfel putere de lege (art. 969 cod civil )pentru părțile contractante. Mai mult, în contractul individual de muncă, pct. D "Locul de muncă" se prevede că activitatea se desfășoară în localitatea T și se face vorbire de trimiterea în delegație.
Chiar reclamantul face vorbire în precizarea de acțiune (156 dosar fond Tribunalul Timiș ) de"deplasăricare s-au făcut din dispoziția conducerii cu documente dedeplasarelegale emise de societate".
Art. 60 din Statutul consilierilor juridici vorbește la alin.2, de posibilitatea consilierului juridic de a negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
În fapt această negociere nu s-a materializat iar instanța nu se poate substitui pârâtei și să acorde reclamantului drepturi care nu au fost anterior negociate și incluse în contractul individual de muncă sau în Contractul Colectiv de Muncă.
Este întemeiat însă motivul de recurs invocat de reclamant privind omisiunea instanței de fond de a actualiza suma reprezentând sporul de vechime cu indicele de creștere a ratei inflației și calculul dobânzii legale. Curtea găsește această cerere ca fiind admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 Cod civil și art. 269 Codul muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine la plata de daune-interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință de partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
În prezenta cauză pârâta e în culpă pentru neacordarea sporului de vechime în muncă, precum și pentru inițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor neconcordanțe care să conducă la ideea de neacordarea acestor sporuri nu s-ar datora culpei părților, iar faptul că până în prezent reclamantul nu a solicita plata despăgubirilor, nu este un motiv care să nu atragă incidența dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, or în speță este de notorietate faptul că sumele de bani se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație, precum și acordarea dobânzii legale, având în vedere prevederile OG nr. 9/2000, aprobată prin Legea 356/2002.
De menționat că reclamantul a solicita prin cererea introductivă actualizarea sumei reprezentând spor de vechime neacordat și aplicarea dobânzii legale pentru această sumă, nu și pentru petitul privind acordarea a trei salarii compensatorii, astfel că instanța de recursa nu poate acorda cea ce nu s-a cerut în fața instanței de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de pârâtă, de neefectuare a unei expertize de specialitate, Curtea apreciază că acesta este nefondat. Stabilirea în concret a cuantumului pretențiilor reclamantului privind calculul sporului de vechime se poate face și în faza executării silite, executorul judecătoresc putând solicita unui expert judiciar să facă astfel de calcule.
Este însă justificat motivul de recurs privind acordarea integrală a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, câtă vreme acțiunea reclamantului a fost admisă în parte. În acest caz, dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă trebuiau coroborate cu cele aleart.276 Cod procedură civilă -când pretențiile au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură partea poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Raportat la admiterea a două petite din cele patru precizate, Curtea apreciază că obligarea pârâtei la suportarea a din cheltuielile de judecată este echitabilă, în acord cu prevederile procedurale.
Pentru toate cele de mai sus, constatând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru ambele recursuri, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursurile, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că sportul de vechime în muncă va fi actualizat la care va fi calculată dobânda legală.
În baza art.274 și 276 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la 6.500 lei cheltuieli de judecată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul domiciliat în T,-, -2,.6, jud. T și pârâta SC SA T, cu sediul în T,-/A, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 1830 din 7.11.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că sumele acordate cu titlu de spor de vechime în muncă, vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată în funcție de momentul scadenței.
Obligă pârâta la plata dobânzilor legale calculate, începând cu data introducerii acțiunii, aferente sumelor acordate cu titlu de spor de vechime în muncă.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.03.2009.
Președinte Judecător Judecător
fiind în concediu de odihnă
semnează
Judecător delegat
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex. /3.08.2009
Jud. fond. Trib. MS: /
As. Jud. / -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
