Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3710/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1418/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3710R
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții, (), G, C, C, R, împotriva sentinței civile nr.34 din data de 02.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești - cresteri salariale de 5%,2% și 11%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, prin serviciul registratură, la data de 21.05.2009, intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.34 din data de 02.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții, (), G, C, C, R, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație, au solicitat obligarea pârâților Înalta Curte de Casație și Justiție și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești constând în acordarea creșterilor salariale prevăzute pentru anul 2007 în OG nr.10/2007.
Concret, reclamanții au solicitat să se constate că acest act normativ care are domeniu de aplicare stabilit de legiuitor în privința salarizării unor categorii profesionale bine definite (personal bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 și personal salarizat în baza Legii nr.154/1998, precum și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică) li se aplică și lor pe motiv că s-a creat o nejustificată și disproporționată discriminare între categorii profesionale aflate în situații identice.
Ori, această argumentație propusă de reclamanți este greșită câtă vreme fiecare dintre categoriile profesionale menționate sunt salarizate în baza unei legi speciale, în baza unui statut propriu.
Prin urmare, fiecare din această categorie este salarizată din aceeași sursă, dar diferit, pornindu-se de la importanța muncii prestate, de la răspunderea și complexitatea activității, de la interdicțiile stabilite prin lege.
Legiuitorul are așadar atributul de a majora salariul fiecărei categorii, de a acorda sporuri sau indexări, pe rațiuni justificate, între care poate fi și aceea a unui salariu inferior față de puterea de cumpărare a monedei naționale, care nu le mai asigură acelora un trai decent. În atare situație, indexările acordate la nivelul anului 2007 diferitelor categorii de bugetari, mai puțin personalului auxiliar de specialitate, sunt justificate în fiecare caz în parte și nu pot fi extinse prin analogie situației acestei categorii profesionale.
Instanța de fond a mai notat și faptul că deși reclamanții au invocat discriminarea, în speță existența vreunei discriminări între intimații reclamanți și alte categorii de salariați bugetari nu poate fi reținută, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.2 din OG nr.137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Simpla apartenență a personalului auxiliar de specialitate la categoria socială a salariaților bugetari nu constituie o situație premisă pentru a se constata că se găsesc în situație comparabilă cu cei care au recunoscute prin legile de salarizare speciale drepturi bănești suplimentare, iar nu fundamentale, constând în indexări față de indicele de inflație.
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenții, (), G, C, C, R, solicitand modificarea sentintei recurate in sensul admiterii cererii.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. recurenții au arătat că în mod greșit a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor acesta avand calitate procesuală pasivă, fiind cel care asigură fondurile bănești.
In mod greșit, instanța a constatat că OG nr. 10/2007 nu se aplică întrucât fiecare dintre categoriile profesionale menționate sunt salarizate în baza unei legi speciale și a unui statut propriu. Această motivare nu a răspuns problemei principale a litigiului și anume discriminarea propriilor cetățeni, salariați plătiți din bugetul statului.
Astfel, prin art. 1 din OG nr. 10/2007 se stabilesc majorări în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG nr. 29/2000, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și a celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
în analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună a reclamanților și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile, se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art. 157 alin. 2 Codul Muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, pentru care sunt specifici coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației, respectiv cu majorarea valorii de referință sectorială.
Majorările acordate personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea prin OG nr. 8/2007 nu au avut drept scop acoperirea creșterii inflației deoarece vizează coeficienții de multiplicare.
Pe de altă parte, raportându-ne la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea, drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice și sunt necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate atât în anul 2006, cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate, determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale, iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții, etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or, menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fară altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită, care de altfel este un contraargument.
Prin urmare, trebuie reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamanților este discriminatoriu în sensul art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile OG nr. 137/2007 astfel încât conform art 304 pct 8 Cpc, recursul urmează a se admite și pe cale de consecință hotărârea se va modifica în sensul admiterii acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurenți, Curtea reține următoarele:
In mod corect prima instanta a apreciat ca prevederile OG nr. 10/2007 nu sunt aplicabile reclamantilor recurenti avand in vedere domeniul de aplicare stabilit de legiuitor. Astfel, art. 1 din OG nr. 10/2007 prevede ca "in anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape".
Or, reclamantii recurenti nu sunt salariati cf. OG nr. 24/2000, beneficiind de o lege speciala de salarizare.
Mai retinem ca recurentii nu pot invoca discriminarea decat prin raportare la o categorie de salariati care se afla in situatii comparabile. Or, acestia se raporteaza la persoane care beneficiaza de un alt statut, presupunand alte drepturi si obligatii. Nu se poate pretinde aplicarea unui drept prevazut de legiuitor in favoarea unei categorii salariale, atat timp cat in privinta altor aspecte situatia este diferita.
Curtea constata ca nu este incident niciunul dintre criteriile de discriminare stabilite de lege, iar un alt criteriu nu poate fi identificat.
Prin urmare, prima instanta a facut o interpretare si aplicare corecte a legii, avand in vedere pretentiile recurentilor, nefiind indeplinite conditiile prev. de art. 304 pct 8 si 9 Cpc.
Pentru aceste considerente, ăzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, (), G, C, C, R, împotriva sentinței civile nr.34 din data de 02.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Înalta Curte de Casație și Justiție si Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
25.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
