Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă Nr. 389/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin P C și Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 79 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică - la pronunțare - se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2008, când instanța, constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra recursurilor.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 16 aprilie 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 79/2008, Tribunalul Covasnaa admis în parte cererea formulată de reclamanta, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna, Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna sa plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia constând in sporul de risc si solicitare neuropsihica in procent de 50% din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 06.12.2004 si până la data de 19.07.2007, sumele astfel datorate urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului si pana la plata efectiva.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că potrivit disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996.
Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevăd că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% solicitat prin prezenta acțiune fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pretențiile reclamantei se întemeiază pe un serviciu deja prestat, constituind un bun în sensul practicii CEDO, astfel cum rezultă din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
Dreptul invocat de reclamantă se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un bun în înțelesul art. 1 din PROTOCOL.
Mai mult decât atât, proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantei de a nu fi lipsită de el nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României care se coroborează cu prev. art. 1 din Protocolul 1 din CEDO.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru garantarea, respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional care a fost ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condițiile speciale, care nu sunt întrunite în cauza de față, sens în care în baza prev. art. 20 al.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, deoarece sunt mai favorabile decât legislația internă.
Referitor la apărările pârâților instanța mai reține că legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, fiind actul normativ cu forța juridică superioară tuturor celorlalte acte normative, care emană de la organul suprem al puterii de stat.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Este adevărat că prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art. 47 fost abrogat, dar procedându-se în această manieră nu putem decât să constatăm că abrogarea nu produce efecte juridice întrucât OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind astfel în contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privitor la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 56 pct.2).
Potrivit art. 108 al.3 din Constituție " ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acestea". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la " modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicată".
Cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea 24 /2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, "modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte".
În această situație este inadmisibil ca un drept care este stipulat printr-o lege să nu poată fi concretizat în practică, cu atât mai mult cu cât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV Ministerul Economiei și Finanțelor prin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs se susține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin nr.OG 83/2000 și se mențin excepțiile invocate la fond.
Recursurile sunt fondate.
Excepțiile e procedură au fost corect soluționate de instanța de fond și prin urmare considerentele hotărârii acesteia vor fi păstrate întocmai.
În privința fondului cauzei, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, prevăd acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate, excluzând personalul conex, care își desfășoară activitatea potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 modificată prin art. 1 pct. 3 alin. 3 din Legea nr. 17/2006.
Cele mai sus expuse au fost consfințite prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii și prin care se constată dreptul judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate la sporul menționat mai sus.
Prin urmare, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursurile vor fi admise și spre acest final, respinsă petiția.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin împotriva sentinței civile nr. 79/2008 a Tribunalul Covasna pe care o modifică în totalitate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
GREFIER,
Red. - 21.04.08
Dact. - 22.04.08
2 ex.
Red. fond - C
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
