Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 266
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de anții, -, toți cu domiciliul ales la udecătoria Găești, județ D, toți cu domiciliul ales la udecătoria Moreni, județ D, toți cu domiciliul ales la udecătoria Răcari, județ, -, toți cu domiciliul ales la udecătoria Pucioasa, -, toți cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, județ D și toți prin împuternicit, cu domiciliul ales la sediul Federației Naționale Sindicale, B,--38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1193 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, Ministerul Finantelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3 și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la fila 93 dosar anta a depus o cerere prin care a arătat că din eroare a fost conceptată cu numele de și nu, așa cum este corect.
Curtea constată că procedura este legal îndeplinită cu toate părțile, recurenții-anți fiind reprezentați de, desemnat prin cererea de chemare în judecată în acest scop și că s-a solicitat judecata în lipsă chiar prin cererea introdusă la instanță.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, anții, -, -, -, prin reprezentant și personal au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați, în solidar, la plata către anți, a diferenței sporului de fidelitate de la 20%, la 30% din salariul brut de încadrare.
În motivarea acțiunii, anții au arătat că art. 6 alin.2 din Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul conform căruia pentru muncă egală, retribuția trebuie să fie egală, dispoziție ce se regăsește și în art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Au mai susținut anții că art. 1 alin.2 din OG nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, prevede principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, iar art. 20 din Constituția României arată că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
În continuare, s-a arătat că în conformitate cu art. 53 alin.2 din Constituția României, restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Reclamanții au învederat că potrivit art. 16 alin.1 din OG nr. 8/2007 li s-a acordat un spor de fidelitate de până la 20%, iar în baza art. 4 alin.1 din OG nr. 27/2006, pentru magistrați s-a acordat un spor de fidelitate de 30%, apărând astfel o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, întrucât aceștia își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar sporul a fost acordat pentru stabilitate la locul de muncă a tuturor angajaților până la 1.04.2006.
Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe disp.art. 6 alin.2 din Codul muncii, OG nr. 137/2000, modificată și republicată, art. 20 și art. 53 din Constituția României, solicitând judecarea în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că din cuprinsul OG nr. 137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, dispozițiile ordonanței respective referindu-se la modul de aplicare a unor prevederi legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai arătat că nu se poate reține existența unor situații comparabile între cele două categorii profesionale distincte datorită conținutului concret, diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar de specialitate și condițiilor diferite de acces în fiecare profesie, iar diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diferitelor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
De asemenea, s-a învederat că prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a reținut că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminări și nici privilegii.
Și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și judecarea cauzei și în lipsă, arătând că potrivit art. 60 alin.4 din Legea nr. 567/2004, modificată și completată prin Legea nr. 17/2006, salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești se stabilește prin lege specială, iar în aplicarea acestor dispoziții s-a emis OG nr. 8/2007, care la art. 16 prevede și sporul de fidelitate acordat personalului auxiliar, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, ce ajunge până la maxim 20%.
Faptul că magistrații primesc, potrivit OG nr. 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, un spor de fidelitate de până la maximum 30%, nu dă dreptul anților să pretindă obligarea pârâților la plata acestui spor majorat, în condiții identice cu magistrații, legiuitorul înțelegând să diferențieze acest drept pentru cele două categorii profesionale, neputându-se reține existența unei discriminări în sensul OG nr. 137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, în care părți nu pot fi, conform art. 282 din Codul muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale.
S-a mai arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea anților, neavând raporturi de muncă cu aceștia, invocându-se și dispozițiile art. 34, ale art. 48 și art. 55 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citați, pârâții Tribunalul Dâmbovița și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au formulat întâmpinare cu privire la acțiunea anților.
Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 1193 din 27 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins cererea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin aceeași sentință, s-a respins ca neîntemeiată cererea anților formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, fiind în consecință admisă, întrucât cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi izvorâte din raporturile de muncă încheiate de anți, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind un terț, acesta având, în conformitate cu art. 34, art. 48 și art. 55 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice numai atribuții de examinare a proiectelor de buget și a situației virărilor de credite bugetare aprobate, precum și de a monitoriza execuția bugetară.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că anții, în calitate de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, și-au întemeiat cererea prin care au solicitat plata diferenței dintre sporul de fidelitate acordat personalului auxiliar de specialitate și cel acordat magistraților, pe dispozițiile art. 2 alin.1 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, text de lege la care s-a făcut trimitere.
S-a mai arătat că pentru a se constata discriminarea, s-a prevăzut la art. 1 alin.3 din OG nr. 137/2000 că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Tribunalul a reținut că sporul de fidelitate pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este reglementat de art. 16 din OG nr. 8/2007 și că nu se poate reține existența unei situații comparabile între personalul auxiliar de specialitate și magistrați, întrucât conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale magistraților este diferit față de cel al personalului auxiliar de specialitate, fiind diferite și condițiile de acces în profesie, fapt care a determinat și soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea.
Împotriva sentinței primei instanțe anții, prin împuternicit, au declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții că nu au fost citați la niciun termen de judecată, fiind citat numai împuternicitul acestora, astfel încât a fost lipsă de procedură cu anții, cărora nu le-a fost comunicată sentința.
Se mai arată că prin Legea nr. 45/2007, de salarizare a magistraților, sporul de fidelitate ajunge până la valoarea de 30%, față de 20% la cât ajunge același spor pentru personalul auxiliar, astfel încât este vorba despre o discriminare întrucât ambele categorii de personal fac parte din același minister, au același loc de muncă, iar stabilitatea în unitate, prin acordarea sporului, este egală pentru ambele categorii.
Se învederează că motivarea sentinței atacate se bazează pe întâmpinările Curții de APEL PLOIEȘTI și Ministerului Justiției, iar acesta din urmă a prezentat la data de 11.06.2007, în Camera Deputaților, amendamente la OG nr. 8/2007 prin care era de acord cu acordarea aceluiași spor de fidelitate pentru ambele categorii de personal, invocându-se în continuare aceleași argumente pentru admiterea cererii ca în acțiunea principală.
S-a solicitat pentru toate aceste motive admiterea recursului.
Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Deși legal citați cu această mențiune, ceilalți intimați nu au depus întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, se reține că prin acțiunea introductivă toți anții l-au împuternicit pe antul să-i reprezinte în instanță, indicând și domiciliul ales al acestuia.
În acest context, având în vedere disp.art.68 Cod pr.civilă, prima instanță a dispus în mod corect citarea tuturor anților prin reprezentant, care a fost legal citat pentru termenul din 27.11.2007 când pricina s-a judecat pe fond, măsura dispusă fiind în acord și cu cerințele prev. de art.114 Cod pr.civilă, care statuează că în procesele în care sunt mai mulți anți sau pârâți chiar instanța va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar și îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul ales al acestuia, în cauza de față anții înșiși desemnându-și reprezentant prin cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, nu se poate reține că la termenul din 27.11.2007, când cauza s-a soluționat pe fond, procedura de citare ar fi fost nelegal îndeplinită în ceea ce-i privește pe anți, care au fost legal citați, așa cum s-a arătat mai sus, pentru termenul respectiv de judecată, prin reprezentant.
Lipsa dovezii de comunicare a sentinței atacate invocată prin motivele de recurs nu poate afecta legalitatea și temeinicia acestei sentințe și nu justifică admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurenți.
În motivele de recurs se face, de altfel, referire la considerentele sentinței atacate, iar faptul că prima instanță, prin soluția pronunțată, și-a însușit apărările formulate prin întâmpinare de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, motivarea răspunzând cerințelor prev. de art.261 pct.5 Cod pr.civilă, nu poate constitui un argument pentru admiterea recursului.
Art.16 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr.247/2007, are și în prezent același conținut consacrând dreptul personalului salarizat potrivit acestei ordonanțe la un spor de fidelitate în raport de vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, în procentele expres prevăzute în funcție de vechimea respectivă, care ajung până la maxim 20%.
Aceste procente diferă de cele stabilite pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți prin art.4 din OUG nr.27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Aceștia beneficiază de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.1, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, ce ajung până la maxim 30%.
În conformitate cu disp.art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor expres enumerate în continuare în acest text de lege, printre care și dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, drept invocat de recurenții-anți în cuprinsul acțiunii, consfințit și de art.6 Codul muncii.
De asemenea, potrivit alin.3 al art.1 din OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare, exercitarea drepturilor enumerate în cuprinsul art.1 privește persoanele aflate în situații comparabile.
Or, chiar dacă atât judecătorii și procurorii, cât și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea își desfășoară activitatea în sistemul justiției nu poate exista o situație comparabilă între cele două categorii profesionale, care sunt salarizate prin acte normative distincte, în condițiile în care conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor este diferit de cel al personalului auxiliar de specialitate, diferind și condițiile de acces în profesie, ceea ce a condus și la soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, așa cum corect a concluzionat și prima instanță.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de anții, -, toți cu domiciliul ales la udecătoria Găești, județ D, toți cu domiciliul ales la udecătoria Moreni, județ D, toți cu domiciliul ales la udecătoria Răcari, județ, -, toți cu domiciliul ales la udecătoria Pucioasa, -, toți cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, județ D și toți prin împuternicit, cu domiciliul ales la sediul Federației Naționale Sindicale, B,--38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1193 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3 și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-03-31
2 ex.
Trib.D nr-
G -
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
