Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 298/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2161/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.298/
Ședința publică de la 20.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SA împotriva sentinței civile nr.2853/24.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă, prin avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2853/24.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, Și în contradictoriu SC SA, a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanții:, G, și, a sumei de 7138 lei și către reclamantul, a sumei de 4406 lei, reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorii de Paști 2005, 2006 și 2007 și C 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație la data de 01.11.2008, a obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul și 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul, a obligat pârâta să plătească în contul Biroului de Expertize Judiciare T, suma de 4500 lei, reprezentând onorariu expert -.
În considerente a reținut că articolul 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2006 cu aceeași formulare, în toate contractele, prevede că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pe anul 2003, întrucât în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o remitere predare a clauzei cuprinse in art.168 al.1 și 2, realizata după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual,respectiv in anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cat dispozițiile din contractele de munca pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate si a căpătat in acest fel, conform art. 969 Cod civil, putere de lege intre părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuie să-si producă efectele juridice avute in vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de alta parte, susținerea pârâtei in sensul ca s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate, este infirmata de raportul de expertiza întocmit in cauza de expert care a concluzionat ca pentru anii 2004-2007 nu s-au acordat suplimentari salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe unitate.
Referitor la celelalte apărări ale paratei se constata ca aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare in judecata, aspect ce se analizează in raport cu data nașterii dreptului,cat si prescripția dreptului la acțiune care se analizează in raport de data scadentei fiecărui drept solicitat, excepție respinsa de instanță.
Însă, este de observat ca prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e) Codul muncii in susținerea excepției de prescripție a dreptului material la acțiune, parata implicit a recunoscut ca aceasta este născut si actual, așa încât nu se poate susține ca acțiunea este prematur formulata.
De altfel, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiata pe absenta negocierilor dintre patronat si sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputata reclamaților si ca atare,pe acest considerent,nu se poate nega dreptul reclamanților de a fi beneficiarii suplimentarilor salariale prevăzute in contractele colective de munca.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști si C,se constata ca acestea se raportează conform art. 168 al.1 la salariul de baza mediu pe unitate si nu la salariul brut care a fost avut in vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate.
Ca urmare si sub aspectul cuantumului drepturilor bănești cuvenite,instanța își însușește concluziile raportului de expertiza, urmând să acorde fiecăruia dintre reclamanți suplimentările salariale in cuantumul stabilit prin acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta-pârâtă A- Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Prin completarea la motivele de recurs depusa la dosar la data de 13.05.2009 recurenta a invocat ca motiv de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 3.proc.civ. exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Teleorman, solicitand constatarea si sanctionarea incalcarii art. 72 din Legea nr. 168/1999 rap. la art. 249 din Codul muncii, cu referire la art. 298 alin. 2 ultima liniuta.
A sustinut recurenta ca prin art. 72 din Legea nr. 168/1999 s-a prevazut competenta de solutionare a conflictelor de munca in favoarea instantei in a carei raza isi are sediul unitatea, iar prin art. 284 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, s-a reglementat competenta de solutionare a acelorasi litigii in favoarea instantei in a carei raza domiciliaza reclamantul. In acest fel, s-au instituit doua reglementari ale aceleiasi probleme de drept, ambele prin legi organice, prin urmare cu forta juridica egala.
Se arata in continuare ca prin art. 298 alin. 2 ultima liniuta din Codul munciis -a prevazut ca, odata cu intrarea in vigoare a acestuia, se abroga orice dispozitii contrare. Recurenta apreciaza ca art. 72 din Legea nr. 168/1999 nu ar fi putut fi abrogat implicit, prin efectul art. 298 alin. 2 ultima liniuta din Codul muncii, intrucat dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai exista temei pentru operarea abrogarii implicite, in acest sens fiind dispozitiile art. 62 si 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. In consecinta, norma cuprinsa in art. 72 din Legea nr. 168/1999, care instituie competenta de solutionare a conflictelor de munca in favoarea instantei de la sediul unitatii, este in continuare in vigoare, iar Tribunalul Giurgiua solutionat cauza cu incalcarea acestei competente.
Recurenta a invocat si neconstitutionalitatea prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din legea nr.53/2003, Codul muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României, dar, in sedinta publica de la 13.05.2009, instanta a pus in discutia partilor si a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, pentru considerentele aratate in respectiva incheiere, ramasa irevocabila prin decizia nr.8984/4.11.2009 pronuntata de inalta C de casatie si Justitie.
Intimatii si au formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că se critică în principal modul de interpretare și aplicare a actelor juridice deduse judecății și aplicabile pretenției formulate de intimatii-reclamanti. În egală măsură, actele juridice invocate de părți fiind contracte colective de muncă, ce au natură juridică de contracte regulamentare, creatoare de norme de drept, se invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept ce reglementează dreptul salarial suplimentar la primă cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Așa fiind, recursul va fi examinat prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, urmand a fi analizat si motivul de ordine publica privind necompetenta teritoriala a instantei de fond, prevazut de art. 304 pct. 3.proc.civ.
În ceea ce privește critica recurentei pârâte asupra modului de soluționare de către tribunal a unor excepții, Curtea constată că au fost invocate în fața primei instanțe excepția de conexitate, excepția de prematuritate și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului. Excepțiile au fost respinse motivat de tribunal și vor fi analizate de C ca motive de recurs.
Astfel, susținerile SC SA referitoare la prematuritatea acțiunii vor fi înlăturate de C, deoarece din dispozițiile art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 (depuse la dosar) rezultă că dreptul salariatului de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub termen suspensiv, urmand a se naste la data împlinirii termenului, si anume cu ocazia sarbatorilor de C si de Paste.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, dacă dreptul pretins este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului. Cum termenul suspensiv al sărbătorilor religioase de Paște și C în anii 2004-2007 s-a împlinit, dreptul la acțiune este astfel actual, născut și personal, intimatul reclamant având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați cu cel puțin 15 zile calendaristice anterior evenimentelor de Paște și însă pe care semnatarii contractului colectiv de muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și C nu afectează în niciun fel dreptul salariatului de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în care se acordau sumele respective, la nivelul unității. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații, etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea termenului suspensiv prevăzut în contractul colectiv de muncă dând dreptul beneficiarului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă, indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit art.283 lit.c Codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice, atunci când se pune problema executării sau neexecutării contractului colectiv de muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului prin negocierile dintre partenerii sociali, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c din același text.
Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 3.proc.civ. si anume necompetenta teritoriala a instantei de fond, este neintemeiat, intrucat Tribunalul Teleorman este instanta de fond competenta din punct de vedere teritorial, fiind cea in a carei raza isi are domiciliul reclamantul. Curtea apreciaza ca singura dispozitie legala in vigoare referitoare la competenta teritoriala de solutionare a conflictelor de munca este cea cuprinsa in art. 284 alin. 2 din Codul muncii, intrucat dispozitia avand acelasi obiect, din Legea nr. 168/1999 a fost abrogata implicit prin efectul art. 298 alin. 2 ultima liniuta din Codul muncii, care a prevazut abrogarea oricaror dispozitii contrare Codului muncii. Desi in doctrina s-a sustinut si punctul de vedere conform caruia Codul muncii, ca norma generala, nu ar fi putut abroga dispozitia referitoare la competenta inscrisa in Legea nr. 168/1999, lege speciala, decat in mod expres (in rezolvarea concursului intre legea generala si cea speciala), apreciem ca intentia legiutorului de a modifica dispozitia referitoare la competenta teritoriala de solutionare a conflictelor de munca, odata cu intrarea in vigoare a noului cod al muncii, a fost cat se poate de evidenta, si numai printr-o interpretare excesiva, vadit contrara scopului avut in vedere de legiutor, s-ar putea ajunge la concluzia supravieturii normei cu acelasi continut din Legea nr. 168/1999.
Cu privire la fondul cauzei, criticile recurentei-pârâte sunt găsite fondate de C, pentru urmatoarele considerente:
Analizînd susținerile părților, în raport de actele depuse la dosar de părți prin prisma prevederilor art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2003 - 2006, art.969 Cod civil, art.239 din Codul muncii, art.243 din Codul muncii, art.10 din Contractul Colectiv de Muncă și art.998 Cod civil, se rețin următoarele:
Art.168 din Contractul Colectiv de Muncă in forma aplicabila la data de 25.02.2003 avea urmatoarea formulare: "cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salriatii SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de munca aplicabil la nivelul societatii parate in anul 2003, partile contractante au hotarat incheierea unui act aditional la contractul colectiv de munca prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit sa-l modifice si sa-l completeze.
In acest context, la art.168 s-a adaugat un nou alineat cu urmatorul cuprins:"Pentru anul 2003 suplimentarile de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu."
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atat intimatii-reclamanti, cat si recurenta-parata sunt de acord ca in anul 2003 suplimentarile salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C), ci au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat.
Obiectul actiunii prin care a fost sesizata instanta consta in pretentiile reprezentand suplimentările salariale pentru Paste si C pentru anii 2004-2007.
Pentru aceasta perioada, raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de contractul individual de munca si de prevederile contractelor colective de munca aplicabile.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar, instanta constata ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și in contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005, nu s-a incheiat un nou contract colectiv de munca, partile stabilind printr-un act aditional prelungirea celui existent anterior, cu unele completari si modificari.
Modificarile negociate au privit si alin. 2 al art.168, acesta stabilind ca"înanul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pentru anul 2006 s-a incheiat contractul colectiv de munca inregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, in cuprinsul caruia au fost mentinute in aceeasi formulare prevederile art. 168 din CCM anterior, inclusiv modificarea amintita, iar in contractul colectiv pentru anul 2007, au fost reluate in aceeasi formulare dispozitiile art.168 alin.2.
Pentru a hotarî asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor intimatului reclamant, Curtea este chemata sa interpreteze dispozitiile art.168 din contractul colectiv de munca, acesta fiind temeiul invocat atat de reclamant in sustinerea actiunii, cat si de recurenta parata in aparare.
In interpretarea temeiului invocat de parti, Curtea va avea in vedere regulile generale si regulile speciale de interpretare a contractelor, avand in vedere natura contractuala a acestor dispozitii, pentru a determina intelesul exact al acestora, prin examinarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna.
articolului invocat este determinata de o gresita exprimare sau de o gresita redactare concretizata in preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus in anul 2003, exact cu acelasi continut si in contractul colectiv de munca aplicabil in anul 2004. Curtea va trebui sa stabileasca vointa interna a partilor, rezumandu-se in fapt sa aprecieze asupra sensului pe care cele doua prepozitii( "pentru" si " ") il dau aliniatului 2 din texul mentionat, pentru a determina insasi forta obligatorie a dispozitiei contractuale invocate.
In acest sens, Curtea va avea in vedere dispozitiile art.977 Cod civil, care impunprincipiul prioritatii vointei reale a partilor, interpretarea pornind de la acordul real al vointelor partilor, si nu de la cuvintele in care acest acord este exprimat.
Din inscrisurile administrate in cauza, rezulta ca vointa reala a partilor la data incheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, cand au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia ca suplimentarile salariale de Pasti si de C, pentru anii 2004, 2005, 2006 si, respectiv 2007, suntdrepturi ce inca din anul 2003, au fost incluse in salariul de baza si urmeaza sa fie executate in acest mod si in acesti ani, deci prin includere in salariul de baza.
Acesta a fost scopul preluarii in mod identic a unui aliniat care, la prima vedere, ar parea anacronic. Sesizand exprimarea defectuoasa din actul aditional incheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de munca pentru anul 2005, partile au modificat aliniatul doi, precizand ca "n anul 2003suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat". Vointa partilor a fost aceea de a stabili ca, incepand cu anul 2003, suplimentarile ce fac obiectul pretentiilor deduse judecatii au fost incluse in salariul de baza. Este de remarcat si faptul ca in modificarea intervenita in anul 2005, se foloseste timpul trecut( au fost introduse), care alaturi de sintagma "in anul 2003", determina interpretarea mentionata.
In sprijinul acestei interpretari vine si hotararea Comisiei Paritare, careia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, in iunie 2007. Trebuie precizat ca si la data hotararii respective, aliniatul 2 era inserat in aceeasi forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele aditionale incheiate in anii 2004 - 2006, în sensul că, incepand cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1, care urmau a fi acordate angajatilor sub aceasta forma. In nota ce consemneaza rezultatul interpretarii se arata ca incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, partile contractului au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara obiect, luand in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca intreg.ulterioare au privit majorarea salariului de baza ca intreg asa cum acesta a rezultat dupa includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru parti, deci si pentru intimatul reclamant, reprezentat de.
In concluzie vointa reala a partilor pentru perioada la care se refera pretentiile reclamantului a fost de a stabili ca si in anii 2004-2007, suplimentarile salariale raman incluse in salariul de baza, includere care a avut loc in anul 2003.
Aceasta situatie rezulta si din mentiunile efectuate in carnetul de munca si din adresele eliberate de privind salariul minim si salariul mediu brut pe unitate, constatandu-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantului, că nu a primit suplimentările de Paste si C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003. În contractele colective încheiate în anii 2005 - 2006, s- menținut alineatul 1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectata si raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, in fiecare an angajatii au beneficiat de majorarea salariului de baza, ce includea si suplimentarile introduse din anul 2003. Prin aceste majorari, suplimentarile introduse in salariul de baza au fost echivalente salariului brut de baza majorat.
Aspectele privind interpretarea contractului colectiv de munca si a actelor aditionale la acestea reveneau instantei de fond, care trebuia sa coroboreze probele administrate in cauza, respectiv inscrisurile cu expertiza tehnica. In mod gresit instanta de fond s-a limitat la concluziile raportului de expertiza, care nu aduce lumina in mod unilateral asupra problemei puse in discutie, ci trebuia coroborat cu celelalte probe.
Curtea constata ca insusi expertul desemnat in cauza stabileste ca in urma contractului colectiv de munca din 2003 avut loc o reasezare a salariilor medii de baza in sensul majorarii acestora. Valoarea salariului mediu pe societate, asa cum a fost majorat prin introducerea lunara a contravalorii drepturilor anuale prevazute de art.168 di CCM, a crescut in anii urmatori, astfel incat sumele introduse lunar corespunzator suplimentarilor de Pasti si C, au ramas incluse in salariul de baza, care a cunoscut alte majorari in anii urmatori, majorari aplicate la salariul astfel marit prin introducerea suplimentarilor. Acest aspect a fost sesizat si de expert si rezulta din comunicarile salariilor medii pe anii 2004-2007, dar si din mentiunile carnetului de munca.
Acordul incheiat de comisia paritara produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, intrucat, desi acesta a fost incheiat la data de 18.06.2007, scopul sau a fost de a da o interpretare "unica si eficienta" dispozitiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit vointei lor comune la data incheierii actului, si anume ca sistemul introdus in anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat in contractele colective ulterioare si ca se va aplica si in continuare pana la alte modificari.
Numai daca decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivitatii acestor prevederi, insa nu si in cazul dat, cand textele interpretate produc efecte prin ele insesi, chiar si in lipsa existentei actului interpretativ si au fost aplicate in perioada 2004-2007 chiar in sensul in care au fost ulterior interpretate, respectiv in sensul ca executarea drepturilor prevazute la alin.1 al art.168 a fost indeplinita prin includerea acestora in salariile de baza ale angajatilor inca din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat dupa includere a stat la baza majorarilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea data de Comisia Paritara are valoarea unei interpretari autentice provenind de la insisi semnatarii actului juridic in cauza si, pe cale de consecinta, o asemenea interpretare este obligatorie pentru parti.
Mai mult,prin ipoteza, actul interpretativ este retroactiv, in sensul caface parte din actul interpretat de la data incheierii lui, care este anterioara interpretarii.
Nu se poate retine nici ca aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Munca ar reprezenta o tranzactie prin care salariatul ar fi renuntat la drepturile recunoscute prin lege sau ca acestea le-ar fi fost limitate, intrucat, pe de-o parte, "dreptul la prime de C/Pasti" nu este un drept ce izvoraste din lege, ci din contractul colectiv de munca, astfel cum a fost negociat de parti, iar o eventuala nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentari in salariul de baza al salariatilor putea fi invocata de acestia doar pe perioada existentei contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost inlaturate, ci s-au executat prin includerea lor in salariul de baza al fiecarui slariat.
Clauza cuprinsa in art.168 alin.2 din Contractele colective de munca aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauza indoielnica, motiv pentru care interpretarea acesteia se face si potrivit art.978 Cod civil. In acest sens,clauza indoielnica se interpreteaza in intelesul in care aceasta produce un efect.
Mentinerea aliniatului 2 in contractul colectiv de munca aplicabil pe anul 2004, cu aceeasi formulare, nu se poate interpreta decat in sensul caincepand cu anul 2003, suplimentarile de la aliniatul 1 au fost incluse in salariul de baza, deoarece numai in acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrara, in sensul ca doar pentru anul 2003 suplimentarile au fost incluse,ar lipsi de orice efect aliniatul doi, in conditiile in care acesta este preluat in toate contractele colective de munca ce stabilesc drepturi si obligatii pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voita tocmai pentru a clarifica situatia drepturilor prevazute la aliniatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiuluiin dubio pro reo, daca ar mai ramane indoieli, clauza trebuie interpretata in favoarea celui care s-a obligat si acesta este angajatorul. De altfel, aceasta regula a aplicat-o si comisia paritara, stabilind ca intelesul aliniatului 2 este acela ca incepand cu anul 2003, suplimentarile au fost incluse in salariile de baza si astfel au fost executate catre angajati.
În concluzie se constată că intimatii-reclamanti au beneficiat de drepturile solicitate, prin acțiune, conform clauzelor din Contractelor Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, fata de prevederile art.969, 977, 978, 982, 983 Cod civil, motiv pentru care se va dispune admiterea recursului, modificarea hotararii in baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 8 si 9.proc.civ. si respingerea cererii de chemare în judecată, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă SA împotriva sentinței civile nr.2853/24.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și.
Modifică sentința în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./25.01.2010
Jud.fond:.
.M
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana
