Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 303/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 303
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, F G, împotriva sentinței civile nr. 2518/22.06.2009,pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA B și P, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurenții reclamanți, avocat, iar pentru intimata pârâtă SC SA B, avocat, lipsind intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii,conform motivelor formulate.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURT E
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2518 de la 22 iunie 2009 respins acțiunea privind pe reclamanții, -, F G, -, Reclamant, și pe pârâții P, SC SA
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariați, o parte, iar altă parte, ai SC SA B, conform mențiunilor din carnetele de muncă, anexate la dosar.
Potrivit art. 139 din CCM pe anii 2004 - 2007 "Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu -.
Potrivit art. 236 alin. 2 din Codul munciis -a stabilit că " colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 salariați".
În alineatul 1 al aceluiași articol și în art. 3 alin. 3 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, negocierea colectivă are ca obiect salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă, iar inițiativa ei aparține, potrivit legii, patronatului.
De aici rezultă că, unicul nivel unde operează obligația de negociere este cel al angajatorului, iar numai pentru el se pot stabili obligații sub sancțiunea aplicării amenzii convenționale.
Cu privire la excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, invocată de pârâta Federația Sindicatelor Libere și Independente P, instanța a apreciat că este neîntemeiată întrucât prin declararea unei acțiuni ca inadmisibilă se îngrădește dreptul la acces la justiție al persoanelor.
Cererea este neîntemeiată, având în vedere durata CCM 2004 - 2007, precum și exercițiul financiar în care acest profit a fost distribuit conform hotărârilor AGA, hotărâri care au putere de lege și care nu pot fi modificate în cadrul acestei acțiuni.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit, pârâtele SC SA și au invocat, în întâmpinare, excepția prematurității formulării acțiunii, motivată de împrejurarea că nu a fost negociată cota, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, situație în care, se consideră că dreptul nu s-a născut.
Tribunalul a respins și această recepție, întrucât lipsa negocierilor cu privire la art. 139 din CCM la nivel de unitate, nu înlătură dreptul însăși, ci stabilește o vocație pentru salariat, iar instanța nu este în măsură ca în cadrul unui conflict de interese dintre părți, să stabilească drepturi salariale în condițiile acestui articol.
Apare inadmisibilă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - 13.03.2006, având în vedere dispozițiile aret. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea și pe fond, întrucât părțile nu pot fi obligate să negocieze clauze pentru CCM 2004 - 2007 cărei durată a expirat și pentru un exercițiu financiar s-a încheiat cu repartizarea profitului conform hotărârilor AGA anexate la dosar, iar în cadrul unui conflict de interese nu se pot soluționa conflicte de drepturi salariale neachitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond reține greșit că în CCM la nivel de unitate nu a fost stabilită cota de participare la profit, deși prin actele depuse de recurenți la dosar reiese faptul că societatea a stabilit prin CCM în anul 1998 cota de participare la profitul anual a salariaților din SNP ca fiind de 10 % (conform actului adițional din 1998) încălcându-se dispozițiile Legii 130/1996 republicată și a art.7 din CCM pe societate.
Au mai arătat recurenții că au solicitat, în baza art. 7(2) din CCM acordarea procentului de 10 % din cota de participare la profit așa cum a fost stipulat în CCM din 1998, părțile putând modifica oricând prevederile contractului, fără însă a reduce drepturile recunoscute anterior, iar potrivit dispozițiilor art. 7(1) din CCM la nivel de unitate, instanța de fond ar fi trebuit să-l ia în considerare ca fiind drept legea părților.
Recursul este nefondat.
Așa cum a reținut instanța de fond prin CCM a fost stabilit un drept generic al salariaților pârâtei de a beneficia de un fond de premiere reprezentând o cotă anume din profit.
Contractul colectiv de muncă nu prevede însă cât anume revine din acest fond fiecărui salariat, repartizarea acestuia făcându-se conform aceluiași contract de către pârâtă împreună cu organizația sindicală.
Nefiind stabilit un cuantum al sumei ce urma să revină fiecărui salariat și condițiile în care acest fond se repartizează, reclamanții nu pot solicita să le fie acordată o anumită cotă din profitul societății, dreptul lor nefiind unul determinat.
Din acest punct de vedere criticile recurenților sunt nefondate.
Nici critica vizând prescripția acestui drept pentru anul 2004, nu are relevanță, instanța nepronunțându-se cu privire la o eventuală prescripție.
Pentru considerentele expuse constatând că sentința atacată este una legală și temeinică, în baza art. 312 Cod. pr. civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, F G, împotriva sentinței civile nr. 2518/22.06.2009,pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA B și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
10.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
