Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3919/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- Prima de vacanță- personal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3919
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu Judecător
- - - Judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.3271/07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. nr.3271/07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate și intervenientul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la 25.02.2008 reclamantul s-a adresat Tribunalului Dolj Secția Conflicte de Muncă și asigurări Sociale cu o cerere de chemare in judecată a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i achite suma de bani reprezentând prima de vacantă pentru perioada 2001 - 2007 indexată și actualizată la data plătii.
In fapt a arătat că este salariatul pârâtei, cu contract de muncă pe durată nedeterminată și că la intrarea in concediul de odihnă avea dreptul la o primă de vacantă egală cu salariul de bază realizat in luna anterioară, primă de vacantă pe care pârâta nu i-a plătit-
A mai arătat că prima de vacantă este prevăzută expres în art. 54 lit. f din contractul colectiv de muncă și potrivit art. 39 alin 2 lit. c din codul muncii, angajatorul avea obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege,din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă.
A mai invocat prevederile art. 236 alin 4 din codul muncii potrivit cărora contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că, potrivit art. 243 executarea lui este obligatorie pentru părți, precum și prevederile art. 5 și 36 din 435/2006 privind salarizarea personalului din sistemul sanitar veterinar.
A depus la dosar copia contractului individual de muncă.
La 13.03.2008, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată, arătând că printre drepturile personalului contractual, enumerate în art. 39 din nr. 53/2003 - codul muncii, nu se regăsește și dreptul la plata, pe lângă indemnizația de concediu, a unei prime egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
A mai arătat că primele de vacanță în perioada 2004 - 2006 au fost prevăzute doar în
188/1999 aplicabilă funcționarilor publici, iar reclamantul angajat cu contract de muncă nu poate beneficia de prevederile acestei legi privind statutul funcționarilor publici.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și prevederile legale în materie instanța de fond a reținut:
Reclamantul a fost salariat al unității pârâte, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și în anii 2001 - 2007 nu a beneficiat de prima de vacanță.
Cererea sa privind obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de vacanță indexată și actualizată la data plătii, pentru perioada 2001 - 2007 este neîntemeiată deoarece nu există prevedere legală sau contractuală care să stabilească acest drept pentru personalul contractual al unităților aparținând
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivel de grup D, nu cuprinde nici o mențiune expresă în acest sens.
Pentru anul 2006 nu a fost negociat un alt contract colectiv de muncă și nici nu a fost prelungit cel anterior, astfel că sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, care de asemenea nu prevede acordarea primei de vacanță.
Abia în contractul colectiv de muncă la nivel de grup, pentru anul 2007 s-a prevăzut în mod expres acordarea primei de vacantă la intrarea in concediul de odihnă egală cu salariul de bază realizat in luna anterioară așa cum rezultă din art. 54 lit. f, însă acest contract colectiv de muncă nu retroactivează și nu se aplică pentru anii 2001 - 2006.
De asemenea, 435/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar nu cuprinde nici o mențiune privind prima de vacanță.
Conform art. 5 din această lege " sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi care se stabilesc in funcție de nivelul studiilor, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central și instituții publice desconcentrate, iar potrivit art. 36 din aceeași lege " personalul salarizat potrivit prezentei legi are dreptul in fiecare an calendaristic la concediul de odihnă și la alte concedii, precum și la drepturile aferente acestora, in condițiile stabilite pentru personalul contractual din sectorul bugetar. Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile și administrative după caz, in măsura in care nu contravin legislației specifice."
Sediul materiei in privința salarizării personalului contractual din sectorul bugetar îl constituie 154/1998 cu modificările și completările ulterioare. și HG 281/1999, care la rândul lor nu prevăd acordarea primei de vacanță pe anii 2001 - 2006.
Singurul act normativ care prevede primele de vacanță este 188/1999 privind statutul funcționarului public dar această lege nu este aplicabilă reclamantei care are calitate de personal contractual iar nu de funcționar public.
Ca urmare instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală în sensul că instanța de fond a apreciat greșit probele de la dosarul cauzei, între statutul funcționarilor publici și personalul contractual din care face parte reclamantul, existând în mod evident discriminare sub aspectul prevederilor privind acordarea primei de vacanță.
S-au invocat prevederile art. 7 din Decretul 212/1974 care garantează egalitatea de tratament și salarizare fără nici o discriminare, dar și prevederile art. 4 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 6 Codul Muncii raportat la art. 2 alin.1 din OG137/2000 în același sens.
La dat soluționării cauzei, în lipsa recurentului - care a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 242C.Civ. - Curtea a reținut dosarul spre soluționare în baza excepției tardivității declarării recursului.
În partea introductivă a motivelor de recurs recurentul a precizat faptul că a formulat recursul la această dată - adică peste termenul de declarare recursului - întrucât abia atunci a luat la cunoștință despre sentința pronunțată de instanța de fond. întrucât aceasta nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu.
Curtea, verificând aspectele învederate constată că recursul este tardiv declarat, fapt ce atrage respingerea lui.
Astfel, se constată că în acțiunea introductivă de instanță, reclamantul și-a precizat drept adresă de domiciliu -C,- blocD7,.2.17, adresă la care a fost citat pe tot parcursul procesului la fond, unde reclamantul a fost reprezentat de un avocat și la care i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond.
Este adevărat că în recurs, reclamantul și-a precizat o altă adresă de domiciliu B- -. 6-8. 2. 4. 19.
Pentru susținerea celor menționate în motivele de recurs, la solicitarea instanței, a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 690/20. 02 2007.
În raport de mențiunile din contractul depus la fila 18 din dosarul de recurs, Curtea constată că cele învederate de reclamant nu pot fi primite față de dispozițiile art. 98.civ. potrivit căruia, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul procesului, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția de înștiințare a instanței.
Curtea mai reține că, la data introducerii cererii introductive de instanță, la fond reclamantul înstrăinase deja, de cca. 1 an, imobilul de la adresa precizată în acțiune- data introducerii acțiunii - 25. 02. 2008, data contractului de vânzare - cumpărare-20 02 2007.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că recursul de față a fost declarat de reclamant peste termenul de 10 zile precizat de art. 80 din legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă raportat la art. 301. Civ., urmează a- respinge ca tardiv formulat. fiind de prisos analiza motivelor de recurs invocate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.3271/07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 15. 06. 2008.
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu - - | JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu - - - | JUDECĂTOR 3: Marian - |
Grefier, |
Red. 22 iunie 2009
/ și
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
