Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.277/
Ședința publică din 18 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SRL, cu sediul în S,- B, jud.H, împotriva sentinței civile nr.2758 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul recurentei pârâte SRL, av. și intimatul reclamant, lipsă fiind intimații reclamanți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2758 din 1 noiembrie 2007 Tribunalul Harghitaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei SC""SA, a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele de 4060 pentru, 4026 lei pentru, 4280 lei pentru, 5700 lei pentru și 4260 lei pentru reprezentând reținerile salariale de 20% din salariul lunar în perioada 30 ianuarie 2004 - 30 ianuarie 2007.
Prin aceiași hotărâre instanța a mai obligat pârâta să plătească reclamantelor și câte 1.000 lei reprezentând spor de 10% pentru condiții speciale de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au prestat activitate în cadrul societății pârâte până la data de 30 ianuarie 2007. La această din urmă dată contractele individuale de muncă au încetat în baza prev.art.65 alin.1 Codul muncii.
Din cuprinsul carnetelor de muncă, raportat la fluturașii de salarizare, și răspunsurile pârâtei la interogatoriu rezultă că începând cu anul 2004 reclamanților le-au fost efectuate rețineri din salarii în procent de 20%.
Aceste rețineri au avut la bază actul adițional din contractul de muncă nr.202 din 15 aprilie 2002.
Analizând valabilitatea acestui act adițional, instanța a constatat că persoanele care au participat la negocieri nu îndeplineau cerința imperativă a reprezentării astfel cum este prevăzută de dispozițiile Legii 54/2003
Calitatea de reprezentanți ai salariaților nu rezultă, în nici un fel, din nici un document aflat la dosarul cauzei. Tabele nominale depuse de pârâtă cu persoanele care afirmativ au dat mandat de reprezentare nu sunt de natură a suplini sau înlătura prevederile exprese ale legii, ale contractului de muncă sau ale Codului muncii.
Instanța a mai constatat că modificarea contractelor de muncă colective se poate face doar ca urmare a negocierilor iar intenția de modificare se aduce la cunoștință în scris reprezentanților salariaților cu cel puțin 30 de zile înainte de data propusă pentru începerea negocierilor.
Un alt aspect reținut de instanța de fond are în vedere imposibilitatea prevederii unor clauze ce au drept efect stabilirea drepturilor la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel național.
Reținând aceste argumente instanța a dispus obligarea pârâtei la diferențele salariale în procent de 20% reprezentând reținerile operate în intervalul 2004 - 2007.
Cu referire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la sporul de 10% pentru reclamantele și, instanța a avut în vedere prevederile exprese din contractul colectiv de muncă (fila 38 dosar fond), apreciind că această cerere este întemeiată.
Cu referire la pretenția plății celui de al 13-lea salariu pentru anul 2006, instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată întrucât potrivit contractului colectiv la nivel de unitate un astfel de stimulent este acordat numai persoanelor care au lucrat în societate peste 5 ani, în atare situație instanța a apreciat că pretenția reclamanților este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că în perioada în litigiu diminuările salariale au fost dispuse întrucât societatea nu a realizat fondul de salarii din producția fizică lunară. Recurenta s-a prevalat de actul adițional la contractul de muncă precum și de faptul că niciunul dintre salariați nu a contestat această măsură decât după ce raporturile de muncă au încetat.
Cu referire la reprezentativitatea persoanelor care au semnat actul adițional la contractul colectiv de muncă pârâta a arătat că această calitate de reprezentanți ai salariaților a fost confirmată de tabelul cuprinzând un număr de 43 de salariați din cei 52 ai societății. În opinia recurentei reclamanții erau ținuți să dovedească care au fost persoanele care ar fi avut mandat din partea salariaților să reprezinte interesele acestora în negocierea actului adițional la contractul colectiv de muncă.
În fine se arată cu privire la cuantumul sumelor acordate reclamanților, că instanța de fond nu s-a preocupat de efectuarea unui calcul corect care să rezulte din actele contabile ale societății ci, s-a raportat doar la "fluturașii de salariu", documente care în opinia recurentei, nu au forță probantă nepurtând ștampila societății sau semnătura vreunei persoane autorizate.
Reclamanții au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
În esență intimații reclamanți au arătat că nici contractul colectiv de muncă dar nici actele adiționale nu au fost semnate de reprezentanți ai salariaților, întrucât nu a existat nicio adunare generală care să aleagă sau să împuternicească astfel de persoane dimpotrivă, persoanele semnatare au fost numite de directorul societății. În acest fel, intimații au subliniat că a fost încălcată în mod flagrant procedura de negociere a contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale.
Cu referire la critica vizând forța probantă a "fluturașilor de salarii" intimații au arătat că aceste documente au fost eliberate de societate astfel că acesteia îi incumbă orice culpă privind realitatea datelor înscrise.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate instanța apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat restituirea sumelor reprezentând reținerile salariale de 20% din salariul lunar retroactiv pe ultimi 3 ani, obligarea pârâtei la plata celui de al 13-lea salariu pe anul calendaristic anterior încetării raporturilor de muncă și în fine plata sporului de 10% pentru reclamantele și.
Din actele aflate la dosarul cauzei, susținerile reclamanților și apărările pârâtei, rezultă că temeiul acestor rețineri salariale se regăsește în actul adițional la contractul colectiv de muncă, astfel că instanța urmează să analizeze modalitatea în care actul adițional în litigiu îndeplinește condițiile formale de valabilitate.
Prin art.4 din Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.34/1996 în conflictele de muncă salariații sunt reprezentați de reprezentanții aleși ai lor. Potrivit art.37 din același Contractul colectiv de muncă salariile se stabilesc prinnegociereiar mărimea acestora sau a sporurilor, a adaosurilor precum și a indexărilor, se stabilește în limita posibilităților financiare ale societății, dar nu mai puțin decât salariul de bază minim brut pe țară.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la societatea pârâtă sub nr.202 din 15.04.2002 s-a stabilit că, asigurarea salariilor de bază lunare precum și a adaosurilor la salariile de bază se vor plăti în procentul de realizare al fondului de salarii din producția fizică lunară iar diferențele nerealizate se pot acorda în lunile în care economiile societății permit acest lucru.
Potrivit art.37 din Contractul colectiv de muncă salariile se stabilesc prin negociere. În acest sens, reclamanții au invocat împrejurarea că prevederile actului adițional la contractul colectiv de muncă nu a format obiectul negocierilor și mai mult persoanele semnatare din partea salariaților a acestui act adițional nu avea mandat de reprezentare. Pârâta nu a înlăturat în nici un mod susținerile reclamanților în sensul în care nu a dovedit că la momentul presupusei negocieri, vizând drepturile salariale, persoanele semnatare ale actului adițional avea calitatea de reprezentanți ai salariaților.
Conform dispozițiilor art. 224 Codul muncii la angajatorii la care sunt încadrați mai mult de 20 de salariați și dacă nici unul nu este membru de sindicat(părțile nu au făcut referire despre existența unei organizații sindicale) interesele acestora pot fi promovate și apărate dereprezentanții lor aleși.
În ceea ce privește calitatea de reprezentant dispozițiile Codului muncii sunt extrem de clare în sensul în care se arată că dobândirea calității de reprezentant trebuie să fie rezultatul votului în adunarea generală salariaților vot dat de cel puțin J din numărul total al angajaților.
Dispozițiile art.226 și 227 Codul muncii definesc atribuțiile reprezentanților salariaților dar și modalitatea expresă de stabilire a limitelor reprezentării respectivhotărârea adunării generale a salariaților.
nominale depuse de pârâtă la dosarul cauzei, (filele 146 - 148 dosar fond), au fost întocmite pro-causa, respectiv ulterior promovării prezentei acțiuni (filele 147 - 148 dosar fond). Din acest punct de vedere în mod evident actul adițional la contractul colectiv de muncă nu-și poate produce efectele neîndeplinind cerințele vizând negocierea ( cu referire expresă la dispozițiile art 236 Codul muncii ), pe de o parte, și pe de altă parte, vizând calitatea dereprezentanți aleșicu referire expresă la semnatarii acestui act adițional.
Susținerile recurentei sunt cât se poate de greșite în privința sarcinii probei în sensul în care potrivit dispozițiilor art. 287 muncii în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului. În cauză recurenta era ținută să dovedească împrejurarea că la negocierea actului adițional la contractul colectiv de muncă au fost respectate prevederile contractului colectiv și prevederile Codului muncii anterior citate
Din altă perspectivă, chiar dacă s-ar admite punctul de vedere al recurentei pârâte potrivit căruia această calitate a fost ulterior recunoscută de angajați, actul adițional nu are în vedere o diminuare a salariilor de către societatea pârâtăfără a crea în sarcina acesteia obligația de plătidiferențele nerealizate, în lunile în care economiile societății permit acest lucru. (fila 151 din dosar).
Deși pârâta a depus fișe de calcul din care rezultă că pe lunile în care s-au operat rețineri salariale acestea au fost rezultatul realizării într-un procent diminuat al fondului de salarii din producția fizică lunară cu toate acestea, pârâta nu a dovedit dacă, ulterior, așa cum s-a obligat prin semnarea actului adițional la contractul colectiv de muncă, a efectuat aceste plăți sau altfel spus, a restituit angajaților diferențele de drepturi salariale reținute în lunile în care "economiile societății" au permis acest lucru potrivit prevederilor actului adițional.
Având în vedere cele de mai sus, curtea apreciază că acțiunea reclamanților este întemeiată, având în vedere pe de o parte lipsa calității de reprezentanți ai salariaților a persoanelor semnatare ale actului adițional, iar, pe de altă parte obligațiile asumate de societate atât prin contractul colectiv de muncă cât și prin actul adițional.
Rezultă așadar din cele expuse netemeincia criticilor recurentei cu referire strictă la aspectele de mai sus.
Cu referire la cuantumul sumelor solicitate de reclamanți instanța de recurs a procedat la verificarea documentelor depuse de ambele părți și a constatat că sumele globale cuprinse în acțiunea reclamanților au în vedere atât reținerile salariale de 20% cât și contravaloarea tichetelor de masă. Instanța de recurs constată că acțiunea reclamanților nu cuprinde o astfel de pretenție astfel că sub acest aspect hotărârea pronunțată este netemeinică.
Văzând disp.art.304 ind.1 pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. și art.312 alin.3 pr.civ. curtea va admite recursul declarat și va obliga pârâta să plătească reclamanților despăgubiri pentru reținerile salariale din perioada 01.04.2004 - 30.01.2007 respectiv următoarele sume: 3688 lei pentru, 2439 lei pentru, 2475 lei pentru, 2332 lei pentru și 2283 lei pentru.aceste sume reprezintă cuantificarea procentului reținut de societate mai puțin sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, sume, care așa cum arătam nu au formulat obiect al pretențiilor reclamanților, potrivit acțiunii formulate de aceștia.
Cu referire la despăgubirile vizând neacordarea sporului de 10% pentru reclamantele și recurenții nu au formulat critici iar instanța de recurs verificând legalitatea și temeinicia soluției și sub acest aspect, în conformitate cu art.304 ind.1 pr.civ. constată că hotărârea primei instanțe este ferită de critici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SRL, cu sediul în S,- B, jud.H, împotriva sentinței civile nr.2758 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubiri pentru reținerile salariale din perioada 1.04.2004 - 30.01.2007 următoarele sume:
3688 lei pentru;
2439 lei pentru;
2475 lei pentru;
2332 lei pentru;
2283 lei pentru.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
ptr., fiind
în concediu, semnează
prim grefier
Red.
Tehnore.
2 exp.
10.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
