Obligație de a face. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.20
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind judecarea cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr.2296 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de pârâtul domiciliat în P, G-ral nr. 7,. 78,. 35, județul P, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL cu sediul în P,-,. 2..12, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că cererea este scutită de plata taxei de timbru. Se învederează că din partea recurentului-pârât s-au depus note scrise, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoare decizie.
CURTEA:
Reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtul a solicitat obligarea acestuia la restituirea autoturismului marca, nr. -, precum și lipsa de folosință acestuia până la restituire.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul avut calitatea de salariat al său în perioada 17.07.2008 până la data de 10.09.2008 dată la care a fost concediat.
Reclamanta a arătat că pârâtul fost salariatul său în calitate de tehnician constructor și pentru deplasarea cu ușurință la punctele de lucru ale societății i s-a dat spre folosință autoturismul marca, iar la data de 27.08.2008 a părăsit locul de muncă, însușindu-si autoturismul pe care refuză să-l restituie.
Prin sentința civilă nr.1053 din 19 mai 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei 14232,04 lei reprezentând prejudiciu cauzat pentru lipsa de folosință a autoturismului din dotare, conform contractului de muncă, precum și 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Din contractul individual de muncă aflat la fila 13 dosar nr. -/17.07.2006 rezultă că pârâtul a fost angajatul societății reclamante pe perioada 17.07.2008 până la data de 10.09.2008 când a fost concediat pentru absențe nemotivate de la serviciu.
Susținerea acestuia că nu a fost înregistrat contractul său de muncă este nejustificată, întrucât din adresa nr. 3431/28.10.2008 aflată la fila 33 dosar emisă de Inspecția - Inspectoratul Teritorial d Muncă P, referitor la Contractul Individual de Muncă, reiese că acesta a fost înregistrat sub nr. -/ 17.07.2008.
Din depoziția martorului G ( fila 63 dosar) rezultă că societatea reclamantă deținut un autoturism marca - pe care-l folosea la transportul salariaților și la diferite activități în interesul societății pe care l-a dat pârâtului în vederea transportului materialelor și sculelor, fără ca acesta să- restituie reclamantei.
Martorul arătat că reclamanta a reușit să reintre în posesia autoturismului în decembrie 2008, dar în perioada august 2008- decembrie 2008 aceasta a fost în imposibilitate de a folosi autoturismul.
Din raportul de expertiză auto efectuat în cauză de exp., rezultă că lipsa de folosință pentru autoturismul marca cu număr de înmatriculare - în perioada 27.08.2008 - 10.12.2008 este de 14.232,06 lei.
Tribunalul a constatat că pârâtul prin însușirea autoturismului ce aparține reclamantei, Marca nr. de înmatriculare -, și refuzul acestuia de a-l restitui, a cauzat societății reclamante un prejudiciu constând în faptul că autoturismul nu mai putut fi folosit potrivit scopului pentru care reclamanta îl avea în dotare.
În conformitate cu disp. art. 270 alin. din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Fapta prejudiciabilă care atrage răspunderea patrimonială a salariatului trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca.
În accepțiunea art. 270 din Codul muncii, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii susceptibilă să atragă răspunderea patrimonială a salariatului este orice faptă comisivă sau omisivă săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau aflată în legătură cu atribuțiile de serviciu ale salariatului.
Reclamanta a făcut pe deplin dovada îndeplinirii cerințelor impuse de disp. art. 270 din Codul muncii privind angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul pe care o consideră nelegală și netemeinică deoarece nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost investită instanța de judecată la termenul din 19.05.2009.
Arată recurentul că nu există nicio încheiere prin care instanța de judecată să se fi pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, astfel fiind aplicabil prev.art.304 pct.5 pr.civilă și de altfel pronunțarea asupra excepției invocate nu se regăsește in dispozitivul hotărârii.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, fiind reținute în motivare doar aspecte care profită paratei.
De asemenea, instanța de judecată nu a dispus suspendarea cauzei, așa cum este prevăzut de disp.art.183 pr.civilă, deși s-a solicitat aceasta, pentru că s-a făcut plângere penală pentru înfăptuirea infracțiunilor de fals si uz de fals.
De asemenea se mai critică și faptul că instanța de fond a înlăturat obiecțiunile la expertiză, trecând cu ușurință peste toate aspectele detaliate pe larg de către intimatul recurent și pronunțând astfel o soluție nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr.2296/2.12.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul formulat pentru următoarele aspecte:
Potrivit art.29 din Legea nr.47/1992 republicată Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Se mai arată în articolul invocat că în cazul în care excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile atacate, doar in practicaua acesteia se menționează faptul ca i se respinge paratului cererea de sesizare a Curții Constituționale, deoarece nu există nici o împrejurare să pună în discuție neconstituționalitatea art.167 pr.civilă, nepronunțându-se asupra respingerii cererii nici in dispozitivul sentinței civile și nici in minuta.
Pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale se face printr-oîncheiere de ședință, care are cale de atac separată, fiind astfel imperativă cerința art.29 pct.6, din actul normativ mai sus menționat, nelăsându-se instanței sesizată cu o cerere de acest gen posibilitatea pronunțării direct prin sentință.
Față de aceste considerente, avându-se în vedere disp.art.304 pct.5 pr.civilă Curtea, a admis recursul formulat, a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu respectarea art.29 (6) din Legea nr.47/1992 republicată, urmând ca la rejudecarea cauzei, instanța de fond să aibă în vedere și celelalte critici formulate.
Numitul formulează cerere de completare a dispozitivului deciziei pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu motivarea că instanța nu a dat dispoziții clare și precise, prin dispozitiv, cu privire la judecarea fondului cauzei.
Susține recurentul că instanța de recurs trebuia să menționeze în dispozitivul deciziei că instanța de fond trebuie să se pronunțe asupra fondului cauzei, după pronunțarea asupra deciziei invocate, în cazul respingerii cererii de sesizare a Curții constituționale să rețină cauza spre rejudecare, iar în caz de admitere să înainteze dosarul la Curtea constituțională.
Analizând actele și lucrările dosarului, cererea de completare a dispozitivului deciziei nr.2296/2.12.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, curtea constată că aceasta este nefondată.
Astfel, prin decizia menționată s-a dispus casarea sentinței atacate în recurs și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Prin casarea dispusă s-a desființat în totalitate sentința atacată, situație ce rezultă fără echivoc din motivarea deciziei.
Potrivit dispozițiilor procedurale legale în materie și practicii constante, în cazul casării totale a unei hotărâri dispozitivul nu trebuie să conțină decât mențiunea casării și instanța care va proceda la rejudecare.
Ori, în cauza de față, curtea a dispus casarea sentinței și a dispus trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, în motivare precizându-se că instanța de fond se va pronunța asupra cererii privind excepția de neconstituționalitate, conform disp. Legii nr. 47/1992, după care, la judecarea în fond va avea în vedere toate motivele precizate în recurs.
Art.2812.civ. stabilește faptul că se poate cere completarea dispozitivului numai în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Solicitările din cererea de completare a dispozitivului apar ca nefondate prin raportare la disp. art.2812, civ și, prin urmare, curtea va respinge cererea de completare a dispozitivului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.2296/02.12.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale formulată de pârâtul domiciliat în P, G-ral nr. 7,. 78,. 35, județul P, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL cu sediul în P,-,. 2..12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.4 ex./15.01.2010
/
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
