Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel Mihaela Ganea
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanții, A, (G), I,, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 47/CM din 7 octombrie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul B,-, sector 5,reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr. 18, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1 și intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (diferențe salariale rezultate în urma aplicării coeficientului pentru funcții de demnitate publică).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă, recurenții fiind citați la domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor procedurale iar recurenta pârâtă a fost ales reprezentantul convențional al recurenților reclamanți, fiind îndeplinită procedura de citare cu această parte.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 7 mai 2009, prin serviciul registratură, intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Cad epus întâmpinare la recurs, un exemplar fiindu-i comunicat la aceeași dată recurentei; că la data de 2 iunie 2009, prin fax, intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat cerere în vederea comunicării motivelor de recurs, după care:
Instanța, deliberând asupra cererii formulate de către intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților în vederea comunicării motivelor de recurs, respinge această cerere având în vedere că i-au fost comunicate motivele de recurs odată cu citația emisă pentru acest termen, Ministerul Justiției și Libertăților formulând și întâmpinare la recurs, ce se află depusă la dosarul cauzei.
În ce o privește pe reclamanta, având în vedere că nu a investit instanța cu o cerere de recurs, constată că aceasta are calitatea de intimată reclamantă în cauză.
Totodată, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că pe calea întâmpinării depuse la dosar intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Cas olicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Reclamanții, -, -, a, -, -, -, I, -, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Constanța, Ministerul Justiției, Curtea De Apel Constanta, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de legea pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate
periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Pârâtul Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității procesual pasive în cauza dedusă judecății, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conf. art. 282 din Codul muncii. Cum între reclamanții magistrați și Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acest pârât nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, reclamanții nu fac parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, aspect în raport de care textele de lege invocate ca temei al pretențiilor solicitate, nu sunt aplicabile.
Totodată, s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2004 - 18 martie 2005, în raport de dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Prin sentința civilă nr. 47/CM din 7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțaa fost admisă excepția calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și a fost respinsă acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesual pasive.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 13 martie 2005.
A fost respinsă ca nefondată formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Statului prin Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele.
Potrivit Constituției României, Statul garantează drepturile și libertățile recunoscute cetățenilor prin acte normative, prin urmare Statul Român prin Ministerului Economiei și Finanțelor nu are calitate procesual pasivă, aspect în raport de care instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
S-a constatat că este fondată și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada pentru perioada anterioară datei de 13 martie 2008, în raport de
dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, precum și de art. 7.
În art. 3 din același act normativ se precizează că termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii iar acest termen este reluat și de art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, potrivit cu care cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Față de data introducerii acțiunii, respectiv 13 martie 2008, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate anterior datei de înregistrare și a respins aceste pretenții ca prescrise.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000 indemnizația pentru magistrați se stabilea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Legea nr. 216/2001, legea bugetului de stat pe anul 2001, stabilește prin art. 13 alin. 1 că valoarea de referință sectorială reprezintă 0,62 din valoarea de referință universală.
Această valoarea de referință sectorială a fost majorată prin nr.OUG 187/2001 și nr.OUG 177/2002 începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Prin nr.OUG 177/2002 rt. 50 alin. 2 abrogat art. 11din Legea nr. 50/1996 care prevedea că "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă".
De la acest moment valoarea de referință sectorială nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică alese sau numite, ci este stabilită distinct pentru magistrați.
Actele normative invocate de reclamant, respectiv nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006, nr.OG 10/2007 se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000, respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de salarizare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Începând cu data de 1 ianuarie 2003 modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică.
În lipsa unui temei legal, nu se mai poate acorda o altă valoarea de referință sectorială pentru perioada martie 2004 - martie 2008.
Dat fiind conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sisteme de salarizare diferite, instanța a apreciat că nu poate fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, personal contractual.
Principiul egalității în drepturi și al discriminării - pus în valoare prin dispozițiile art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitorul național în considerarea unor situații obiective diferite nereprezentând nici privilegiu, nici discriminare.
Instanța de fond s-a raportat, de asemenea, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării care recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
În raport de aceste considerente și de normele legale enunțate, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanțiiarătând că hotărârea este lipsită de temei legal și cuprinde motive străine de natura pricinii.
Arată recurenții că, în realitate, aceștia au solicitat actualizarea valorii de referință sectorială conform indicelui de inflație așa cum prevede legea de salarizare a magistraților și nicidecum nu au solicitat aplicarea altor legi.
Potrivit art. 11din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " ndemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
Alineatul 2 prevede că " Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție".
Alineatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului".
De asemenea, Curtea Constituțională nu a declarat neconstituționale dispozițiilor art. 27 alin. 2-6 din nr.OG 137/2000 iar recurenții in baza acestui text de lege au invocat discriminarea.
Prin art. 3 alin. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiilor separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Prevederile legislative din Ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor.
Potrivit acestui act normativ " repturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin Ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Acțiunea este fundamentată în principiu și pe dispozițiile nr.OUG 134/1999, art. 1 alin. 1 care arată în esență că magistraților li se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoarea trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile aplicabile sectorului bugetar.
Prevederile nr.OUG 27/2006 nu au abrogat dispozițiile art. 1 din nr.OUG 134/1999.
Dispozițiile arătate din ne.OUG 134/1999 nu sunt abrogate deoarece potrivit art. 74 din Legea nr. 303/2004 drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate decât în condițiile acestei legi, mai precis, doar ca urmare a răspunderii disciplinare.
În raport de toate aceste aspecte recurenții solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, întrucât începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art. 2 din nr.OUG 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizația personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilită pe baza valorii de referință sectoriala prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Statul R prin Ministerul Finanțelor a solicitat pe calea întâmpinării, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate deoarece in mod corect prima instanță a stabilit că într-un astfel de litigiu Statul nu poate avea calitate procesual pasivă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale in materie, Curtea constata că recursul este nefondat.
La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin nr.OUG 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003 și de Legea nr. 50/1996. prin urmare, dispozițiile art. 73, actual art. 74 din Legea nr. 303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de
dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii "nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv nr.OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007 și prin nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Nu poate fi reținută afirmația reclamanților în sensul că prin stabilirea altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite sunt încălcate dispozițiile Legii nr. 303/2004 întrucât, pe de o parte acest act normativ nu conține nicio dispoziție care să prevadă că drepturile magistraților și ale personalului auxiliar trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr. 154/1998, nr.OUG 177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres.
Recurenții arată că nu au solicitat aplicarea altor legi de salarizare decât cele specifice categoriei profesionale din care fac parte, dar atâta vreme cât în legea de salarizare a magistraților nu mai este prevăzută dispoziția reglementată de art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 iar ndemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, nu se mai stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive, aceștia nu pot invoca aceste dispoziții legale.
Reclamanții mai susțin că prin neacordarea creșterilor salariale categoria profesională a magistraților a fost discriminată comparativ cu celelalte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Articolul 16 alin. 1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unei măsuri în considerarea unei situații speciale, dar acest principiu nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența unei comparabilități sau analogii între categoria profesională a magistraților și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea drepturilor salariale cu atât mai mult cu cât stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, iar instanța nu poate să se substituie acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanții, A, (G), I,, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 47/CM din 7 octombrie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul B,-, sector 5,reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr. 18, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1 și intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel Mihaela Ganea
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/1.07.2009
gref. -
2 ex./1.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel Mihaela Ganea
