Obligație de a face. Decizia 284/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4786/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.284/
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava, împotriva sentinței civile nr.3801 din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.49023/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații Penitenciarul Spital B - Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect:"obligația de a face -înscriere în carnetele de muncă încadrarea".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.83434 din 02.07.2009 depusă la dosar-fila 11, lipsind intimațiiPenitenciarul Spital B - Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 13.11.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință obligarea instituțiilor intimate la nominalizarea și avizarea locurilor de muncă pentru încadrarea acestora în categoria de condiții deosebite sau speciale, precum și obligarea Penitenciarului Spital B - Jilava la înscrierea în carnetele de muncă ale salariaților reclamanți a mențiunii de încadrare de muncă în condiții deosebite sau speciale, în continuare și după data de 01.04.2001, conform perioadelor lucrate, în raport de prevederile art.6 din HG nr.1849 din 28.10.2004, privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosare concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3801 din data de 06.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților și s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Spital B - Jilava și Ministerul Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere că potrivit art.10 alin.3 din HG nr.1849/2004, unitățile subordonate ANP se înființează prin hotărâre de guvern și au personalitate juridică și a reținut că ANP nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce membrii sindicatului reclamant, salariați ai Personalului Spital B Jilava, se află în raporturi de muncă cu acesta.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților a fost respinsă de către tribunalul, motivat de faptul că deși potrivit art.3 din HG nr.1294/2001 personalul civil care lucrează în condițiile de muncă sau activitățile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 19/2000 beneficiază de condiții speciale de muncă în vederea pensionării, totuși procedura de stabilire a salariaților civili care lucrează în condițiile prevăzute la alin.1 trebuie reglementată printr-un protocol încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și instituțiile prevăzute la art.1, în cazul de față Ministerul Justiției.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.04.2001-18.12.2005 a fost respinsă de către prima instanță, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății - obligarea pârâților la nominalizarea și avizarea locurilor de muncă și obligarea Penitenciarului Spital B Jilava să înscrie în carnetele de muncă ale salariaților mențiunea de încadrare de muncă în condiții deosebite sau speciale, apreciindu-se că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 privind termenul general de prescripție, nefiind vorba de drepturi patrimoniale.
Pe fondul cauzei, prima instanță a arătat că personalul din sistemul penitenciar a beneficiat de încadrarea în grupa de muncă și că prin apariția Legii nr.19/2000, sistemul de asigurări sociale a suferit modificări și sub aspectul stabilirii locurilor de muncă cu condiții speciale și deosebite.
Astfel, s-a reținut că art.19 din Legea nr.19/2000 prevede că locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc și s-a ținut seama de faptul că prin hotărâre de guvern se stabilesc criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei locurile de muncă în condiții speciale fiind cele enumerate de art.20 din Legea nr.19/2000, alte locuri de muncă decât cele prevăzute la alin.l putând fi stabilite numai prin lege.
S-a ținut seama că prin HG nr.1294/2001 au fost definite locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru alte cadre militare și s-a reținut că procedura de stabilire a salariaților civili care lucrează în condițiile prevăzute de alin.1 va fi reglementată printr-un protocol încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și instituțiile prevăzute de alin.1.
Față de această prevedere, tribunalul a constatat că reclamantul a solicitat doar în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților obligarea la nominalizarea și avizarea locurilor de muncă pentru încadrarea salariaților din Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare, în categoria de condiții deosebite sau speciale, fără a solicita acest lucru și în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
S-a arătat că instanța din oficiu nu putea lărgi cadrul procesual, pentru că astfel s-ar fi încălcat principiul disponibilității părților din procesul civil.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu poate stabili, prin hotărâre judecătorească, obligații în sarcina unei persoane care nu a fost parte în proces, întrucât s-ar încălca dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
S-a menționat că, în lipsa unui protocol încheiat în condițiile HG nr.1294/2001, instanța de fond nu va putea obliga pârâții la urmarea procedurii de nominalizare și avizare a locurilor de muncă pentru încadrarea în condiții deosebite sau speciale, motiv pentru care urmează a respinge cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece tribunalul în mod greșit a apreciat că Administrația Națională a Penitenciarelor (fosta Direcției Generale a Penitenciarelor) nu are calitate procesuală pasivă.
S-a învederat că dispozițiile art.6 din HG nr.1849 din 28 oct. 2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăd că în realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Administrația Națională a Penitenciarelor exercită, în principal, următoarele atribuții: e) organizează, controlează, îndrumă și sprijină activitățile privind asigurarea dreptului la asistența medicală a persoanelor private de libertate și a personalului din sistemul administrației penitenciare; j) coordonează nemijlocit aplicarea și respectarea legilor, instrucțiunilor și ordinelor ministrului justiției și deciziilor directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, referitoare la problematica resurselor umane, aplică legislația specifică numirii și eliberării din funcție a personalului, a recompensării și sancționării acestuia; k) elaborează, organizează și coordonează programele de formare, pregătire și perfecționare profesională a personalului din sistemul penitenciar, prin centrele de pregătire proprii, precum și activitatea de perfecționare continuă a pregătirii de specialitate desfășurate în unități; m) elaborează și fundamentează proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților subordonate, pe care îl propune spre avizare ministrului justiției, asigură executarea bugetului în condițiile legii, îndrumă și controlează respectarea dispozițiilor legale pe linie financiar-contabilă; n) asigură administrarea patrimoniului potrivit dispozițiilor legale, organizează și asigură alocarea, mișcarea, evidența și controlul mijloacelor și echipamentelor din dotare; p) elaborează studii, efectuează analize și întocmește proiecte de acte normative privind organizarea și activitatea Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților subordonate și le prezintă ministrului justiției pentru a decide.
S-a amintit că Administrația Națională a Penitenciarelor prin adresa nr. - din 03.07.2008 a comunicat recurentului că până la data solicitării acestuia din 06.06.2008, nu a primit documentația necesară pentru reînnoirea avizului de încadrare în condiții deosebite de la Penitenciarul Spital B Jilava, propunând sesizarea sa pentru demararea procedurilor legale.
S-a arătat că Administrația Națională a Penitenciarelor este ordonator secundar de credite pentru unitatea din care fac parte reclamanții, având și obligația de a îndruma și controla activitatea personalului din unitățile subordonate, motiv pentru care această instituție trebuia să solicite punerea în practică a cerințelor legale privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite sau speciale din penitenciarele-spital, fapt recunoscut și prin adresa amintită.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că în baza Decretului - Lege nr. 68 din 8 feb. 1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și a OG nr.82/1999 pentru modificarea și completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, reclamanții au beneficiat de încadrare în muncă corespunzător grupei I-a de muncă.
S-a menționat că prin adresa Direcției Generale a Penitenciarelor nr. - din 29.01.2002 s-a comunicat Penitenciarului Spital B - Jilava faptul că începând cu data de 01.04.2001, personalul civil din și unitățile subordonate lucrează în condiții normale de muncă, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor HG nr. 1294/2001 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, urmează ca unitățile subordonate să nominalizeze locurile de muncă în condiții deosebite, în sensul Legii nr. 19 /2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în care lucrează personalul civil, cu respectarea criteriilor și metodologiei prevăzute de HG nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
De asemenea, s-a amintit că prin aceiași adresă, Direcția Generală a Penitenciarelor a solicitat în mod expres conducătorului Penitenciarului Spital B - Jilava să dispună efectuarea determinărilor și încheierea buletinelor de determinări asupra locurilor de muncă, cu încheierea unei liste cu locurile de muncă în condiții deosebite, listă care, împreună cu avizului inspectoratului teritorial d e muncă urma a se înainta DGP.
S-a adăugat că art. 16 din HG nr. 1337/27.12.2001 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite stipulează că "angajatorii care au locuri de muncă, activități și categorii profesionale încadrate în grupa I și a Il-a de muncă vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, până la data de 30 iunie 2002."
S-a mai arătat că prin Buletinul de determinare prin expertizare nr. 39/03.05.2006 eliberat de Biroul Medicina din cadrul Direcției de Sănătate Publică B, s-a constatat că "întregul personal cercetat poate beneficia de drepturile conferite de legislația în vigoare, cu respectarea metodologiei de aplicare, proporțional cu timpul efectiv lucrat."
De asemenea, s-a amintit că prin sentința civilă nr.5378/02.11.2006 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel nr.2961/2007, a fost admisă acțiunea prin care s-a solicitat obligarea acelorași pârâți la acordarea sporurilor salariale prevăzute de Ordinul MJ nr.945/C/2003 în temeiul 281/1993 pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare.
Recurentul a susținut că prin neaplicarea dispozițiilor art. 3 din HG 1294/20.12.2001, membrii săi de sindicat sunt grav prejudiciați pentru că nu se pot pensiona cu reducerea vechimii în muncă prevăzută de Legea 19/2000 fiind discriminați față de colegii lor, funcționari publici cu statut special.
S-a învederat că art. 3 alin.3 din HG 1294/20.12.2001 dispune că "locurile de muncă în condiții deosebite, în sensul art. 19 din Legea nr. 19/2000, în care lucrează personalul civil din instituțiile prevăzute la art. 1 din prezenta hotărâre, se stabilesc prin ordin al conducătorilor acestora, cu respectarea criteriilor și metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, cu avizul structurilor proprii cu atribuții de inspecție a muncii, potrivit prevederilor legale."
S-a menționat că art. 3 din HG nr. 261/2001 cu modificările și completările ulterioare în perioada 01.04.2001 - 09.03.2007, când a fost abrogat, a prevăzut că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în: a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat; b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii; efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă; g) obținerea avizului inspectoratului teritorial d e muncă în conformitate cu prevederile art. 4; i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
S-a menționat că pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite este obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate și/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă.
S-a susținut că instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, prevăzute în anexa nr. 1, au obligația să transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate în ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de muncă, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil.
De asemenea, s-a arătat că instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligația să transmită sinteza analizelor medicale în termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: locul de muncă, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil.
S-a mai adăugat că art. 19 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale prevede că "în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc. Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin.2. Avizul inspectoratului teritorial d e muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite."
S-a amintit că art. 46 din Legea 19/2000 dispune că "asigurații care au realizat stagii de cotizare atât în condiții deosebite, cât și în condiții speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situații, fără ca această reducere să depășească 12 ani." Și că art. 51 din același act normativ arată că asigurații care au desfășurat activități în condiții deosebite sau în condiții speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe această bază, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani. "
Prin urmare, având în vedere faptul că persoanele care au desfășurat activități, încadrate prin lege în condiții speciale de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile prevăzute în anexele nr. 4 și 5 din Legea nr. 19/2000, reclamanții au susținut că în calitate de membrii de sindicat salariații civili (personal contractual) din cadrul Penitenciarului Spital B - Jilava sunt discriminați față de colegii lor, funcționari publici cu statut special care beneficiază de prevederile legale de mai sus, alături de care muncesc în aceleași condiții deosebite.
S-a arătat că deși prin adresa nr. N2/1028/27.09.2007 s-a comunicat reclamanților că "potrivit art. 3 (2) din HG nr. 1294/2001 procedura de stabilire a salariaților civili care lucrează în condiții prevăzute la alin. 1 din această hotărâre va fi reglementată printr-un protocol încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Justiției, în ceea ce privește locurile de muncă în condiții deosebite în care lucrează personal civil", totuși până în prezent nu s-a întâmplat nimic, motiv pentru care a fost formulată acțiunea dedusă judecății.
Recurentul a susținut că tribunalul a respins în mod greșit acțiunea, motivat de faptul că nu a fost chemat în judecată și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, fiind ignorate prevederile art. 3 alin.3 din HG 1294/20.12.2001, care dispun că "locurile de muncă în condiții deosebite, în sensul art. 19 din Legea nr. 19/2000, în care lucrează personalul civil din instituțiile prevăzute la art. 1 din prezenta hotărâre, se stabilesc prin ordin al conducătorilor acestora, cu respectarea criteriilor și metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, cu avizul structurilor proprii cu atribuții de inspecție a muncii, potrivit prevederilor legale."
În cauză au fost indicate care sunt dispozițiile art. 3 din HG nr. 261/2001 privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și care este metodologia de urmat într-o succesiune recomandată de operațiuni specifice, putându-se încheia protocolul de către cele două ministere abia după identificarea locurilor de muncă și obținerea avizelor structurilor cu atribuții de inspecția muncii (întocmirea buletinelor de determinare), or intimatele-pârâte nu și-au îndeplinit sarcinile proprii.
Mai mult decât atât, s-a arătat că în situația în care intimatele-pârâte și-ar fi îndeplinit atribuțiile întocmai și la timp și totuși nu s-a ajuns la încheierea Protocolului, prevăzut de art.3 alin.2 din HG 1294/20.12.2001, ar fi putut produce dovezi în acest sens, conform art.287 muncii, cerând și introducerea în cauză a Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Recurentul a învederat că judecătorul nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea pricinii, conform dispozițiilor art.129 pr.civ. care stipulează că "judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei. Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."
S-a susținut că prin hotărârea atacată tribunalul întărește discriminarea la care este supus la locul de muncă personalul contractual (civil) față de funcționarii publici cu statut special.
S-a adăugat că tribunalul nu a ținut seama nici de faptul că intimați-pârâți, prin nedepunerea diligentelor necesare în vederea nominalizării și avizării locurilor de muncă cu condiții speciale de muncă au încălcat și dispozițiile art.1 alin.2 din OG nr.137 din 31 august 2000 republicată în Of. nr. 99 din 8 feb. 2007 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,art.l,al.2, care reglementează dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Astfel, la același loc de muncă s-au aplicat două unități de măsură diferite, respectiv condiții deosebite de muncă pentru funcționarii publici cu statut special, iar pentru personalul contractual condiții normale.
S-a arătat că art. 2 din OG 137/2000 prevede că "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane."
De asemenea, s-a amintit că art.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, în forma amendată prin Protocolul nr. 11, prevede obligația de a respecta drepturile omului, în sensul că statele părți recunosc oricărei persoane ținând de jurisdicția lor drepturile și libertățile consacrate de Convenție și că art. 14 din aceeași Convenție stipulează interzicerea discriminării, arătând că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
S-a adăugat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situații analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă" (Hotărârea CEDO pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la data de 18.02.1991) și s-a învederat că potrivit art. 41 alin.4 din Constituție, art.23 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană, art.7 lit.a pct.I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice și culturale și art.l alin-2 lit.i din OG 137/2000,plata trebuie să fie egală pentru muncă egală".
Prin întâmpinările formulate de către intimații Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și Libertăților s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze acțiunea formulată de către reclamanții, salariați civili ai Penitenciarului Spita lul B Jilava, având ca obiect obligarea pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Libertăților și Penitenciarul Spital B Jilava la nominalizarea și avizarea locurilor de muncă pentru încadrarea în categoria de condiții deosebite sau speciale; obligarea Penitenciarului Spita lul B Jilava să înscrie în carnetele de muncă ale salariaților reclamanți mențiunea de încadrare de muncă în condiții deosebite sau speciale în continuare și după data de 01.04.2001, conform perioadelor lucrate.
Personalul din sistemul penitenciar, indiferent de statut (ofițeri, subofițeri sau personal civil) beneficia anterior datei de 1.04.2001 de grupa I sau grupa a II de muncă, în funcție de sectorul de activitate în care era încadrat.
Prin HG nr.1294/2001 cu începere din data de 1.04.2001 s-a modificat încadrarea în grupe de muncă, în sensul că întregul personal militar beneficia de încadrare în condiții speciale de muncă (fosta grupă a I-a de muncă), iar personalul civil din sistemul penitenciar putea beneficia de încadrarea în condiții deosebite de muncă, cu respectarea procedurii prevăzute de HG nr.261/2001.
eclamanții, salariați civili ai Penitenciarului Spita lul B Jilava, nu fac parte din categoria personalului civil încadrat în condiții speciale prevăzut de art.20 din Legea nr.19/2000, astfel că determinarea altor locuri de muncă în condiții speciale decât cele enumerate poate fi stabilită numai prin lege, potrivit art.3 alin.2 din HG nr.1294/2001.
Curtea reține că prima critică adusă hotărârii recurate este fondată, întrucât în conformitate cu prevederile art.129 pr.civ. judecătorul fondului trebuia să aibă rol activ în soluționarea pricinii și să pună în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces, fiind în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor.
În baza aceluiași text legal, judecătorul avea îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, tribunalul nu s-a preocupat să analizeze dacă intimați-pârâți și-au îndeplinit obligațiile legale, în sensul depunerii diligențelor necesare în vederea nominalizării și avizării locurilor de muncă cu condiții speciale de muncă, în conformitate cu metodologia prevăzută de art. 3 din HG nr. 261/2001 privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, care includea următoarele etape:
a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face deangajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legiisau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial d e muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
h) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prevederile privind metodologia de nominalizare și avizare a locurilor de muncă în condiții deosebite sau speciale sunt reglementate și prin HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare în locurile de muncă în condiții deosebite, publicată în Of.nr.169/2007.
De asemenea, Curtea reține ca fiind întemeiată și critica recurentului referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Națională a Penitenciarelor, întrucât această instituție nu a fost chemată în judecată în calitate de angajator al reclamanților, ci în calitate de ordonator secundar de credite pentru unitatea din care fac parte reclamanții și avându-se în vedere și obligația sa de îndrumare și control a activității personalului din unitățile subordonate, în virtutea căreia trebuia să solicite punerea în practică a cerințelor legale privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite sau speciale din penitenciarele-spital.
Această obligație este recunoscută implicit de către Administrația Națională a Penitenciarelor prin adresa nr. - din 03.07.2008 adresată sindicatului din care fac parte reclamanții, în care se menționează că până la data de 06.06.2008, nu a primit documentația necesară pentru reînnoirea avizului de încadrare în condiții deosebite de la Penitenciarul Spital B Jilava, propunând sesizarea acestuia pentru demararea procedurilor legale.
Protocolul de reglementare a procedurii de stabilire a salariaților civili care lucrează în condițiile prevăzute la art.3 alin.1 din HG nr.1294/2001, la care face referire instanța de fond, putea fi încheiat de către Ministerul Justiției și Libertăților cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale numai după identificarea locurilor de muncă și obținerea avizelor structurilor cu atribuții de inspecția muncii (întocmirea buletinelor de determinare), potrivit metodologiei amintite.
Or, instanța de fond nu a cercetat dacă intimații pârâți Penitenciarului Spita lul B Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de identificare a locurilor de muncă și de obținere a avizelor structurilor cu atribuții de inspecția muncii (întocmirea buletinelor de determinare), potrivit metodologiei menționate, respectiv dacă au parcurs acele etape prealabile necesare pentru încheierea Protocolului prevăzut de art.3 alin.2 din HG 1294/20.12.2001.
Prin urmare, instanța de fond nu a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății, de vreme ce a considerat că, în lipsa unui protocol încheiat în condițiile HG nr.1294/2001, pârâții nu pot fi obligați să urmeze procedura de nominalizare și avizare a locurilor de muncă pentru încadrarea în condiții deosebite sau speciale,
Curtea apreciază că în raport de obiectul litigiului, având ca temei obligația de a face, instanța de fond trebuia să analizeze dacă pârâții au îndeplinit cerințele necesare, prealabile încheierii acestui protocol, referitoare la identificarea locurilor de muncă și obținerea avizelor structurilor cu atribuții de inspecția muncii și, în caz contrar, să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca acești pârâți să fie obligați să procedeze la demararea procedurii menționate în vederea identificării locurilor de muncă ce pot intre sub incidența condițiilor deosebite de muncă, așa cum au fost definite de lege. În raport de situația de fapt constatată, tribunalul va verifica și susținerea Ministerului Justiției privind lipsa de identitate între acest pârât și titularul obligației instituită pe calea prezentului litigiu.
Pentru considerentele arătate, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiile art.312 pct.5 pr.civ. va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital B - Jilava, împotriva sentinței civile nr.3801 din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.49023/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații Penitenciarul Spital B - Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și Libertăților.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.02.2010
Jud. fond: -;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
