Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 295/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6008/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.295/
Ședința publică de la 20.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȚI împotriva sentinței civile nr.1351/29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTRUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1351/29.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtelor Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman, a obligat pârâții la plata către fiecare dintre reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară cu începere de la 1 martie 2008 pentru reclamantele și și de la 2 decembrie 2008 pentru reclamanta, până la data pronunțării 29.06.2009 și în continuare, cu actualizare la data plății, a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În considerente a reținut că reclamantele, personal auxiliar, în justificarea demersului judiciar invocă dispozițiile art. 25 din Legea nr. 318/1999, art. 21 și 23 din nr.OG 64/2006, art. 23 și 24 din nr.OG38/2003, art. 11 din Legea nr. 327/2006, pretinzând că sunt supuse unui tratament discriminatoriu, față de personalul la care se referă actele normative anterior menționate și, ca urmare se impune să beneficieze sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică acordat categoriilor de personal precizate.
În ceea ce privește existența unei discriminări între personalul auxiliar cadrul instanțelor și celelalte categorii socio-profesionale care beneficiază sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, se constată că, sub acest aspecte susținerile reclamantelor sunt neîntemeiate.
Astfel, chiar dacă este inechitabil ca unele categorii profesionale să beneficieze de acest spor iar personalul auxiliar desfășoară o activitate în care elementele de risc și suprasolicitare sunt evidente, nu se poate reține existența unei discriminări în sensul dispozițiilor nr.OG137/2000, deoarece personalul auxiliar nu se regăsește în situații comparabile sau analoage cu celelalte categorii, beneficiare ale sporului.
În acest sens, este de observat că personalul auxiliar reprezintă o categorie aparte de salariați din sectorul bugetar, cu un statut specific, reglementat de Legea nr. 303/2004 și cu drepturi salariale stabilite printr-un act normativ special, respectiv nr.OG 87/2007.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională cât și practica CEDO principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Deși nu reține existența discriminării, instanța a constatat întemeiată facțiunea pentru considerentele:
Problema acordării sporului de 50% și implicit a temeiniciei pretențiilor reclamantelor a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 21/10.03.2008 a decis că judecătorii, procurorii, personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza a-ll-a pr. civ. " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", Tribunalul are în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept analizată și apreciază că pretențiile reclamantelor referitoare la acordarea acestui spor sunt întemeiate.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens, recurentul solicită instanței să constate că interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că este "nelegală" si nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești si a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația in vigoare, arogându-si atribuții de legiferare.
Astfel, recurentul solicită instanței să aibă în vedere faptul că în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora".
Totodată, recurentul solicită instanței să observe că în acest moment sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu există reglementat în niciun act normativ în vigoare. Actul normativ care prevedea acest spor, respectiv Legea 50/1996 a fost abrogată prin OG nr.83/2000. Ulterior, în anul 2008, prin decizia 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001," "instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată".
După decizia menționată, instanțele judecătorești investite cu soluționarea litigiilor prin care personalul din justiție solicita sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, aplicând art. 329 din Codul d e procedură civilă a admis acțiunile, reținând că art. 47 din Legea nr.50/1996 este în vigoare.
La 27.05.2009 Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr.838/2009 prin care a constatat Constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Curtea Constituțională, în considerentele deciziei reține: " Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a limitat la a clarifica înțelesul unor norme juridice sau a lor de aplicare. Instanța supremă, invocând vicii de tehnică legislativă - nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. Însă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluțiile ce se impun în această materie."
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
În ceea ce privește autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conduita conformă Constituției transpare din cele statuate mai sus, și anume exercitarea competențelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Totodată recurentul solicită instanței să observe că dispozițiile art. 11 alin. 3 "Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor."
La întrebarea care dintre cele două hotărâri, care se exclud reciproc, are prioritate în aplicare nu poate exista decât un singur răspuns: Decizia 838/2009 a Curții Constituționale, răspuns motivat simplu prin faptul că atât timp cât ambele decizii privesc chestiuni de constituționalitate, interpretarea Curții Constituționale este suverană, și prin împrejurarea că această decizie a Curții este ulterioară deciziei ÎCCJ.
Al doilea motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 1 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, "Prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate si personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare și care abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești."
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT."
De asemenea, art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 prevedea: "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod".
Ulterior, acest text a fost modificat prin art. 1 pct. 3 alin. 3 din Legea nr. 17/2006, care prevede că "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Totodată, art. 7 din Legea nr. 17/2006 prevede că "Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzute la art. 60 alin. 4, cu excepția dispozițiilor art. 1 pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I". În ceea ce privește legea specială, respectiv nr.OG 8/2007, aceasta a intrat în vigoare, potrivit art. 31 "la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I". respectiv la data de 31.01.2007.
Pentru aceleași considerente, recurentul a apreciat că în mod eronat instanța de fond a dispus acordarea și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare de 50%.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatele-reclamante și au calitatea de personal auxiliar de specialitate, iar intimata-reclamanta are calitatea de personal conex, indeplinind functia de agent procedural si prin sentinta instantei de fond au fost admise pretentiile acestora avand ca obiect plata sporului de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna martie 2008, respectiv decembrie 2008 și în continuare.
Prin pronuntarea acestei hotarari, instanta de fond nu a depasit atributiile puterii judecatoresti, pronuntandu-se pe pretentiile civile formulate in baza considerentelor de fapt si de drept aratate in hotarare. Asupra modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale aplicabile in materie de catre instanta de fond, Curtea se va pronunta in cadrul analizarii celui de-al doilea motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
In aceste conditii, Curtea nu poate retine incidenta in cauza a motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, din materialul probator administrat in cauza, Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată:"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum șipersonalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Textul dispozitivului utilizeaza un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate si la data pronuntarii deciziei nr. XXI, respectiv 10.03.2008, in ciuda abrogarii Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, in intregime, prin OUG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Aurel impotriva Romaniei 1, din 06.12.2007, constatand incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie combinat cu articolul 14.
In prezenta cauza, in ceea ce priveste situatia intimatelor-reclamante și, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, situatia este similara, neacordarea sporului de 50% din indemnizatia de baza bruta lunara, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, instituind un tratament inegal in raport de reclamantii care l-au castigat prin hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate de instantele romane.
Ca atare, instanta constata ca intimatele-reclamante și au o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei lor in conditiile existentei unui recurs in interesul legii in acest sens, in situatia contrara incalcandu-se articolul 1 din Primul Protocol Aditional raportat la articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
ecizia Inaltei Curti pronuntata in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanta, care nu poate refuza aplicarea acesteia in litigiile deduse judecatii.
Recurenta invoca decizia Curtii Constitutionale din 27 mai 2009.
Curtea constata ca ecizia Curții Constituționale nr. 838/2009, după cum, de altfel, stipulează expres, nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, neputându-le lipsi de efecte juridice.
Așadar, efectele hotărârilor date de către Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă sunt aceleași ca și înainte de această hotărâre a instanței constituționale.
Tot aceleași efecte ca și mai înainte vor avea hotărârile definitive și irevocabile de speță, Curtea Constituțională neputându-se transforma "într-o instanță de control judiciar", aceasta avand doar atributii in controlul de constitutionalitate in cazurile strict prevazute de lege.
Decizia prin care a fost solutionat recursul in interesul legii nu cunoaste vreo cale de atac, iar Curtea Constitutionata nu are competenta de a se pronunta asupra legalitatii deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a-i limita aplicabilitatea in timp.
Curtea retine insa temeinicia sustinerilor recurentului din cadrul notelor scrise depuse la dosar, avand in vedere ca a existat un motiv de recurs referitor la acordarea sumelor respective pe viitor.
Astfel, la data de 12.11.2009 a intrat in vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.762/9.11.2009. Potrivit art.48 din aceasta lege, la data intrarii in vigoare se abroga atat legea anterioara in baza careia era salarizat personalul auxiliar, cat si orice alte dispozitii contrare, stabilindu-se o noua reglementare in domeniul salarizarii.
Pentru acest motiv, Curtea constata ca dreptul reclamantelor-intimate și la acordarea sporului respectiv, in baza temeiurilor de drept invocate in actiune, subzista pana la intrarea in vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, respectiv pana la data de 12.11.2009, dupa aceasta data drepturile salariale urmand a fi pretinse in baza noii legi de salarizare.
In ceea ce priveste situatia intimatei-reclamante, asa cum am aratat, aceasta are calitatea depersonal conex, indeplinind functia de agent procedural.
Solutionand recursul in interesul legii promovat pe aspectul dreptului la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 s-a pronunțat prin decizia nr. XXI, in sensul caîn interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Asa cum s-a subliniat, fata de dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, ezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Textul dispozitivului nu face referire la personalul conex, care nici in vechea reglementare nu a beneficiat de acest spor.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri grefieri registratori și specialiști IT. In baza art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Dar, din actele aflate la dosar, Curtea constata ca intimata-reclamanta nu face parte din categoriile prevazute expres in decizia pronuntata in recursul in interesul legii, indeplinind functia de agent procedural, deci personal conex si nu personal auxiliar de specialitate.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea ca pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut. Se face o netă distincție între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, așa cum a fost stabilită și prin Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și prin G nr. 8/2007. Astfel, textul de lege a avut în vedere acordarea acestui spor doar categoriilor profesionale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Dar agentii procedurali nu se încadrează în aceste categorii socio-profesionale, astfel că aceștia nu pot pretinde un astfel de spor.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza să admita recursul si sa modifice în parte sentința recurată în sensul că ii va oliga pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman la plata către reclamantele și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pentru perioada 01.03.2008-12.11.2005, actualizate de la scadență la data plății efective si va respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantei, menținand celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȚI împotriva sentinței civile nr.1351/29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTRUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman la plata către reclamantele și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pentru perioada 01.03.2008-12.11.2005, actualizate de la scadență la data plății efective.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantei.
Menține celelalte dispoziții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./26.01.2010
Jud. fond:
Cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței atacate și respingerii acțiunii, ca neîntemeiate:
Apreciez ca solutia corecta este de admitere a recursului declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de stres si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare datei de 03.02.2007, pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, mai sus citat.
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților s-au abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, prin art.41 lit.a) din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat OUG nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, astfel ca Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a)Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar printre acestea se mentioneaza la pct. III.7salarizarea personalului auxiliardin cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
OG nr. 8/2007 produce efecte juridice numai cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Abrogarea a produs efectenumai in privinta drepturilor personalului auxiliar de specialitate, intrucat numai acesta a fost domeniul delegarii legislative, dupa cum s-a aratat mai sus.
Asupra acestei probleme de drept (abrogarea sporului de 50% survenita pentru personalul auxiliar de specialitate, prin OG nr. 8/2007) nu s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, la actele normative mentionate in cuprinsul sesizarii Procurorului General (inclusiv OUG nr. 177/2002), iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției si Libertatilor, modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare intrarii in vigoare a OG nr. 8/2007.
Judecator,
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana
