Drepturi salariale (banesti). Decizia 3709/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1383/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 3709R
Ședința publică de la 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.382 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIICOT, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererile de recurs, recurenții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr.382/28.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în privința reclamantului pentru perioada aprilie 2004 - 31.07.2004 și respinge acțiunea acestuia pentru această perioadă, a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE - DIICOT, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL GIURGIU, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției la plata în favoarea reclamantului a sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, aferent perioadei 01.08.2004, la zi, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă și pentru viitor, a obligat pârâții TRIBUNALUL GIURGIU, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, cu începere de la 01.09.2005, la zi, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă și pentru viitor, pentru reclamanta, a obligat pârâții, pentru fiecare reclamant în parte, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale acestora, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că reclamantul a avut, în perioada 01.08.2004, și până în prezent, calitatea de procuror al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, DIICOT, Parchetului de lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, consilier al Ministrului Justiției, iar reclamanta a avut în perioada 01.09.2005 și până în prezent calitatea de judecător la Judecătoria Giurgiu, procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 B și procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și sunt în prezent procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Potrivit deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în Secții Unite, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Dispozițiile deciziei de mai sus, în privința sporului pentru risc și solicitare neuropsihică sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin.3 Codul d e procedura civilă, astfel încât nu pot fi primite susținerile formulate de pârâți, prin întâmpinare, referitoare la caracterul nedatorat al acestora.
Pentru aceste motive, Curtea a admis în parte acțiunea precizată și completată și a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției la plata către reclamantul a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la salariul de bază brut lunar, aferent perioadei 01.08.2004 la zi, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței sumei până la plata efectivă și pentru viitor.
Curtea a obligat pe pârâții TRIBUNALUL GIURGIU, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI la plata către reclamanta a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la salariul de bază brut lunar, aferent perioadei 01.09.2005, la zi, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței sumei până la plata efectivă și pentru viitor.
Curtea a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a acestui spor și în continuare în raport de dispozițiile deciziei nr. 21/10.03.2008, precum și actualizarea acestor drepturi în raport de dispozițiile art. 1082 și art. 1083 urm. Cod civil, raportat la art. 161 alin.4 din Codul muncii.
În temeiul art. 6 și 7 din Decretul nr. 92/1976 a obligat pe pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI la menționarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamanților.
În temeiul dispozițiilor HG nr. 736/2003, art. 131 pct.1 ale Legii nr. 304/2004, art. 19 ale Legii nr. 500/2002 și art. 3 ale OG nr. 22/2002, Curtea a obligat pe pârâtul MEF să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare plății drepturilor pretinse prin prezenta cerere.
Având în vedere admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, în privința cererii reclamantului, aferente perioadei aprilie 2004 - 31.07.2004, Curtea a respins cererea privind această perioadă, constatând prescris dreptul la acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, susține că hotărârea pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în primul rând, în raport de calitatea reclamanților, aceea de procurori, și totodată în raport de solicitările precizate în acțiune, Ministerul Justiției invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 20 pct. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, "ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome."
Totodată, prin art. 21 din același act normativ se prevede că: "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii."
Conform art. 70 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: "(1) Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public.
(2) Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.(4) Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Intr-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, și totodată, această calitate trebuie să rezulte din motivele de fapt și de drept care fac conținutul cererii.
Ținând cont de faptul că Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, că Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, precum și de faptul că între reclamanți și Ministerul Justiției nu a existat niciun fel de raport juridic, Ministerul Justiției nu poate avea obligații în ceea ce privește plata despăgubirilor solicitate.
In aceste condiții, se arata ca Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă față de pretențiile reclamanților procurori.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, se solicită admiterea recursului și modificarea, în parte, a sentinței nr. 382 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La rândul său, recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin recursul formulat invocă excepția absolută a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, susținând că instanța de fond, prin admiterea acțiunii și în contradictoriu cu aceasta instituție, deși reclamanții nu au justificat calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a nesocotit dispozițiile Legii nr. 500/2002.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat, nu îi conferă acesteia dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin efectuare de plăți din diverse capitole bugetare, pentru persoane cu care nu are raport de muncă sau de serviciu. Aceasta este și rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede că "în îndeplini rea atribuțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare.
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la plata drepturilor de natură salarială către magistrați, ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune Ministerul Finanțelor Publice in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, "legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar. Responsabilitatea Ministerului Finanțelor Publice se limitează la faza de proiect bugetar.
În altă ordine de idei, între reclamanți si Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea in judecată a instituției noastre în calitate de pârât.
Raporturile de muncă sunt între reclamanți pe de o parte și instituțiile în care își desfășoară activitatea pe de alta parte, MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, care singur își elaborează propriul proiect de buget.
Pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare in judecată reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator. Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite (principal, secundar și terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.
Or, în condițiile in care instanța dispune obligarea la plata drepturilor de personal către reclamanți, pârâtul care urmează să facă plata trebuie să rețină și să vireze contribuțiile obligatorii către bugetul de stat.
Totodată calitatea de ordonator principal de credite, in raport de aceste entități, o are MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, instituție cu personalitate juridică și cu buget propriu, aprobat prin legea bugetului de stat.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, considerăm că ar reprezenta o implicare in atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României "(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale." (art. 304 pct. 4 cod procedură civilă)
Intr-o altă cauză, identică sub aspectul obiectului dedus judecății, instanța a reținut in mod corect faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate de parte în proces, deoarece "nu exista un raport juridic legal sau convențional de garanție a sumelor ce reprezintă primele de vacanta, Ministerul Finanțelor neavand obligația sa garanteze plata acestor sume, in contextul in care reclamanții nu sunt salariații acestui minister si deci nu exista un raport juridic legat de sumele reprezentând primele de vacanta." (Curtea de APEL BUCUREȘTI, dosar nr-, sentința civila nr. 1338/22.05.2007)
Tot astfel, Curtea de APEL BUCUREȘTIa pronunțat sentința civila nr. 441/12.12.2008 în dosarul nr-, prin care a reținut in mod corect ca Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauzele în care reclamanții nu sunt angajații ministerului.
În altă ordine de idei, prin adoptarea OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, a fost reglementată modalitatea de acordare a drepturilor salariale în favoarea personalului din justiție, legiuitorul prevăzând obligația ordonatorilor principali de credite de a lua măsurile ce se impun in vederea aplicării acestui act normativ.
De asemenea, în vederea aplicării dispoziiților actului normativ sus menționat a fost emis Ordinul comun înregistrat la Ministerul Justiției si Libertăților sub nr. 1859/C/21.08.2008, la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 2484/21.08.2008, la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 26650/01.09.2008, la Inalta C de Casație si Justiție sub nr. 131/01.09.2008 si la Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si Justiție sub nr. 3774/C/22.08.2008, prin care a fost stabilită modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției emise pâna la intrarea în vigoare a nr. 75/2008.
Totodată, instanța de fond a nesocotit dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, potrivit cu care "Un asemenea înțeles al dispozițiilor nței Guvernului nr. 137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării."
Pe de altă parte, prin adresa nr. -/2008, Direcția generala de programare bugetara din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a comunicat faptul ca Ministerul Finanțelor Publice, prin nța de Urgenta a Guvernului nr. 112/2008, a alocat suma de 280 milioane lei, asa cum se prevede in Ordinul comun, îndeplinindu-și astfel obligațiile pe care și le-a asumat pe cale administrativă.
Având in vedere dispozițiile OUG nr. 75/2008, coroborate cu cele ale Legii nr. 500/2002 si OG nr. 22/2002, se apreciaza ca Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala in cauza astfel incat se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive acestuia.
Recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin recursul formulat, consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, modificarea sentinței civile nr. 382 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariate reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, plata pe viitor a acestora și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, pentru următoarele:
Față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul Generali Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a făcut obiect dosarului nr.5/2008 al Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și] fost soluționat conform Deciziei nr. 21/10 martie 2008.
Astfel, potrivit deciziei menționate, Inalta C de Casației Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistre asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 5 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
In aceste condiții, se apreciaza că efectele aplicării dispozițiilor 329 din Codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Așadar, pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, cum este cazul în speță, se solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată.
Reclamanții au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și modificată, invocând în susținerea acțiunii Decizia nr. 21/ martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008 și că respectivul articol nu a fost abrogat Ia data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă nța de Guvern nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Într-adevăr, Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul cu numărul 5/2008, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, conform deciziei menționate, art. 47 Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nța de Guvern nr. 83/2000, art. 47 fiind aplicabil și după data de 1 octombrie 2000, data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
Raportat la cele enunțate, raționamentul reclamanților este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, această dată fiind momentul intrării în vigoare a nței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr. 50/1996, deci și art. 47. In condițiile în care Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nța Guvernului nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poate susține că art. 47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
De altfel, art. 30 alin. 1 lit. a din nța Guvernului nr. 8/2007 prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritaftiji judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare".
Deci, nu se face referire la o eventuală neabrogare sau aplicare în continuare doar a articolului 47.
Totodată, și din Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție se poate desprinde aceeași concluzie, aceasta deoarece instanța tratează doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către nța Guvernului nr. 83/2000 fără a se face referiri ra prevederile nr.OG 7.2007.
Instanța supremă statuează că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, dar nu precizează întinderea în timp a acestei aplicări.
Se consideră că Inalta C de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii, a avut în vedere dispozițiile nței Guvernului nr. 8/2007 și faptul că Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță.
In concluzie, Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008 trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr.83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr. 50/1996 prin nța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 247 din 12 iulie 2007.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie în cele din urmă validate printr-o lege de către Parlament.
Acordarea acestor drepturi salariale reprezintă o ingerință gravă a instanței judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive și, în consecință, o încălcare a dispozițiilor constituționale privind separația între puterile statului.
Prin urmare - procedându-se astfel - instanța de fond a cenzurat
soluția aleasă de legiuitor și a acordat drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanții, creându-se astfel pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative.
In consecința, capătul de cerere privind plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate este inadmisibil.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, se apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, se solicită respingerea acesteia ca nefondată, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de muncă "actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifarei de încadrare, precum si alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie".
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea prezentei sentințe, cererea de chemare în garanție formulată și depusă în termen legal de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, în situația în care a admis acțiunea reclamanților, înlăturând în mod nelegal un mijloc de apărare al pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
Instanța de fond a ignorat cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 60-63 din Codul d e procedură civilă.
Prin cererea de chemare în garanție formulată și depusă în termen legal, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a solicitat instanței introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție, precum și obligarea acestuia să ia act de necesitatea aprobării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Potrivit art. 60 din Codul d e procedură civilă, partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
Obligația de garanție poate izvorî fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală. In cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă si cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art.131 pct.(l) dIn Legea nr.304/2004, republicată - privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Mai mult, art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Din aceste motive, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - în calitatea sa de ordonator principal de credite - va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
In concluzie, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Astfel, interesul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic, iar ignorarea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către instanța de fond, aduce atingere interesului legitim al Ministerului Public.
Față de considerentele expuse, se solicită instanței admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, modificarea sentinței civile nr. 382 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică, plata pe viitor a acestora și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate in recursuri, Curtea reține următoarele:
In ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale instanțelor si parchetelor in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanții intimați nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, Curtea va dmite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice si, in consecința, va respinge cererea formulata împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
O cerere de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - PICCJ împotriva Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibila, in baza art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice.
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din nța de Guvern nr.83/2000 s-a dispus că"Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Textul dispozitivului utilizează un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți si la data pronunțării deciziei si in continuare. Mai mult, din dispozitiv rezulta ca sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine categoriilor respective sub forma unor drepturi echivalente drepturilor salariale, nu sub forma unor despagubiri, astfel incat categoriile profesionale mentionate au dreptul la acest spor si in continuare, proportional cu perioada in care detin functia respectiva in conditiile legislative actuale.
De altfel, situația de fapt a fost recunoscuta chiar de Ministerul Justiției, prin emiterea Ordinului nr.768/C/2009 al Ministrului Justiției, prin care a acordat judecătorilor, începând cu data de 01 martie 2009, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare nervoasă, tocmai in respectarea deciziei nr. XXI din 10 martie 2008, pronunțata de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Ulterior, prin ordinul nr.1165/C/2009 s-a dispus achitarea sporului de 50% doar judecătorilor care dețin titluri executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a acestui spor.
Prin urmare, aceasta soluție este de natura sa evite crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socio-profesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate de reclamanți.
Sigur, prin art.50 alin.2 din nța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr.347 din 10.07.2003, s-a abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Totodată, prin art.41 lit.a) din nța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat nța de Urgență a Guvernului nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
De aceea, se sustine solutia supravietuirii drepturilor pentru magistrati, pentru care ICCJ a decis ca sunt in vigoare, in ciuda mai multor abrogari succesive, cat timp nr.OG 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: III. Muncă, protecție socială și salarizare: 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Ca atare, nr.OG 8/2007 isi produce efectele doar cu privire la salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar nu si cu privire la remunerarea magistraților.
In raport de solutia obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, Curtea nu se mai poate pronunța pe celelalte aspecte invocate de recurenți, revenind Curții Constituționale rolul de a soluționa conflictele de natură constituțională, purtând asupra atribuțiilor exclusive ale autorității judecătorești, reprezentată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pe de-o parte, după cum reies din Capitolul VI, Titlul III din Constituție și asupra atribuțiilor Parlamentului și Guvernului, pe de altă parte, astfel cum rezultă din Capitolul I și III, Titlul III din Constituție.
Referitor la actualizarea sumelor cu rata inflatiei, potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, se invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Aceasta aparare nu se poate sustine, intrucat reclamantul a fost detasat la Ministerul Justitiei in perioada 02.02.2005-15.05.2006, iar reclamanta a fost judecator in cadrul Judecatoriei Giurgiu, in perioada 01.10.2005-01.09.2006, interval pentru care exista obligatia de plata a Ministerului Justiției și Libertăților, ca ordonator principal de credite.
In ce priveste obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința primei instanta în carnetele de muncă, aceasta subzista, reclamantul fiind detasat, in diverse perioade, in cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție (filele 14-15 din carnetul de munca).
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 si art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civilă, va admite recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Referitor la recursurile formulate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care le va respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat către recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.382 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIICOT, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate către recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.382 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIICOT, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red.
tehnored.G
2.ex./24.06.2009
Jud. fond:
.
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
