Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2582/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2582
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.138/ 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat și pentru recurenta pârâtă SC SA, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Avocat, pentru recurent, pune concluzii de admitere a recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond, precum și cele din recurs.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, pune concluzii de admitere a recursului declarat de SC SA și de respingere a recursului declarat de reclamant, conform motivelor formulate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 138 de la 12 ianuarie 2009 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât în întâmpinare.
A admis în parte acțiunea privind pe reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta A
A obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pe anul 2005 și Paște 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A obligat în parte pârâta către reclamant la 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul în care pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data încălcării de către angajatorul pârât a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Raportat la data introducerii acțiunii, instanța a constatat neîntemeiată excepția invocată de pârâtă, întrucât aceste prime nu sunt sume suplimentare pentru a le fi aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 lit. e Codul muncii și a respins-
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu FSLIE.".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, in scrisul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat .
Același text se regăsește, in ultima formă menționată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă cu privire la aplicabilitatea disp. art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia."
Instanța a considerat că in cauză este aplicabil disp. art. 283 al. 1 lit. c Codul muncii care prevede termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci, voința părților a fost ca aceste prime de Paste si de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale
In cauză dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art. l alin. I din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiată intre patron sau organizația patronala, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de munca ( in egala măsura ca și contractele individuale de munca ) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul că dispozițiile contractului colectiv de munca refl ecta voința partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori partite convin
Acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voință a părților, dar numai pana la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de munca poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
In speță, astfel cum rezulta din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata după momentul ncetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și in total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariaților și pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
S-a reținut, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca ) nu pot produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parata, s-a reținut ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, in absenta negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință aceasta apărare a fost respinsa ca nefondata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal și motivat pârâta SC SA, întemeiat pe dispoz.art.299, 3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod pr.civ. și reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta SC SA în recursul declarat a arătat că nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003, și are în drept valoarea unei novații, prima din element, situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura sa.
Nu au fost luate în considerare înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă - adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care arată ce înseamnă includerea primelor în salariul de bază.
În recursul său, reclamantul a arătat că sub aspectul capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată, instanța indicând doar art.276 pr. civ. fără să o motiveze în drept, iar onorariul de avocat este reglementat de art.274 alin 3.pr.civ. și nu de art.276 pr. civ.
Dispozițiile art.274 alin 3.pr.civ nu mai sunt de actualitate în condițiile în care nu mai există un tablou al onorariilor minimale la care judecătorul să se raporteze.
Instanța nu a pus în discuția părților prescripția drepturilor pe o anumită perioadă înainte de ase pronunța ci doar în legătură cu promovarea acțiunii pe temeiul art.283 alin.1 lit. litera e sau c Codul muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei cu privire la soluționarea greșită a cererii introductive nu poate fi reținută, câtă vreme instanța de fond a soluționat legal și temeinic cauza, în condițiile în care hotărârea instanței cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, potrivit art. 261 din Codul d e procedură civilă, fiind expus raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, reglementează în mod expres și limitativ motivele de modificare sau de casare a unei hotărâri, iar lipsa unui anumit stil de redactare neregăsindu-se definită printre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că prima instanță a reținut greșit ceea ce semnifică conceptual, includerea în salariul de bază a sporurilor, și că a înlăturat pe cale de consecință apărarea pârâtei și anume că primele de C și de Paști, din element situat în afara salariului de bază a devenit componentă în structura sa, câtă vreme Tribunalul a reținut în mod corect că, din înscrisurile depuse de societatea pârâtă, reiese că a avut loc o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Instanța de fond a respectat principiul contradictorialității în administrarea probatoriului, pe care l-a analizat corect raportat la textele de lege aplicabile în speță, iar înscrisurile invocate de recurentă, respectiv adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, aflate la dosarul de fond, nu sunt de natură să schimbe conținutul contractului colectiv de muncă, care reprezintă legea părților, astfel că au fost înlăturate întemeiat.
Curtea constată neîntemeiată critica recurentei cu privire la faptul că instanța de fond în mod incorect nu a observat intervenția în cauză a novației, ca modalitate de executare a obligației angajatorului de plată a primelor de C și de Paști, prin includerea lor în anul 2003 în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare a obligațiilor. Prin novație se transformă o obligație veche în una nouă, transformarea implicând stingerea obligației vechi și înlocuirea ei cu una nouă.
Rezultă că novație este o convenție prin care, părțile unui raport juridic obligațional, de comun acord, sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, astfel că nu se poate vorbi de executarea obligației de plată a primelor, prin includerea acestora în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare, iar nu de stingere a unei obligații de plată.
Instanța de fond în mod corect a constatat că dreptul material la acțiune nu este prescris și, interpretând prevederile art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, pentru anul 2004, menținute prin contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, reținut că salariații urmau să beneficieze de primele de Paști și de C, sub forma unor suplimentări salariale.
2 al aceluiași articol, în redactarea reținută prin CCM aferent anului 2004, reține că pentru anul 2003 aceste prime urmau a se regăsi în salariul de bază.
O asemenea clauză, privind includerea respectivelor suplimentări în salariul de bază, nu s-a mai regăsit în CCM aferent anilor 2004, 2005, 2006 ori 2007, instanța de fond a apreciat corect inaplicabilitatea sa pentru perioada indicată, fiind vizat exclusiv anul 2003.
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
Totodată se constată că adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 cuprinde o interpretare a clauzelor art.168 alin.1 și 2 CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractelor colective anule aferente anilor 2004, 2005, 2006, 2007, împrejurare ce contravine prevederilor art.31 din Lg.130/1999, care arată că pot fi modificate clauzelor contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părțile convin acest lucru, în considerarea naturii juridice bilaterale a contractului, dar doar pe parcursul executării lui.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul recurent se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: instanța de fond admițând în parte acțiunea în mod întemeiat a admis în parte și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, constând doar din onorariul de avocat. Nu s-a făcut deci o aplicare a articolului 274 al.3 pr.civ. care vizează micșorarea onorariu avocat, ci având incidență articolul 276.pr. civ. care arată că dacă pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Nici critica referitoare la faptul că nu ar fi fost pusă în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune nu este fondată întrucât din practicaua hotărârii recurate reiese că instanța a acordat cuvântul asupra acesteia.
Instanța de fond în mod corect a constatat ca prescris dreptul la acțiune pentru acordarea drepturilor salariale reprezentând Paști 2005, câtă vreme, față de data introducerii acțiunii, 27.10.2008 nu a fost respectat termenul de 3 ani pentru promovarea acțiunii prevăzut de art.283 al.1 lit.c Codul muncii.
Contractul individual de muncă al reclamantului încheiat cu SC SA a încetat la data de 03.07.2006 așa cum rezultă din copia carnetului de muncă al acestuia (filele3-5 dosar fond), astfel că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea și a obligat pârâta numai la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pe anul 2005 și de Paști pe anul 2006.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.138/ 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
27.05.2009
Red.jud-.-
2 ex/AS
/
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
