Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.28
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " INDUSTRIAL " SA, prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, sat, DN 72, județul D, împotriva sentinței civile nr.1920 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, nr.353, județul D, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.10, parter,.2, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC " INDUSTRIAL " SA, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.471/2009, intimații-reclamanți și, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de către grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, prin cererea de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea intimaților-reclamanți s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării formulată de intimații-reclamanți recurentei-pârâte.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC " INDUSTRIAL " SA, declară că a luat cunoștință de întâmpinarea intimaților-reclamanți, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Intimații-reclamanți și declară că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC " INDUSTRIAL " SA, avocat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul că în mod nelegal a fost acordat fiecărui reclamant câte un salariu compensatoriu, având în vedere că la data încetării contractelor de muncă ale reclamanților nu intrase încă în vigoare Contractul Colectiv de muncă la nivel pe unitate, care prevedea posibilitatea acordării salariului compensatoriu, Mai mult în dispozitivul sentinței instanța este în eroare când reține că perioada pentru care se vor acorda drepturile salariale este 01.-11.12.2009, în realitate fiind 01.- 11.12.2008.
Precizează că prin conținutul întâmpinării intimaților s-a solicitat acordarea despăgubirilor materiale și morale, dar aceștia nu au promovat recurs.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond, intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că temeiul acordării salariului compensatoriu era CCM unic la nivel național.
La solicitarea curții, intimații declară că perioada acordării drepturilor salariale este 01. - 11.12.2008, nu anul 2009 când nu mai erau salariați ai societății recurente.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3515/120/05.08.2009, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul SC Industrial SA pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neachitate precum și cu titlu de despăgubire astfel: - pentru - drepturi salariale neachitate pentru perioada 01.-11.12.2008 plus contravaloarea concediului de odihnă neefectuat precum și un salariu compensatoriu conform ca urmare a concedierii sale, precum și suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri corespunzătoare prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligației de plată a drepturilor salariale,
- pentru - drepturi salariale neachitate pentru perioada 01.-11.12.2008 plus contravaloarea a 30 de zile de concediu de odihnă neefectuat, precum și suma de 1550 lei reprezentând salariu compensatoriu conform ca urmare a concedierii, precum și suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării de către pârâta a obligațiilor contractuale de plată a salariului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că au fost salariați cu contract individual de muncă încheiat cu pârâta pe durată nedeterminată, raporturile de muncă încetând cu data de 11.12.2008, conform deciziilor nr.591/11.12.2008 și 592/11.12.2008, ca urmare a concedierii conform art.65, alin.1 Codul Muncii. Pârâta avea obligația de a le achita reclamanților drepturile salariale. Aceste drepturi trebuiau plătite integral, conform contractelor individuale de muncă, până la data de 15 fiecărei luni pentru luna anterioară.
Deși reclamanții au solicitat pârâtei plata drepturilor salariale, aceasta a amânat nejustificat, acordând drepturile salariale numai anumitor angajați. De la data ultimului salariu aferent lunii noiembrie 2008 achitat integral, reclamanții nu au mai primit drepturile salariale până la încetarea raporturilor de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâta la data de 15.10.2009, a solicitat admiterea primului capăt de cerere, respingerea capetelor de cerere privind plata salariului compensatoriu conform și respingerea capătului de cerere privind achitarea despăgubirilor în cuantum de 10.000 lei.
Cu privire la primul capăt de cerere, reclamanții au fost salariații pârâtei, iar raporturile de muncă au încetat la 11.12.2008, potrivit art.65, alin.1 din Codul Muncii prin decizia nr. 591/11.12.2008 - și decizia nr.592/11.12.2008.
Cu privire la cel de-al doilea salariu compensatoriu pârâta a arătat că la data încetării contractului de muncă al reclamanților nu intrase în vigoare nr.51/20.05.2009.
Referitor la despăgubirile solicitate de reclamanți, pârâta consideră că acestea nu se justifica, din moment ce nu a existat rea credința din partea societății. Mai mult decât atât, despăgubirile solicitate nu sunt motivate și nu s-a precizat care este pretinsul prejudiciu suferit.
Reclamanților nu li s-au acordat drepturile salariale solicitate datorită dificultăților economie prin care trece societatea, fiind în imposibilitatea de a achita integral obligațiile de plată chiar față de salariații actuali nu sunt motivate și nu s-a precizat care este pretinsul prejudiciu. Reclamanții nu au indicat nici temeiul juridic al acestor despăgubiri.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au arătat că societatea pârâtă uită să menționeze și contravaloarea celor 30 de zile de concediu de odihnă pe anul 2008 neefectuat din cauza refuzului conducerii de a acorda acest drept datorită lucrărilor urgente pe care le aveau de efectuat.
Reclamanții au formulat cererea cu privire la salariile compensatorii, în raport de nr.2895/2006 care era în vigoare la momentul concedierii lor. Cuantumul salariului este precizat în cuprinsul cererii depusă la SC SA, respectiv 1550 lei.
Referitor la plata despăgubirilor, reaua credință a societății este evidentă pentru că aceasta în loc să plătească drepturile salariale, preferă să angajeze o firmă de avocatură al cărei onorariu depășește valoarea drepturilor solicitate prin acțiune.
Prin sentința civilă nr.1920 din 2 noiembrie 1009 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC INDUSTRIAL SA, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01. - 11.12.2008, precum și contravaloarea concediului de odihnă neefectuat.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant un salariu compensatoriu egal cu un salariu lunar, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispozi iile nr.591/11.12.2008 i nr.592/11.12.2008 s-a dispus încetarea contractelor individuale de muncă ale reclaman ilor conform art.65, alin.1 din legea 53/2003.
Art. 10 din Codul Muncii define te ontractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Salariul este deci unul dintre elementele esen iale ale contractului individual de muncă, reprezentând contravaloarea muncii prestate.
Art.40, alin.2, lit.c Codul Muncii arată că angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar art . 156 prevede că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Tribunalul a avut în vedere i recunoa terea pârâtei din cuprinsul întâmpinării prin care arată că a fost în imposibilitatea de a achita contravaloarea drepturilor salariale ale reclaman ilor, datorită dificultă ilor economice.
Potrivit art.56 alin.1 din nr.2895/2006 în vigoare la momentul concedierii reclaman ilor, salaria ii au dreptul în fiecare an, la un concediu de odihnă plătit, de minim 21 de zile lucrătoare, adică 30 zile calendaristice.
Art.78 din acela i prevede pentru angajator obliga ia de a achita la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
De i conform art.287 Codul Muncii, pârâta avea obliga ia de a dovedi că a achitat aceste drepturi băne ti reclaman ilor, ea nu a produs asemenea dovezi.
În ceea ce prive te despăgubirile în sumă de 10.000 lei solicitate de reclaman i, tribunalul a apreciat că această solicitare este neîntemeiată, deoarece reclamanții, conform art.1169 Codul Civil, nu au făcut dovada existen ei unui prejudiciu material sau moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a acordat fiecărui reclamant câte un salariu compensatoriu, în condițiile în care, la data concedierii acestora nu intrase în vigoare nr.51/2009.
Se mai arată că în dispozitivul sentinței s-a strecurat o eroare fiind menționat anul 2009, în loc de 2008.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursului, curtea va constata că recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a dispus plata către reclamanți a câte unui salariu compensatoriu, deoarece temeiul acordării acestuia a fost nr.2895/2006 în vigoare la momentul concedierii reclaman ilor.
Art.78 din acela i prevede pentru angajator obliga ia de a achita la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Într-adevăr nr.51/2009 nu era în vigoare la data concedierii reclamanților - intimați, dar nu acesta este contractul invocat de aceștia din urmă, actul care generează obligația invocată.
În ce privește menționarea eronată a anului 2009 în loc de 2008, aceasta reprezintă o eroare materială ce poate fi îndreptată potrivit dispozițiilor art.281 pr.civ. părțile având la dispoziție această procedură reglementată expres de codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " INDUSTRIAL " SA, prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, sat, DN 72, județul D, împotriva sentinței civile nr.1920 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, nr.353, județul D, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.10, parter,.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.5 ex./18.01.2010
/
.fond - Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
