Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 285/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6248/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.285/
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentulMinisterul Justiției și Libertățilorîmpotriva sentinței civile nr.5323 din data de 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5781/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, HG, -, (Fostă ), ia, -, Curtea de Apel București, Ministerului Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentulMinisterul Justiției și Libertățilorși intimații, HG, -, (Fostă ), ia, -, Curtea de Apel București, Ministerului Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5323/18.06.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții ia, -, -, HG, si, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 15% pentru intervalul 1.08.2004 - data pronunțării hotărârii și în continuare sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective; a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; a respins cererea formulată în contradictoriul cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin încheierea de îndreptate a erorilor materiale pronunțată la data de 8.10.2009, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 5323/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a VIII a Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în sensul că în dispozitivul sentinței se va trece, - și - în loc de, cum din eroare s-a trecut.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea personal auxiliar și au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate în baza prev. art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salarale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, începând cu anul 2004 cu toate că actul normativ a intrat în vigoare la data de 1.02.2006.
Tribunalul a constatat că, în versiunea inițială, art. 3 al. 1 din OG nr. 19/2006 prevedea că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006, prevederile art. 3 al. 1 din OG nr. 19/2006 au fost modificate în sensul că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin.1 și 2 din codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că magistrații si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Având în vedere decizia pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii, care potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă este obligatorie, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtele la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând spor de confidențialitate de 15% începând cu august 2004 până la data pronunțării prezentei hotărâri precum și pentru viitor, cu actualizarea sumelor până la data plății efective potrivit art. 1082 și 1084.Civ.
Față de faptul că drepturile de natură salarială acordate conduc la modificarea retribuției reclamanților, și prin urmare, la modificarea unui element al raportului de muncă, respectiv salariul, instanța a obligat parații să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților în sensul acordării sumelor susmenționate, în temeiul art. 6 din acest act normativ, potrivit căruia, modificările intervenite în executarea contractului de munca, după întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Ministerul Finanțelor Publice, apreciind că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Recurentul a arătat că pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariate peste cele prevăzute expres de legea fost considerată de Curtea constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație si Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, a susținut recurentul, rezultă cu claritate că Decizia 46/15.12.2008 a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de fată prin care se solicită în fapt modificarea si completarea unor acte normative.
Tot în susținerea concluziei potrivit căreia pârâții nu au temei legal pentru a proceda la acordarea sporului de confidențialitate pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, recurentul a invocat Decizia nr. 819/3.07.2008 a Curții Constituționale care, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art.2 alin (1)-(3), art. 6 și art. 27 alin.(1) din OUG nr. 137/2000 a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art. 27 alin.1 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative." De asemenea, prin Decizia 1325/4 decembrie 2008 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
II. Un alt motiv de recurs invocat în cauză este cel prevăzut art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal. Astfel recurentul a arătat că în speță nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor sau judecătorilor.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. În niciun caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespuns un drept.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege. De principiu, aceștia sunt salariați care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca fiind "informațiile, datele documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță, consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, a arătat recurentul, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Recurentul a susținut că personalul auxiliar reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 567/2004, cu drepturi si îndatoriri specifice si cu drepturi salariate stabilite prin act normativ special, respectiv OG 8/2006, acte normative care nu reglementează acordarea sporului de confidențialitate în beneficiul personalului auxiliar.
În consecință recurentul a apreciat că nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora între personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru ca așa cum s-a statuat și de Curtea Constituționala prin decizii "diferențierea indemnizațiilor si a salariilor de baza pentru demnitari si alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea libera a legiuitorului, ținând seama de importanta si complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile si salariile de bază. pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.". De asemenea, în continuarea argumentației. Curtea Constituțională statuează că ". în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) principiul egalității in drepturi si al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări."
Având în vedere că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie, pentru viitor, recurentul a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, luând în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale și a invocat hotărâri din jurisprudența instanțelor judecătorești și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților, în calitate de personal auxiliar de specialitate, drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15%.
În această calitate, reclamanții au obligația de a respecta secretul de serviciu, drepturile și obligațiile lor fiind reglementate de Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară și Legea nr. 537/2004 privind statutul personalului auxiliar.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit 84 lit. e din Legea nr. 567/2004.
Personalul auxiliar de specialitate nu primește spor de confidențialitate, spre deosebire de personalul din instituțiile și autoritățile publice care pentru gestionarea informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu beneficiază de spor de confidențialitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit 84 lit. e din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar.
Astfel, în mod corect prima instanță s-a raportat la decizia nr. 46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, prin care s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum intimații reclamanți au calitatea de personal auxiliar de specialitate, menționata decizie este pe deplin aplicabilă în ce privește situația acestora.
Întrucât sporul pretins prin acțiune nu fost acordat de instanța de fond cu titlu de despăgubire, ci pârâții au fost obligați la plata către reclamanți la unor drepturi bănești de natură salarială, reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, Curtea reține că, în cauză, nu prezintă relevanță deciziile nr. 819/3.07.2008 și 1325/4 decembrie 2008, pronunțate de Curtea Constituțională, prin care au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la OG nr. 137/2000, câtă vreme Tribunalul nu a făcut aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Față de aceste împrejurări, nu se poate reține motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 cod proc. civilă, în sensul că instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești obligând Ministerul Justiției și pe ceilalți pârâți la plata sporului de confidențialitate, întrucât aprecierea asupra existenței acestei obligații a pârâților nu reprezintă o adăugare la textul de lege sau o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Cu privire la susținerea recurentului referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor deciziei nr. 838/2009, instanța de recurs reține că prin această decizie, Curtea Constituțională a apreciat că nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare. Însă tot instanța de contencios constituțional a stipulat în aceeași decizie că aceasta nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, instanța de recurs constată că hotărârea Curții Constituționale nu este incidentă în ceea ce privește decizia nr. 46/2008, pronunțată anterior, astfel că această decizie este pe deplin și în totalitate aplicabilă în speță.
Este întemeiată, însă, în parte, critica privind plata pentru viitor a sporului de confidențialitate de 15%.
Astfel, este adevărat că legalitatea și temeinicia sentinței recurate se verifică în raport de situația existentă la data pronunțării acesteia, însă, Curtea reține că nu poate fi ignorată nici împrejurarea că, în prezent, acordarea sporului în discuție este reglementată de dispozițiile Legii pentru salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 privind sporurile personalului din sistemul justiției, dispozițiile alin. 1, care la lit. b) fac referire la sporul de confidențialitate, intră în vigoare la 3 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile acordându-se în procentele prevăzute la alin. 1 lit. a) și b) până la data de 31 decembrie 2009, de când își produc efectele prevederile art. 4 alin. 3 din aceeași anexă a Legii nr. 330/2009.
Prin urmare, Curtea, văzând și dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul obligării pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% până la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 privind acest spor, respectiv până la data de 12.11.2009.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.5323/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5781/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-reclamanți IA, -, -, (FOSTĂ, HG,SI și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința recurată, în parte, în sensul obligării pârâților la plata sporului de confidențialitate până la data de 12.11.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.: /Dact.:
2 ex./18.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
