Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 314/
Ședința publică din 26 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 178 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâtul recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, consilier juridic, lipsă fiind intimații reclamanți, pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Consiliul național pentru Combaterea Discriminării și chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H și DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurenților arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Instanța constată că motivele formulării declarațiilor de abținere formulate de membri completului de judecată, anterior declinării, nu mai subzistă.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pentru judecarea pe fond a recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304, pct. 3 și 9 din Codul d e procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanți ca inadmisibilă și arată că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin acordarea unor drepturi salariale reclamanților, raportat la OUG 27/2006 și a dobânzilor legale, întrucât salarizarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor din cadrul ÎCCJ, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii precum și de la parchetele de pe lângă acestea, respectiv procurorilor și personalului specializat asimilat judecătorilor și procurorilor se face potrivit Legii 303/2004.
Cu privire la recursul declarat de chematul în garanție arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 178 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și HG, împotriva pârâților Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita; s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; s-a constatat existența unei discriminări create între reclamanți și procurorii ce activează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, discriminare cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din OUG nr. 27/2006, modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată; s-a dispus înlăturarea pentru viitor a aceste situații de discriminare; pârâții au fost obligați la calcularea și plata despăgubirilor echivalente diferențelor dintre drepturile salariale cu venite reclamanților și drepturile salariale primite efectiv de reclamanți începând cu luna aprilie 2006 și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare; pârâți au fost obligați și la plata dobânzilor legale, calculate la sumele acordate prin prezenta hotărâre, urmând ca aceste sume să se actualizeze cu indicele de inflație, calculate până la data plății efective; pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M a fost obligat să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților; s-a respins cererea reclamanților referitoare la perioada 1 ianuarie 2005 - martie 2006; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării sumelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Miercurea Ciuc și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă și ale art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât în speță fiind aplicabile prevederile art. 27 pct. 1 din OG nr. 137/2000 competența de soluționare a acțiunii introductive revenea judecătoriei, ca instanță de drept comun, astfel că în mod nelegal a fost respinsă de către instanța de fond excepția necompetenței materiale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că reclamanții, care sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, au solicitat acordarea aceleiași salarizări cu cea a procurorilor de la Direcția de Investigare a organizate și Terorism - structura centrală și cea teritorială, care, în viziunea reclamanților ar avea toți nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul pârât a invocat faptul că legea de salarizare a magistraților, respectiv OUG nr. 27/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 45/2007 nu face referire în mod expres la procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT, după cum nici Legea nr. 508/2004 nu cuprinde prevederi speciale referitoare la salarizarea magistraților cuprinși în structura centrală sau în structurile teritoriale ale DIICOT.
S-a mai susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000, deoarece salarizarea procurorilor DIICOT are în vedere nivelul parchetului în cadrul Ministerului Public și, pe de altă parte, reclamanții sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, iar faptele care intră în competența DIICOT se judecă de tribunal, astfel că susținerile reclamanților privind participarea la soluționarea unor cauze de competența DIICOT, sunt greșite.
Pârâtul a arătat, de asemenea, că în mod nelegal instanța de fond a dispus actualizarea drepturilor bănești în funcție de rata inflației și acordarea dobânzilor legale.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Has olicitat casarea sentinței atacate și în consecință, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respingerea pe fond a acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a arătat că acesta nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natură către salariații altor instituții. S-a mai susținut că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este, printre altele, acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectând procedura reglementată prin legea finanțelor publice.
În cauză nu s-a reținut și nu s-a dovedit că Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi prejudiciat într-o formă sau alta, prin diverse acțiuni sau inacțiuni drepturile și interesele salariaților altor instituții sau că ar fi reținut pentru sine o parte din fondurile alocate altor ministere și ca atare, nu poate să subziste în sarcina acestuia nicio obligație de despăgubire. Întrucât în cauză nu s-a dovedit că recurentul ar fi adus atingere unui drept sau interes legitim al reclamanților, s-a susținut că se impune admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a invocat faptul că pretențiile reclamanților de a li se acorda aceeași salarizare cu cea a procurorilor de la DIICOT - structura centrală și cea teritorială, sunt nefondate, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din OG nr. 137/2000, iar salarizarea procurorilor DIICOT are în vedere nivelul parchetului în cadrul Ministerului Public. De asemenea, s-a susținut că este inadmisibil și capătul de cerere referitor la acordarea de dobânzi, deoarece în speță nu există nicio convenție între părți cu privire la acordarea acestora.
Prin încheierea civilă nr. 1092/Reclamant din 25 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M,Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în dosarul nr- recursurile deduse judecății au fost trimise, spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 602 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu -M, reținându-se că dispozițiile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale și în atare situație competența de soluționare a recursurilor revine curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 și art. 289 din Codul muncii, raportate la art. 3 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții, și HG, care sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, au solicitat obligarea pârâților la plata unor diferențe de drepturi salariale, invocând faptul că sunt discriminați prin neacordarea unei indemnizații egale cu cea a procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Acțiunea reclamanților a fost admisă, instanța de fond reținând incidența în cauză a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Prin mai multe decizii pronunțate în mod succesiv de Curtea Constituțională (începând cu decizia nr. 818/2008) aceste prevederi legale au fost declarate neconstituționale, constatându-se că prevederile respective sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Având în vedere că prin sentința atacată instanța de fond a acordat reclamanților despăgubiri echivalente cu drepturile salariale prevăzute de art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, deși aceștia nu se încadrează în categoria personalului vizat de normele legale menționate, curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care în speță trebuie să se țină cont de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă curtea va admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice H în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamanților, precum și a cererii de chemare în garanție, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 178 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, și HG, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-16.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
