Pretentii civile. Speta. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 311/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel Mihaela Ganea
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul B,-, sector 5,reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 89/CM din 2 decembrie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, G, I, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul C,și, în prezent judecători la Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 3, intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor vechime judecători).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 7 mai 2009, prin serviciul registratură, intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Cad epus întâmpinare la recurs, un exemplar fiindu-i comunicat la aceeași dată recurentei, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- la 08.10.2007, reclamanții, a, -, G, și I judecători la Judecătoria Constanța, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata către reclamanți a sporului de vechime în muncă începând cu data numirii în magistratură a fiecărui petent în parte,până la data de 12.03.2007,dată la care a intrat în vigoare.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație,cu cheltuieli de judecată. Ulterior prin precizările solicitate de instanță-reclamanții au solicitat ca pentru magistrații cu o vechime mai mare de 3 ani în magistratură să fie obligați pârâții în solidar la plata sporului de vechime în muncă începând cu 3 ani în urmă de la data introducerii acțiunii prezente și până la data de 12.03.2007, când a intrat în vigoare.45/2007 și OUG.27/2006.Cu privire la eventualele cheltuieli de judecată,reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata acestora numai în eventualitatea când acestea vor fi dovedite.
În considerente, reclamanții au arătat că de la intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, judecătorii nu au mai beneficiat de sporul de vechime în muncă, aspect care, conform Hotărârii din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie un caz de discriminare.
Reclamanții au menționat că în aceste condiții au fost prejudiciați ca urmare a neacordării acestui spor, dreptul nefiind prescris întrucât potrivit art. 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000, termenul pentru introducerea cererii, de trei ani,
curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Ori, reclamanții au luat cunoștință de existența discriminării atunci când Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat această situație printr-o hotărâre.
S-a apreciat că sunt incidente în cauză prevederile art. 1 alin. 1-4, art. 21 alin. 1 și 2, art. 191, 192 și 194 din nr.OG 137/2000 modif. prin Legea nr. 48/16.01.2002 și nr.OG 77/28.08.200
Prin întâmpinare, MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune, prin raportare la prevederile art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Pârâtul a arătat că textul trimite la normele de drept comun, ori, în materia prescripției, norma generală este cea cuprinsă în Decretul nr. 167/1958, care prin art. 8 prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În acest caz, prejudiciul invocat de reclamanți este rezultatul adoptării unui act normativ - nr.OG 83/2000 - care a înlăturat sporul de vechime pentru magistrați. Prin urmare, termenul de trei ani curge de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, care constituie în acest caz data săvârșirii faptei care a determinat situația de discriminare la care se referă reclamanții.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice în cauză,iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea excepției pârâtul a menționat că nu este angajator,sau angajat pentru a fi parte în acest litigiu de muncă. Pârâtul susține că este terț în cauza dedusă judecății și că reclamanții nu au făcut dovada culpei sale în neacordarea drepturilor salariale. A menționat că atribuțiile sale sunt reglementate de.500/2002 și vizează în principal întocmirea proiectelor legilor bugetare și proiectele bugetelor,pe care le depune la Guvern până la data de 30 a fiecărui an. Pârâtul a susținut că nu are atribuții directe legate de plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți,iar atribuțiile privitoare la adoptarea bugetului sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției.
Prin încheierea din 25.06.2008, Tribunalul Constanțaa trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Constanța în conformitate cu art.II din OUG nr. 75/2008, unde cauza a primit nr-.
Prin sentința civilă nr. 89/CM/02.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a dmis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în sensul că au fost obligați pârâții către reclamanți la plata sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant aferent vechimii în muncă a fiecăruia pentru perioada 8 octombrie 2004 - 11 martie 2007, iar în ceea ce o privește pe reclamanta, pentru perioada 8 octombrie 2004 - 22 mai 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune:
Reclamanții au pretins acordarea de despăgubiri echivalente valoric cu sporul de vechime de care nu au mai beneficiat de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, dar au considerat că situația de discriminare a fost identificată odată cu pronunțarea în acest caz a Colegiului Director al CNCD, la 06.07.2006.
Conform art. 21 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 (art. 27 din textul republicat), persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Norma de trimitere o constituie, așadar, cea care reglementează potrivit dreptului comun cererile în justiție pentru recuperarea pretinsului prejudiciu produs, iar termenul înăuntrul căruia se realizează acest demers este de trei ani (corelat cu cel de drept comun) calculat de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Or, reclamanții și-au fundamentat pretențiile pe existența cazului de discriminare generat de intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, situație care nu poate fi raportată la momentul constatării discriminării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Constatând, așadar, că momentul în care - conform textului enunțat - cei interesați au fost în măsură să constate nemijlocit existența unei situații de discriminare și să acționeze în consecință, pe cale judiciară, a fost cel al intrării în vigoare a actului normativ apreciat ca discriminatoriu, în raport de dispozițiile art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000 republicată, excepția invocată va fi admisă.
Sub aspectul perioadei în care operează prescripția dreptului la acțiune, instanța va constata că aceasta este cuprinsă între momentul intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 ( oct. 2000 ) și 3 ani anteriori sesizării instanței.
În raport de toate aceste considerente, va fi admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Justiției și, pe cale de consecință, respinge ca prescrise pretențiile sub aspectul drepturilor născute pe perioada anterioară celor trei ani calculați, respectiv 8 octombrie 2004, urmând a fi considerate în termen pretențiile cuprinse între acest moment și 8 octombrie 2007 (data formulării cererii de chemare în judecată).
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare,instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
Este adevărat, că potrivit art.281 Codul Muncii -Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau,după caz,colective de muncă prevăzute de prezentul cod,precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali,stabilite potrivit prezentului cod",iar art.282 din Codul Muncii menționează că pot fi părți în conflictele de muncă -
salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele,cât și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor,rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților,ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
II. Asupra fondului acțiunii:
Reclamanții sunt/au fost judecători la Judecătoria Constanța, perioada de activitate la această instanță fiind menționată conform datelor consemnate prin acțiune și în adresa emisă de Curtea de Apel Constanța, în prezenta cauză.
La data de 01.10.2000 a intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prin pct. 32 introdus
alin. 3 al art. 33 din lege, cu următorul conținut, Prevederile alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților."
Textele alin. 1 și 2 ale art. 33 din Legea nr. 50/1996 reglementau acordarea sporului de vechime în muncă, iar după intrarea în vigoare a noului text al alin. 3, prevederile nu s-au mai aplicat judecătorilor și procurorilor, ci doar personalului auxiliar de specialitate.
Motivația a reprezentat-o, astfel cum s-a invocat în întâmpinare, noua reglementare adusă de nr.OG 83/2000 art. 5 din Legea nr. 50/1996, care a statuat asupra unei noi modalități de calcul a indemnizației de încadrare lunară a judecătorilor și procurorilor, raportată la vechimea efectivă în magistratură ori în funcțiile asimilate acesteia conform art. 42 și art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 republicată.
La 01.01.2003 a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, care prin art. 50 alin. 2 statuat că, Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
Textul art. 4 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 a reluat dispozițiile cuprinse în art. 5 din Legea nr. 50/1996 modif. prin nr.OG 83/2000, în sensul că magistrații au beneficiat,în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. 2, calculată în procente la indemnizația brută.
Noul text nu a inclus, de asemenea, sporul de vechime în muncă în ecuația de calcul al drepturilor cuvenite magistraților, raportând indemnizația acestora doar la vechimea efectivă în magistratură ( criteriu distinct de cel al vechimii în muncă ); la indemnizația de încadrare astfel calculată s-au aplicat celelalte sporuri reglementate prin actul normativ.
Potrivit art. 16 alin. 3 Codul muncii, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, iar conform art. 32 alin. 5, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Legiuitorul a înțeles așadar să distingă între criteriul vechimii în muncă și cel al vechimii în meserie și/sau în specialitate, întrucât în mod evident o persoană poate avea o vechime în muncă mai mare sau cel puțin egală cu vechimea într-o anumită activitate.
Magistrații ( judecători și procurori ) pot beneficia, astfel, de o vechime totală în muncă prin înglobarea vechimii efective în magistratură, alături de perioadele de activitate neasimilate acesteia, conform legii.
Cadrul de reglementare al salarizării altor categorii profesionale (cum este, cu titlu de exemplu, nr.OUG 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, etc.) recunoaște dreptul acestora la acordarea sporului de vechime, alături de alte sporuri specifice domeniului de activitate.
Prin nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ care a abrogat expres Legea nr. 50/1996 și, prin urmare, și dispozițiile art. 33 alin. 1 și 2 din lege - s-a statuat prin art. 13 în sensul recunoașterii vechimii în muncă acestei categorii profesionale.
Prin alin. 1 al art. 3 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției se prevede că:, Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Art. 4 alin. 1 al aceluiași act normativ dispune că:,,Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează:
-de la 3 la 5 ani - 10%;
-de la 5 la 10 ani - 15%;
-de la 10 la 15 ani - 20%;
-de la 15 la 20 de ani - 25%;
-peste 20 de ani - 30%..
Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, fost reglementată distinct vechimea efectivă în magistratură ( art. 4 din nr.OUG 27/2006 ) de vechimea în muncă ( art. 41din nr.OUG 27/2006).
Această reglementare nu poate susține punctul de vedere conform căruia nu a existat, până la data de 14.03.2007, cadrul legislativ necesar acordării acestui spor, întrucât plata sporului de vechime în muncă unei categorii profesionale, pe o perioadă determinată și negarea aceluiași drept pentru o altă perioadă constituie o încălcare a unui drept câștigat în domeniul salarizării, și aceasta independent de creșterea sau de diminuarea salariului acordat.
Se va reține, totodată, că în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că,Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
S-a stabilit, astfel, în condițiile art. 329 cod proc. civilă, că sporul de vechime în muncă a subzistat în aplicare și ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, respectiv, a nr.OUG 177/2002, acest spor urmând a fi calculat și pentru judecători și procurori, precum și pentru persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, prin raportare la textul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, care a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu adresa din 14 martie 2009, cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Constanța spre soluționarea recursului, indicându-se decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008. Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel sub nr-.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35 din Legea nr. 500/2002 în sensul că proiectul de bugetul al fiecărui minister se întocmește chiar de către acestea, în calitate de ordonatori de credite, în final fiind aprobat de Guvern și în final prin lege de către Parlamentul României, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are un atribut de decizie în această privință, fiind implicat doar în discutarea fundamentării bugetelor fiecărei instituții, având în vedere că deține informațiile privind veniturile la bugetul de stat. Ca urmare, s-a arătat că sentința pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. S-a invocat lipsa calității procesual pasive în cauză.
S-a arătat că litigiul de față se referă la un litigiu de muncă între Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța pe de o parte și reclamanți pe de altă parte, iar potrivit art. 282 din Codul Muncii pot fi părți în conflictele de muncă pot fi salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele și alte persoane care au această vocație în temeiul unor legi speciale.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
1. Cu privire la competența Curții de Apel Constanța în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. Nemai existând un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării OUG nr. 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod.pr.civ.
2. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
Între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor și Economiei nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora, astfel încât nu poate fi admisă o cerere de obligare a acestui pârât la plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de cererea formulată de reclamanți, de obligare a Ministerului Finanțelor la plata drepturilor salariale, se reține că acesta nu are obligația de a achita acestora drepturi salariale.
Se constată că reclamanții au solicitat obligarea la plata drepturilor salariale pretinse în raport cu toți pârâții, inclusiv Ministerul Finanțelor, iar în primă instanță, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată, toți pârâții, inclusiv Ministerul Finanțelor, fiind obligați la plata sumelor reprezentând spor de vechime.
Ca urmare, recursul este fondat și va fi admis în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. urmând ca sentința recurată să fie modificată în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul B,-, sector 5,reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 89/CM din 2 decembrie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, G, I, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul C,și, în prezent judecători la Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 3, intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel Mihaela Ganea
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red./dact. dec. jud. -/2.06.2009
dispozitiv gref. -
4 ex./2.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel Mihaela Ganea
