Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 267/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.267
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții -, G, și, toți cu domiciliul ales în comuna,-, județ D, împotriva sentinței civile nr. 1412 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Comuna,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamanții, prin motivele de recurs, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Dâmbovița, reclamanții -, G, și au chemat in judecată pe pârâta Comuna, prin primar, pentru ca potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001 să fie obligată la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație lunară de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 la zi și în continuare, actualizarea acestei sume și înscrierea mențiunii acestui spor în carnetele lor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin Ordinul nr.496/2003 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a fost introdus pct.9.2 prin care indemnizația de dispozitiv prevăzută de Legea nr.138/1999 se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul Administrației Publice, iar în conformitate cu pct.31.1 din același ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și nu se face distincție între administrația publică centrală și cea locală.
Reclamanții au arătat că între atribuțiile Ministerului Internelor și Reformei Administrative prevăzute în OUG nr.30/2007 este și cea de monitorizare a aplicării prevederilor cuprinse în strategiile și programele de reformă și restructurare a Administrației Publice centrale și locale, ori dacă legea conține o asemenea reglementare înseamnă că și personalul din aceste autorități trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv, pentru a se înlătura discriminarea creată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus înscrisuri (filele 6-36) iar drept temei au fost invocate dispozițiile Ordinului nr.469/2003, ale Legii nr.133/1999 și ale Legii nr.137/2000.
Pârâta localitatea, prin primar deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1412 pronunțată la data de 19 decembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma prevederilor legale invocate de reclamanți, a reținut că aceștia sunt încadrați ca personal contractual în cadrul autorității administrative publice locale a comunei, nefiind angajați în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel că nu pot invoca Ordinul nr.469/2003, aplicabil exclusiv personalului din subordinea acestui minister.
A mai reținut tribunalul că prin personal civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din acest minister, iar nu funcționarii publici și personalul contractual din alte sectoare de activitate decât cele vizate de Legea nr.138/1999 adică personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În termen legal împotriva sentinței, reclamanții -, G, și au exercitat recurs (filele 4-10) criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-reclamanți au susținut că fac parte din categoria personalului contractual în cadrul autorității administrației publice locale a comunei și ai instituțiilor publice de interes local al comunei, calitate care intră sub incidența dispozițiilor pct.9.2 din Ordinul nr.469/2003 al ministrului administrației și internelor, astfel că erau îndreptățiți la acordarea indemnizației de dispozitiv pe care instanța fondului le-a refuzat-o nejustificat.
Au mai arătat recurenții-reclamanți că pentru înlăturarea discrepanțelor de natură salarială dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea și cel din domeniul administrației publice a fost modificat pct.31.1 din ordin în sensul explicării noțiunii de personal civil care cuprinde funcționarii publici și personalul contractual din, iar alineatul 2 stabilește că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut prin art.13 din Legea nr.138/1999 adică de indemnizația de dispozitiv.
Interpretând eronat aceste dispoziții legale, instanța de fond a menținut, prin soluția pronunțată inegalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul administrației publice, fiind inechitabil și discriminator ca funcționari publici și personal contractual să beneficieze retroactiv dar și în continuare de drepturi care le-au fost refuzate prin respingerea cererii, invocându-se cazul de casare prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ.
Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și în fond admiterea acțiunii sub ambele capete de cerere.
Intimata-pârâtă, legal citată nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezentă în ședința dezbaterilor de astăzi.
Curtea verificând hotărârea recurată prin prisma criticii aduse de recurenții-reclamanți, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale care au incidență în cauză, dar și sub toate aspectele astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată următoarele:
Cei 9 reclamanți-recurenți sunt angajați cu contracte de muncă în cadrul autorității administrative publice locale și ai instituțiilor publice de interes local ale comunei, având cu acestea raporturi de muncă, astfel cum rezultă din situația personalului contractual nr.4275/2007 depusă la fila 7 din dosarul de fond.
Prima instanță, reținând corect natura raporturilor de muncă, a stabilit că reclamanții fac parte din categoria personalului contractual și nu pot invoca Ordinul nr.469/2003 al -aplicabil exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual al, adică acelor angajați ce aparțin altui sector de activitate decât cel al administrației publice a cărui activitate este reglementată de Legea nr.215/2001.
Dispozițiile legale invocate de recurenții-reclamanți drept temei al acțiunii lor nu sunt aplicabile în cauză, astfel cum în mod corect a stabilit și tribunalul, deoarece prevederile legale ale Legii 138/1999, ale Ordinului nr.469/2003 al -de modificare și completare a Ordinului nr.275/2002, reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu condiția subordonării lor Ministerului Administrației și Internelor-actualmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Drept urmare, raporturile de serviciu bazate pe natura contractului încheiat de categoriile funcționarilor publici și personalului contractual-definite și explicitate ca personal civil în structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, conform art.31.1 în reglementarea modificată pentru a interpreta art.47 din Legea nr.138/1999, sunt cele care creează dreptul la acordarea indemnizației de dispozitiv, iar nu categoria funcționarilor publici și a personalului contractual care în sens larg desemnează toate persoanele fizice ce au raporturi de muncă cu diferite structuri ale administrației publice locale sau centrale din România.
Nici critica referitoare la pretinsa discriminare a recurenților-reclamanți sub aspectul inechității salarizării față de personalul civil din structurile, întemeiată pe dispozițiile Ordonanței nr.137/2000, nu este justificată.
Potrivit acestora, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Așa cum s-a argumentat în cele ce preced, funcționarii publici și personalul contractual din diferitele sectoare de activitate ale administrației publice centrale și locale din România reprezintă o altă categorie profesională decât persoanele angajate în structurile A, ca personal civil, astfel că cerința existenței unor condiții de egalitate ca temei pentru invocarea discriminării sub aspect salarial nu este îndeplinită.
Pentru considerentele de mai sus, în conformitate cu prevederile art.312 cod pr.civ.Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat împotriva sentinței instanței de fond ce urmează a fi menținută în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, G, și, toți cu domiciliul ales în comuna,-, județ D, împotriva sentinței civile nr. 1412 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Comuna,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-03-20
2 ex.
Trib.D nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
