Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/CM
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 10/CM/20.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1, sector 1, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat și că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 2.10.2008, reclamanții, și au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 10/CM din 20.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea formulată inițial la data de 15.01.2008 la TRIBUNALUL CONSTANȚA, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor echivalente valoric cu diferențele dintre indemnizația la care aveau dreptul corespunzător unui coeficient de multiplicare de 19,00 și drepturile salariale încasate actualizate cu rata inflației, începând cu aprilie 2006 și până la data introducerii acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin nr.OUG 27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 și art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin nr.OUG 27/2006, este de remarcat faptul că, potrivit art. 3 alin. 1 din această ordonanță, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâtul a invocat faptul că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind completările ulterioare.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau a parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din nr.OUG 27/2006, ale art. 74 alin. 1 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 instituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul și este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia, chiar și pentru o perioadă de timp limitată.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la. și este de observat că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
În acest sens art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 stabilește că: "La data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 83 alin. 9 din Legea nr. 304/2004 în ceea ce privește încadrarea procurorilor
Prin încheierea nr. 61/COM/30.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înaintată Tribunalului Tulcea ca urmare a admiterii cererilor de abținere a judecătorilor Tribunalului Constanța.
Prin încheierea pronunțată la data de 4.07.20078, Tribunalul Tulcea în temeiul art. I și II alin. (1) și (2) din OUG75/2008, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul de îndată spre soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin sentința civilă nr. 10/CM/20.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, analizând cauza din prisma apărărilor pârâților și a actelor normative incidente, a constatat că pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de magistrați în cadrul Tribunalului Constanța.
Potrivit art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o îndemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Articolul 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, prevede în același sens faptul că pentru activitatea desfășurată, judecătorii, procurorii au dreptul la o renumerație plătibilă în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și alte criterii prevăzute de lege.
Conform art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit numărului curent 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
De precizat că numerele curente 6-13 din anexa la.OUG nr. 27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția Națională Anticorupție reprezintă potrivit dispozițiilor nr.OUG 43/2002 o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din sistemul de salarizare instituit prin nr.OUG 27/2006 rezultă faptul că salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, aceste criterii reflectându-se în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor din cadrul acestor structuri s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și art. 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la Direcția de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție, legiuitorul a avut în vedere regula numirii acestora, iar nu a promovării, a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
În acest sens, art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 prevede că la data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 83 alin. a) din Legea nr. 304/2004.
Criteriul esențial avut în vedere de legiuitor la salarizarea acestor procurori a fost cel al nivelului instanței sau al parchetului și nu cel al vechimii.
Reclamanții deși sunt magistrați la TRIBUNALUL CONSTANȚA, aceștia au solicitat să li se acorde prin hotărâre judecătorească îndemnizațiile de încadrare brută lunară corespunzătoare procurorilor Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Admiterea pretențiilor reclamanților ar duce la instituirea unui alt sistem de salarizare decât cel stabilit de legiuitor, prin nr.OUG 27/2006, ar însemna o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.
În acest sens, prin decizia nr. 818/3.07.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției într-o cauză civilă având ca obiect înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare acordate procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism potrivit anexei II din nr.OG 27/2008.
Prin această decizie Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. 4, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Articolul 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevede faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consecință, deciziile Curții Constituționale produc efecte "erga omnes", iar dispoziția din lege sau ordonanță declarată neconstituțională nu se mai poate aplica în nicio altă cauză.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
În cauză, prin sentința recurată s-a reținut că admiterea pretențiilor ar duce la instituirea unui alt sistem de salarizare decât cel stabilit de legiuitor și ar însemna o adăugare la lege, ceea ce nu este permis prin prisma deciziei Curții Constituționale nr. 818/3.07.2008.
Prin nr.OUG 27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 și art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin nr.OUG 27/2006, este de remarcat faptul că, potrivit art. 3 alin. 1 din această ordonanță, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Însă, conform prevederilor acestei anexe, elementele mai sus menționate de stabilire a salarizării nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare și izolată. Dimpotrivă, aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Astfel, în primul rând, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția "sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau un parchet de un anumit nivel.
În al doilea rând, nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza nr.OUG 27/2006, pentru funcții diferite.
Rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de nr.OUG 27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz la caz, aflându-se în corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși, în cazul procurorilor din A și, a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 303/2004) corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani (potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
În plus, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale, această teritorialitate fiind analogă structurii celorlalte instanțe și parchete (potrivit art. 5 alin. 1 din OUG nr. 43/2002 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 508/2004). De asemenea, competența în instrumentarea acestor structuri, revine de regulă, în primă instanță, tribunalelor, iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Faptul că apartenența procurorilor și la aceste structuri este doar temporară, conform art. 87 alin. 9 și art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004, deși acești procurori nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de și ) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Însă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza nr.OUG 27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurorilor A și
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie dispusă de art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, următoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
În realitate, prin nr.OUG 27/2006 au fost înlocuite prevederile care prevedeau un spor de 40% din indemnizație pentru procurorii din A și și judecătorii care soluționau cauze instrumentate de aceste structuri, cu prevederi care mențin salarizarea discriminatorie doar în favoarea procurorilor și, schimbându-se numai modalitatea tehnică de realizare a discriminării în sensul că sporul acordat a fost înlocuit cu un coeficient de multiplicare mai mare, rezultatul fiind însă, în principiu, același, o diferențiere în drepturile salariale primite, determinată de aceleași criterii care au determinat constatarea discriminării de către Colegiul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005.
Mai arată recurenții reclamanți că sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii (art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000).
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Prin art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio-profesională și locul de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza nr.OUG 27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii și
Dacă legiuitorul ar fi prevăzut că, pentru a beneficia de asimilarea salarială superioară în speță, este necesară o calificare superioară, un volum de muncă ridicat, s-ar fi justificat diferența de tratament, dar aceste condiții nu au fost prevăzute de legiuitor pentru procurorii sau
Potrivit art. 6 alin. 2 Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nicio discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, munca pentru soluționarea unor cauze de o anumită natură (cum ar fi cea din domeniul combaterii corupției și a criminalității organizate) nu poate fi considerată superioară celei restului personalului salarizat în baza nr.OUG 27/2006.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 coroborat cu art. 269 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea este considerată întemeiată.
Au mai arătat recurenții reclamanți că nu au relevanță în speță nici deciziile Curții Constituționale, deoarece deciziile de respingere a unor excepții de neconstituționalitate au efecte doar " pares" (, "Justiția constituțională", Ed., 1995, pag. 278-279), deci acestea nu sunt opozabile reclamanților și nici instanței, care este obligată în mod imperativ să facă aplicarea prioritară și peremptorie a dispozițiilor Protocolului nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu respectarea art. 20 din Constituție.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară.
Cu privire la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, s-au invocat dispozițiile art. 1082, 1084 cod civil și ale art. 161 alin. 4 Codul muncii, în prezenta cauză pârâții fiind în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:.
Recurenții reclamanți au calitatea de judecători la TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Articolul 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 prevede că, pentru activitatea desfășurată, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau al parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din această ordonanță.
De asemenea, art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 prevede că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport de nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, vechimea în magistratură și alte criterii stabilite prin lege.
În baza acestor dispoziții legale, reclamanții primesc lunar o indemnizație care se raportează la nivelul instanței care a realizat încadrarea pe funcție.
Articolul 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007 dispune:
" (1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau care sunt asimilați potrivit legii".
De precizat că nr. 6-13 din anexa la.OUG nr. 27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1-2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.
În raport de aceste dispoziții legale este evident că, odată numiți în cadrul, chiar și pe durată temporară, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la. este de observat că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, respectiv a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
Prin urmare, în vederea numirii în cadrul nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004, "la data încetării activității în cadrul procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Așadar, având în vedere faptul că procurorii de la. ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturile salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, rezultă în mod evident criteriul esențial al diferențierii avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Din dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă că nr.OUG 27/2006 a instituit un sistem de salarizare distinct, pentru personalul prevăzut de această ordonanță, în funcție de criteriile enunțate (nivelul instanței, funcția deținută, vechimea în magistratură) în raport de care, se face aplicarea acelor coeficienți de multiplicare pe care îi prevede anexa.
Recurenții reclamanți nu își desfășoară activitatea în cadrul, astfel că nu pot pretinde aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru procurorii din cadrul acestei direcții, chiar dacă la un moment dat, activitatea reclamanților interacționează cu cea a procurorilor din cadrul
Nefiind în prezența unor situații identice, nu se poate vorbi de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul
Stabilirea unui alt sistem de salarizare decât cel prevăzut de OG nr. 27/2006 nu este posibilă deoarece aceasta ar însemna o adăugare la lege, ori acest lucru nu este permis.
Ca atare, susținerile recurenților reclamanți potrivit cărora art. 11 alin. 1 din nr.OG 27/2006 constituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii și este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
În acest context, toate alegațiile din cererea de recurs referitoare la discriminarea directă din perspectiva Declarației Universale a Drepturilor Omului, a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenției Europene privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a Cartei Sociale Europene revizuite și a Convenției 111 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei, nu justifică temeinicia pretenției solicitate câtă vreme, așa cum am arătat mai sus, neacordarea salarizării solicitate este determinată de criteriul nivelului parchetului la care lucrează procurorii și și nu pe criteriul naturii cauzelor instrumentate, criteriu în referire la care de altfel Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un recurs în interesul legii (decizia nr. VI/2007), a statuat că este discriminatoriu în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice și politice și al art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De altfel și Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 818/2008 că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 37/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Aceste decizii sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, așa cum prevede art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 astfel că, orice dispoziție din lege sau ordonanță, declarate neconstituționale, nu se mai pot aplica în nicio cauză.
Față de împrejurarea că indemnizațiile primite de recurenți respectă criteriile avute în vedere de legiuitor, iar instanța nu poate decât să aplice legea în litigiile dintre subiectele de drept, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, menținând hotărârea recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 10/CM/20.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1, sector 1, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Vanghelița Tase | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 9.06.2009.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Vanghelița Tase
