Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.260R
Ședința publică din 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, domiciliați în com. Reghiu,. V, împotriva sentinței civile nr.616/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMARIA COMUNEI REGHIU, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reclamant lipsă fiind recurenții - reclamanți, -, precum și intimata - pârâtă PRIMARIA COMUNEI REGHIU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul - reclamant depune la dosar o împuternicire dată de ceilalți recurenți pentru a-i reprezenta în prezenta cauză.
I se aduce la cunoștință recurentului că nu poate pune concluzii pentru recurenții care l-au împuternicit.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Ordinul MAI nr. 496/2003 prevede acordarea sporului de dispozitiv și personalului contractual. Precizează că, la alte primării din județ aceste sporuri au fost acordate. Consideră că sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.616/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanții, toți cu domiciliul în com. Reghiu, Jud. V, în contradictoriu cu Primăria com. Reghiu, Jud. V, reprezentată prin Consiliul Local.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 2801/91/01.08.2008, reclamanții, au chemat în judecată Primăria comunei Reghiu pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să le plătească drepturile bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv că li s-a cuvenit și nu le-a fost plătită în perioada iunie 2005 - iunie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei comunei Reghiu, și în baza acestei calități au pretins că le sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003, respectiv că li se cuvine acordarea sporului reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Acest spor este prevăzut de art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și reprezintă 25% din solda de bază, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariile de bază.
Potrivit pct.9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 privind modificarea Ordinului MAI nr.275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.
Potrivit pct.31.1 din Ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare Ordinul nr.496/2003, reglementează doar situația funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MIRA).
Ori, administrația publică locală nu face parte din acest minister.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
Având calitatea de personal în cadrul Primăriei comunei Reghiu, județul V, reprezentând o autoritate a administrației publice, au dreptul la indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Pentru egalitate de tratament salarial, prin Ordinul nr. 496/2003 s-a dispus ca indemnizația de dispozitiv să se acorde și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Art. 47 din Legea nr. 138/1999 definește personalul contractual ca fiind format din funcționari publici și personal contractual iar instanța în mod greșit a considerat că nu li se cuvine indemnizația de dispozitiv.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept au invocat prevederile art.1, 13 din Legea nr. 138/1999 și art.3041Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei s-a depus Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, practică judiciară.
Intimata - pârâtă Primăria comunei Reghiu nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1, care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/2002 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și pe recurenții - reclamanți reprezentând personal civil din cadrul administrației publice locale, respectiv Primăria Comunei Reghiu, județul
Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administrației și internelor, nemaiputând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Din art. 13 al Legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Interpretarea legii trebuie raportată la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.
În ceea ce privește completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Or, reclamanții funcționează în cadrul Primăriei Comunei Reghiu, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Practica judiciară invocată este reprezentată de sentințe pronunțate de către tribunale și nu pot fi obligatorii pentru Curtea de Apel.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României a precizat faptul că, divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 616/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, domiciliați în com. Reghiu,. V, împotriva sentinței civile nr.616/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /02.04.2009
:DC/ 2 ex/06.04.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Mihaela Neagu
