Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 295
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr132 din 28.01.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Consiliul Local al Comunei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Local al Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul Consiliul Local al Comunei, întâmpinare comunicată recurentului. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul în termen și motivat.
Recurentul arată că a primit întâmpinarea.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în scris.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime de 25%, prima anuală și prima lunară de 2% pentru perioada 1.01.2005-30.06.2008 și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de viceprimar, fiind retribuit cu o indemnizație lunară. În art. 19 din Legea nr. 154/1998 se prevede că această indemnizație reprezintă baza de calcul pentru drepturile bănești ce se determină în raport cu venitul salarial, drept urmare sunt aplicabile prevederile referitoare la sporul de vechime, premiul lunar și premiul annual, drepturi care se regăsesc în art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991.
A mai invocat reclamantul și prevederile art. 39 din Legea nr. 393/2004 și a precizat că drepturile sale salariale au fost calculate în mod greșit.
Reclamantul a depus copii de pe înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2005-1.12.2005 și necompetența materială pentru cererea privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 132 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei.
A respins acțiunea formulată de reclamant având ca obiect plata sporului de vechime, a premiului annual și apremiului lunar pentru perioada 1.01.2005-30.11.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A disjuns și declinat, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă este întemeiată, potrivit art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 1.01.2005-30.11.2005 este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii și faptul că acțiunea a fost formulată la data de 17.12.2008.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în perioada 1.01.2005-30.06.2008, reclamantul a ocupat funcția de viceprimar al comunei, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 154/1998, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II, iar potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din aceeași lege, indemnizația lunară este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 40/1992, persoanele salarizate potrivit acestei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază. Potrivit art. 17 din Legea nr. 40/1991, pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității, din acest fond putând fi acordate premii în cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase, iar potrivit art. 18 alin. 1 din aceeași lege, pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază, realizat în anul pentru care se face plata.
Prin pct. 1 din anexa nr. 10 la Legea nr. 154/1998 au fost abrogate o serie de prevederi ale Legii nr. 40/1991, articolele 14, 17 și 18 rămânând în vigoare.
În anul 2005, fost adoptată OUG nr. 108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală. Potrivit dispozițiilor art. 2 din această ordonanță, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 4 și 5 din OG nr. 3/2006, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 și VII/1a, VII/2a, VII/3a, precum și în anexele VII/1b, VII/2b și VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. În aplicarea prevederilor alin. (4), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Aceleași dispoziții le regăsim și în art. 3 alin. 4 și 5 din OG nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007.
S-a mai reținut că, potrivit art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/200, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 286/2006, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Având în vedere modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze drepturile bănești de care beneficiază primarii și viceprimarii, s-a reținut că este neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind plata sporului de vechime, a premiului lunar de 2% și a premiului anual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, încadrat în drept de recurent pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă, se susține că sentința este nelegală deoarece s-au reținut prevederile art. 61 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, OUG nr. 108/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007, dar nu au fost luate în discuție prevederile art. 39 din Legea nr. 393/2004, invocate în cererea de chemare în judecată, potrivit cărora recurentul are dreptul la acordarea drepturilor bănești solicitate.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formaulte de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Așa cum a reținut și prima instanță, prin anexa nr. 10 Legii nr. 154/1998 nu au fost abrogate dispozițiile art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Președintelui și Guvernului României, precum și a personalului, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive, dispoziții care reglementează acordarea sporului de vechime, a premiului lunar de 2% și a premiului anual de până la un salariu mediu. Însă persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese în administrația publică locală, deci și recurentul, care a îndeplinit funcția de viceprimar, au fost excluse de la aplicarea acestor dispoziții prin prevederile exprese ale actelor normative menționate de prima instanță.
Astfel, în anul 2005 fost adoptată nr.OUG 108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală, în preambulul acestui act normativ reținându-se că: "Prin Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008, Guvernul Romaniei și-a propus, ca obiectiv prioritar, întărirea capacitații instituționale din administratia publica locală.
In vederea susținerii acestui obiectiv este necesară asigurarea unui cadru legal prin care să se elimine inechitațile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială (spor de vechime in muncă), în baza hotararilor definitive si irevocabile ale unor instante de judecată. În acest sens și pentru a se evita extinderea aplicării unor dispozitii contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acțiuni în instanță în curs de soluționare, se impune, în regim de urgență, reglementarea situației privind remunerarea funcțiilor de demnitate publică, alese și numite, din administrația publica locală."
Astfel, conform dispozițiilor art. 2 din acest act normativ: "Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publica, alese și numite, din administrația publica locală, indemnizațiile prevăzute în anexa reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege."
2 al art. 2 din OUG nr. 108/2005, care prevede expres că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, a fost introdus prin Legea nr. 331/2005, care a aprobat OUG nr. 108/2005.
OG nr. 3/2006 a fost aprobată prin Legea nr. 323/2006, OG nr. 10/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 231/2007, iar OG nr. 10/2008, care prevede, în art. 3 alin. 4, că, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/1b, VII/2b, VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și, de asemenea, reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar în alin. 5 prevede în mod expres că, în aplicarea prevederilor alin. (4), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, a fost aprobată prin Legea nr. 177/2008.
Prin urmare, actele normative reținute de prima instanță, inclusiv art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, nu art. 61 alin. 5 cum susține recurentul, au prevăzut în mod expres că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
De asemenea, nici art. 39 din Legea nr. 393/2004, invocat de recurent ca nefiind luat în discuție de prima instanță, și care are în vedere durata exercitării mandatului ce constituie vechime în muncă și în specialitate, nu prevede dreptul persoanei care ocupă o funcție de demnitate publică, aleasă sau numită, la spor de vechime, premiu lunar și premiu anual, nefiind aplicabil în cauză.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 132/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
02 ex.
30.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
