Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.326/
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta "Voința" Societate Cooperativă, cu sediul în O-S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2457 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 19 martie 2009, apoi pentru data de astăzi 26 martie 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 2784 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, în dosarul nr-, s-au respins excepția tardivității depunerii actelor, invocată de pârâta Voința Societate Cooperativă și excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii, invocată de reclamanta. Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Voința Societate Cooperativă, iar reclamanta a fost obligată să plătească suma de 833 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 303/R din 25 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile sus-menționate, s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Instanța de recurs a reținut că reclamanta a solicitat instanței de fond pe lângă anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și anularea hotărârii adunării generale organizate de societatea pârâtă la data de 27 martie 2007, însă tribunalul constituit în complet pentru soluționarea litigiilor de muncă, nu avea competența materială de a examina legalitatea hotărârii menționate. Sub acest aspect s-a reținut că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe fiind dată cu referire la capătul respectiv de cerere prin încălcarea competenței altei instanțe, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu indicația de a se pune în discuție necesitatea disjungerii respectivei cereri și invocarea necompetenței materiale a instanței de dreptul muncii.
În ceea ce privește legalitatea deciziei nr. 50 din 23 mai 2007 având ca obiect concedierea reclamantei s-a reținut că nu au fost analizate toate problemele de fapt și de drept invocate în cauză, motiv pentru care se impune rejudecarea cauzei și supunerea spre dezbatere a tuturor acestor probleme.
Prin sentința civilă nr. 2457 din 30 octombrie 2008, pronunțată, în rejudecare, de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei "Voința" Societate Cooperativă O S, constatându-se nulitatea absolută a Deciziei de sancționare disciplinară nr. 50/2007 emisă de pârâtă pe seama reclamantei și dispunându-se reintegrarea reclamantei în funcția de tehnician din data de 27 martie 2007. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, precum și celelalte drepturi aferente funcției de tehnician, începând cu data de 27 martie 2007 și până la reintegrare efectivă. S-a dispus înscrierea în carnetul de muncă al reclamantei mențiunilor de mai sus. S-a respins ca prematur introdus capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea garanției reținute, respingându-se și capătul de cere privind obligarea pârâtei la plata celor 8 salarii cuvenite potrivit anexei 5, pct. 4 din contractul de administrare nr. 1233/2005. Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta "Voința" Societate Cooperativă O S și a solicitat admiterea recursului cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate de intimată ca nefondată și neîntemeiată, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca nelegală și neîntemeiată și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 Cod procedură civilă, respectiv art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a invocat faptul că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în vedere faptul că în faza procesuală a rejudecării cauzei modificarea obiectului contestației inițiale nu poate fi realizată în mod legal și astfel instanța de fond nu poate să soluționeze cauza în baza acestor noi elemente invocate ulterior de reclamantă și de care nu s-a folosit în cererea inițială.
În faza procesuală a rejudecării cauzei, după casarea hotărârii instanței de fond, modificarea motivelor care au stat la baza contestației formulate împotriva deciziei de desfacerea contractului individual de muncă, respectiv a obiectului contestației, este inadmisibilă.
În acest sens, s-a arătat că reclamanta a invocat în vederea constatării nulității absolute a deciziei nr. 50 din 23 mai 2007, cu totul alte motive decât cele formulate prin contestația inițială.
Astfel, inițial reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei menționate și reintegrarea ei în funcția avută anterior emiterii acestei decizii, aceea de președinte. Ulterior, în faza rejudecării, reclamanta a reformulat obiectul contestației inițiale, arătând că se impune constatarea nulității deciziei în discuție, pe motiv că în urma revocării sale din funcția de președinte, contractul individual de muncă a încetat să mai producă efecte juridice.
Instanța de fond a constatat în mod total greșit nulitatea deciziei atacate și în consecință a dispus reintegrarea reclamantei în funcția vută anterior încheierii contractului individual de muncă nr. 1090 din 13 octombrie 2006, aceea de tehnician. Dacă s-ar accepta această soluție, s-ar putea reține că reintră în vigoare contractul de muncă existent anterior alegerii reclamantei în funcția de președinte, deși aceasta a fost reziliat de către părți de comun acord la data când s-a încheiat contractul de muncă nr. 1090/2006 și prin urmare instanța nu putea să dispună repunerea reclamantei în funcția de tehnician.
În ceea ce privește decizia nr. 50 din 23 mai 2007, instanța a constatat nulitatea acestei pe motiv că actul prin care a fost convocată reclamanta nu precizează obiectul cercetării judecătorești.
Pârâta a susținut că dimpotrivă, comisia de cercetare disciplinară a menționat expres în actul de convocare că obiectul convocării este efectuarea cercetării disciplinare prealabile, însă instanța a confundat noțiunile "obiectul convocării" cu "obiectul cercetării disciplinare prealabile". În acest sens, s-a relevat că art. 267 alin. 2 din Codul muncii, face referire la obiectul convocării, iar reclamanta a arătat în mod nefondat că Irevocabilă-a solicitat subscrisei în mod constant comunicarea obiectului cercetării disciplinare.
Referitor la prevederile legale încălcate de reclamantă, pârâta a arătat că acestea au fost menționate expres în decizia atacată. Legea prevede obligativitatea consemnării în decizia de sancționare a prevederilor legale încălcate de salariat însă nu obligă sub nici o formă pe angajator să precizeze în mod separat pentru fiecare abatere disciplinară prevederile legale încălcate.
În privința nulității deciziei de concediere, pe motiv că faptele reținute reclamantei, nu sunt dezvoltate în cercetarea disciplinară, s-a considerat că aceste motive sunt neîntemeiate, deoarece comisia de cercetare a reținut faptele pentru care se impune desfacerea contractului de muncă, fiind reținute mai multe fapte, care sunt probate și prin acte doveditoare.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut având în vedere că prin cererea inițială nu s-a solicitat reintegrarea reclamantei în funcția de tehnician și totuși instanța a repus-o pe reclamantă în mod nelegal în funcția respectivă. Pe de altă parte, sentința atacată este insuficient motivată, întrucât din considerentele acesteia, nu reies motivele care au dus la concluzia că decizia atacată este nelegală și că reclamanta ar trebui reintegrată în funcția de tehnician. De asemenea, plata salariilor s-a dispus începând cu data de 27 martie 2007, deși decizia a produs efecte de la data de 23 mai 2007.
Reclamanta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că la data de 27 martie 2007, s-a hotărât de către adunarea generală revocare sa din funcția de președinte, ceea ce a determinarea încetarea de drept a contractului de administrare încheiat pe o durată de 4 ani și revenirea reclamantei pe funcția avută anterior aceea de tehnician. Ca urmare a revocării din funcția de președinte, fără a i se stabili vreo răspunderea disciplinară, reclamantei nu i se mai putea desface disciplinar același contract de administrare și prin urmare, aplicarea unei sancțiuni disciplinare împotriva reclamantei pentru activități îndeplinite în calitate de președinte al cooperativei, trebuia să aibă loc anterior ori concomitent cu revocarea din funcție.
S-a invocat faptul că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost emisă cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii, respectiv după trecerea unei perioade de 57 de zile de la data încetării contractului de administrare. De asemenea, în raportul de cercetare disciplinară și în decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, se fac referiri la abateri ulterioare eliberării din funcția de președinte al cooperativei, dată la care reclamanta revenise de drept în funcția de tehnician.
Au fost încălcate, totodată, prin emiterea deciziei de sancționare dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii întrucât în decizie se face referiri generice la nerespectarea unor dispoziții legale, fără a se arăta care anume și nu se precizează data la care au fost săvârșite abaterile respective pentru a se putea analiza data începerii și respectiv împlinirii termenului de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare.
Pe de altă parte, toate măsurile au fost dispuse de către noul președinte ales de adunarea generală care a dispus și revocarea reclamantei din funcția de președinte și în condițiile în care potrivit dispozițiile legale președintele cooperativei este ales și revocat de către adunarea generală, rezultă că doar acest organ de conducere poate hotărî sancționarea disciplinară. Ca urmare, nulitatea absolută a deciziei atacate este atrasă și de faptul că a fost dispusă de un organ de conducere necompetent.
Reclamant susținut că deși s-a invocat faptul că la data alegerii sale în funcția de președinte, de comun acord ar fi avut loc rezilierea contractului de muncă încheiat în anul 1983, acest aspect nu a fost probat.
Referitor la criticile aduse sentinței recurate, în sensul că în rejudecare reclamanta și-ar fi modificat contestația inițială, s-a solicitat a se observa că precizările făcute prin avocat se încadrează strict în limitele prevederilor art. 132 Cod procedură civilă și reprezintă consecințe logice, decurgând din lege, care pot fi dispuse și din oficiu de către instanță. Din moment ce la data alegerii reclamantei în funcția de președinte contractul de muncă a fost suspendat de drept, rezultă în mod logic că ulterior revocării din funcția de președinte, reclamanta a redobândit calitatea de tehnician avută anterior. Ca urmare, după revocarea din funcția de președinte, pârâta avea obligația să-i asigure reclamantei posibilitatea exercitării funcției de tehnician.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.50/23 mai 2007, emisă de pârâta VOINȚA Societate Cooperativă, cu sediul în O S s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr.1090/13 octombrie 2006, încheiat între reclamanta și pârâtă. În decizia respectivă s-a consemnat că măsura menționată s-a luat în baza raportului de cercetare disciplinară prealabilă nr. 367/23 mai 2006 și în temeiul art.55 lit.c raportat la art. 61 lit.a din Codul muncii.
Reclamanta a contestat această decizie invocând nelegalitatea ei și de asemenea, a solicitat plata a 8 salarii compensatorii prevăzute în contractul de administrare și gestionare a patrimoniului nr.1233/3 noiembrie 2005 și restituirea garanției în valoare de 1.500 lei.
Acțiunea formulată a fost respinsă inițial de Tribunalul Harghita, însă ulterior în urma rejudecării cauzei, acțiunea a fost admisă și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară, dispunându-se reintegrarea reclamantei în funcția de tehnician și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate și celelalte drepturi aferente funcției de tehnician. Referitor la cererea de anulare a Hotărârii AGA din 27 martie 2007, reclamanta nu a mai susținut această cerere cu ocazia rejudecării cauzei.
În ceea ce privește soluționarea cauzei în rejudecare, trebuie relevat că prin cererea formulată la 4 iunie 2008 reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă în sensul că a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei privind desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, rectificarea înscrierilor efectuate în carnetul de muncă în baza deciziei menționate, reintegrarea reclamantei în funcția de tehnician, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite până la data reintegrării și de asemenea, obligarea pârâtei la plata a 8 salarii cuvenite potrivit anexei la contractul de administrare și la restituirea garanției depusă în calitate de membru al consiliului de administrație.
Față de această precizare a acțiunii pârâta a formulat întâmpinare și a invocat faptul că, în contextul în care prin precizarea respectivă s-au invocat, în vederea constatării nulității absolute a deciziei de sancționare, cu totul alte motive decât cele invocate prin contestația formulată în termenul legal de 30 de zile de la emiterea deciziei, aceasta este inadmisibilă, modificarea cadrului legal în faza procesuală a rejudecării cauzei, după casarea hotărârii instanței de fond nefiind posibilă.
Totodată s-a invocat faptul că și pe fond motivele invocate de reclamantă sunt nefondate, deoarece prin aceste motive nu se face diferența între raportul cooperațional pe de o parte și raportul de muncă existent între președintele societății și societatea cooperativă pe de altă parte.
Analizând considerentele sentinței pronunțate, după rejudecarea cauzei, instanța de recurs reține că tribunalul nu a analizat apărările formulate de pârâtă referitoare la inadmisibilitatea modificării obiectului acțiunii formulate inițial. Astfel, instanța de fond a reținut doar că motivele invocate de reclamantă prin precizarea depusă sunt în esență similare cu cele expuse inițial, fără a stabili dacă prin această precizare, prin prisma motivelor invocate, s-a modificat sau nu obiectul cererii inițiale, deși aceasta era chestiunea esențială care trebuia avută în vedere de instanță în rejudecare. Simpla mențiune făcută în sentință, în sensul că motivele invocate de reclamantă sunt în esență similare cu cele expuse inițial nu poate duce la concluzia că au fost analizate apărările făcute de pârâtă și în aceste condiții instanța de recurs apreciază că soluționarea cauzei s-a făcut fără a fi cercetat fondul acesteia.
În precizarea de acțiune depusă de pârâtă s-a menționat că se reiterează principalele cereri din acțiunea introductive, însă din cuprinsul acesteia rezultă că au fost formulate și cereri care nu au fost formulate inițial și de asemenea, pe fond s-au invocat o serie de motive care nu se regăsesc în acțiunea introductivă (spre exemplu cele referitoare la reintegrarea reclamantei în funcția de tehnician). În acest context, ținând cont și de poziția pârâtei, instanța de fond trebuia să stabilească dacă în raport de cererile formulate s-a modificat sau nu obiectul pricinii, respectiv dacă sunt sau nu incidente prevederile art. 132 Cod procedură civilă și în cazul în care a apreciat că nu este vorba de o modificare a obiectului cererii inițiale trebuia să analizeze pe fond și motivele referitoare la repunerea reclamantei în funcția de tehnician. Aceste motive nu au fost analizate, instanța reținând doar că în urma constatării nulității deciziei de sancționare reclamanta va fi repusă în funcția menționată.
Având în vedere că instanța de fond nu a clarificat toate aceste aspecte, sunt incidente în cauză prevederile art. 312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, cauza fiind soluționată fără a se intra în cercetarea fondului.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin 3 și 5 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va casa integral sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
În rejudecare, instanța va analiza apărările pârâtei referitoare la precizarea de acțiune formulată în rejudecare și în situația în care va aprecia că aspectele invocate de pârâtă sunt nefondate, va analiza toate chestiunile referitoare la fondul cauzei, invocate de aceeași pârâtă și de asemenea va pune în discuție toate problemele ridicate de părți, în vederea pronunțării unei soluții legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta "Voința" Societate Cooperativă, cu sediul în O-S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2457 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă în dosarul nr-.
Casează integral sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
09.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
