Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 254
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură cu sediul în P,-, județul P, și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, reprezentată de Cabinet Avocatură cu sediul în P,-,.7, județul P, împotriva sentinței nr. 2443 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, și, reprezentați de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 10.02.2009, și recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, și, având cuvântul arată că hotărârea instanței de fond nu este legală, potrivit art. 304 alin.7 Cod pr.civilă, întrucât motivarea acesteia cuprinde motive străine de natura pricinii, împrejurare față de care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru SC SA, având cuvântul solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B- Sucursala P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 11.220 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate în
termenul scadent și la suma de 635 lei daune beneficiu nerealizat, ca urmare a neplății la scadență a sumelor datorate.
In motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariații SC în baza Contractelor Individuale de Muncă () pe durată nedeterminată, drepturile salariale derivând din calitatea de salariat, impunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 7921 lei drepturi salariale către fiecare reclamant și 635 lei daune.
Pârâta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece salariații au beneficiat de pachetul financiar negociat de SC SA și la data de 21.04.2005, indemnizația de concediere din Planul Social prevăzută la pct.4, înlocuind-o pe cea prev.de art.50 al.1 din CCM.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2443 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 11220 lei, sumă ce va fi reactualizată în raport de indicele de inflație și la suma de 170 lei cheltuieli de judecată, către suma de 170 lei și către la 160 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse în cauză rezultă că reclamanții au fost încadrati la societatea pârâtă în baza, pe perioadă nedeterminată, iar prin disp.art.50 al.1 din CCM/2005 și CCM/2006, se prevedea ca salariații care urmau a fi disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului, să primească o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă.
In urma negocierilor între și SC, în scopul realizării unui plan de restructurare, s-a incheiat un Plan Social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere, prevăzându-se la pct.1 că acesta constituie o anexă la CCM începând cu data semnării și până la 31.12.2001.
A mai reținut instanța de fond, că potrivit amendamentului din 13.09.2006, s-a prevăzut în mod expres că voința părților semnatare a fost aceea de a crea în favoarea salariaților, condiții mai avantajoase decât cele prevăzute prin art.50 din CCM.
De asemenea, instanța de fond a reținut, că în cauză nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale cuvenite reclamanților, considerente față de care a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta.
Recurenții-reclamanții au criticat sentința întrucât motivarea cuprinde motive străine de natura pricinii, sens în care au invocat disp.art.304 alin.7 Cod procedură civilă.
Au arătat recurenții-reclamanți că temeiurile de drept în baza cărora au solicitat instanței să pronunțe hotărârea, au fost art.168 alin.1 CCM și art.269 din Legea nr.53/2003.
Prima instanță, deși a admis acțiunea, a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a analizat pretențiile recurenților-reclamanți prin prisma art.50 alin.1 din CCM și ale punctului 4 din Planul social, dispoziții care nu sunt incidente în cauză.
Pentru aceste considerente recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pronunțarea unei hotărâri în sensul admiterii cererii introductive și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale solicitate.
În recursul său, pârâta SC SA a invocat disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A arătat recurenta sub un prim aspect că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii în sensul că temeiurile de drept reținute pentru admiterea hotărârii au fost cele prev. de art.50 din CCM 2005,2006 în timp ce solicitările reclamanților priveau aplicarea disp.art.168 din CCM, respectiv acordarea primelor de Paște și
A mai precizat recurenta, pe fondul pretențiilor deduse judecății, că înțelegerea părților a fost aceea de a introduce începând cu anul 2003 primele de Paște și C în salariul de bază, urmând ca acestea să nu mai fie plătite separat, iar simpla redactare defectuoasă a art.168 alin.2 din CCM din 2004-2007 nu este de natură a duce la concluzia că recurenta nu și-a îndeplinit obligația contractuală.
Mai mult decât atât, susține recurenta, este nelegală hotărârea primei instanțe de obligare la plata sumelor solicitate, actualizate, fără a exista la dosarul cauzei o expertiză de specialitate pentru stabilirea faptului dacă aceste sume au fost incluse sau nu în salariul de bază precum și pentru stabilirea cuantumului acestor prime.
Pentru motivele indicate, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în cauză și de disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, prin cererea introductivă, au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite conform disp.art.168 din CCM pe anii 2005-2008, reprezentând diferența dintre salariul de bază minim pe care trebuia să îl aibă fiecare reclamant conform prevederilor CCM încheiat între patronat și sindicat și salariul efectiv acordat și înscris în carnetul de muncă.
Reclamanții au indicat în cuprinsul acțiunii cuantumul drepturilor salariale neacordate, depunând în acest sens și un centralizator cuprinzând sumele în litigiu.
Prima instanță, prin hotărârea pronunțată, în urma analizării actelor depuse, a constatat că pârâta nu a făcut dovada acordării drepturilor salariale cuvenite reclamanților așa cum prevăd disp.art.50 CCM și punctul 4 din Planul social, apreciind astfel acțiunea ca întemeiată.
În aceste condiții, Curtea constată că hotărârea recurată cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina, fiind incident cazul de modificare prev. de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile sunt fondate, urmând să le admită conform art.312 al.1,2,3 Cod procedură civilă și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se pronunța asupra pretențiilor deduse judecății, cu luarea în considerare și a celorlalte critici din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură cu sediul în P,-, județul P, și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, reprezentată de Cabinet Avocatură cu sediul în P,-,.7, județul P, împotriva sentinței nr. 2443 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./06.03.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
