Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 397/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Vanghelița Tase
V- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin C, cu sediul în strada - nr. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 8/CM/20.08.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă )., cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,-, județul T și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat și că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs la 3 septembrie 2008 împotriva sentinței civile nr. 8/CM/20.08.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, reclamanții au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții:
în solidar la plata către reclamantă a sporului de stres prevăzut de art.
47 din Legea 50/1996, de 50% din îndemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 septembrie 2007 și până la momentul pronunțării hotărârii,cât și pentru viitor,sume ce urmează să fie actualizate în raport de indicele de inflație
2. să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă;
3. să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din justiție, fiind grefieri la Judecătoria Babadag, iar conform dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 republicată, erau îndreptățiți să beneficieze de un spor pentru risc de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, spor ce-l solicită începând cu data de 20.mai.2004 și până la data de 01.08.2006.
S-a mai arată că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că" în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, condiția ca judecătorii, procurorii, magistrații - existenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiate motivat de faptul că prin abrogarea în întregime a.50/1996 de către OG.8/2007 sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a susținut că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a administra bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament conform art. 138 al. (2) din Constituție, art. 35 al. (1) și art. 36 din Legea 500/2002, iar proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor prin principali de credite, în speță această sarcină revenindu-i Ministerului Justiției. Pentru aceste considerente a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.8/CM/20 august 2008 Curtea de Apel Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă.
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile bănești anterioare datei de 7 iulie 2005 și a respins ca fiind prescrise pretențiile aferente acestei perioade.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea la plata sporului de stres de 50% din indemnizația brută de încadrare aferentă perioadei 07 iulie 2005 - 01 august 2006 către reclamantă, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
A obligat pârâții să facă mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 al.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 al.3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art. 1 lit. pct.1 din legea nr.125/13.07.2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit.a pct.3 din legea nr.125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin.3 pct.B lit.d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II, sau II de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din legea 50/1996 prin OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.331/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 cod procedură civilă referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Față de considerentele precedente se reține că, reclamanții erau îndreptățiți la plata acestor diferențe salariale pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG nr.8/2007.
Cu privire la pretențiile reclamanților, reprezentând spor risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 1 septembrie 2007, până la momentul pronunțării acțiunii se reține că prin art.30 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției -"La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă-.nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare.
dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție,cuprinse în Legea nr.56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție,magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal,publicate în MO,cu modificările și completările ulterioare.
orice alte dispoziții contrare."
Intrarea în vigoare a acestei ordonanțe a avut loc în data de 03.02.2007.
Pe cale de consecință reclamanților, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Babadag, cât și întregului personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea le este aplicabilă din punct de vedere al drepturilor salariale prezenta ordonanță. În aceste condiții, începând cu februarie 2007, reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate li se aplică dispozițiile din OG.8/2007 astfel că, solicitările reclamanților de acordare a unor drepturi salariale întemeiate pe dispozițiile unui act normativ abrogat-.50/1996 au fost respinse ca nefondate.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a administra bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată prin Parlament conform art. 138 alin.2 din Constituție, art. 35 alin.1 și art. 36 din legea nr.500/2002. Proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realitatea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Ministerul Economiei și Finanțelor este un organ administrativ al administrației centrale ce are ca atribuții strict executarea legii. În aceste condiții întocmirea și adoptarea bugetului de stat cade în competența exclusivă a puterii legislative, executivul rezumându-se la a face propuneri în acest sens.
Având în vedere dispozițiile art. 1,2 din OG 22/2002 menționate mai sus, sumele datorate și stabilite în baza titlurilor executorii se achită ca urmare a rectificării bugetului, la propunerea ordonatorilor principali de credite. Singurul competent în a întreprinde toate demersurile legale pentru rectificarea bugetului în sensul suplimentării bugetului cu sumele respective este Ministerul Justiției. Acesta trebuie să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate a creditelor bugetare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va respinge pentru următoarele considerente:
Art. 282 din Codul muncii prevede că pot fi părți în conflictele de muncă salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al codului d e procedură civilă.
Deși Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de angajator, având în vedere disp.art. 19 din legea 500/2002 privind finanțele publice în conformitate cu care acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, trebuie ținut în proces în calitate de pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite.
Ambele instituții, potrivit actelor normative care le reglementează organizarea și funcționarea, fiind ordonatori principali de credite, întocmesc proiectul de venituri și cheltuieli la nivelul instituției.
Având în vedere dispozițiile art. 19, 28 și 35 din legea 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul bugetului de stat în numele guvernului, pe baza proiectelor făcute de ordonatorii principali de credite.
Deci capitolul cheltuieli în care sunt incluse cheltuielile de personal - respectiv salariile este întocmit pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
De asemenea rectificarea bugetară de stat urmează aceeași procedură ca și întocmirea bugetului anual de stat.
Este real că Ministerul Justiției ca ordonator principal de credite, este responsabil de prevederea în bugetul anual de stat a tuturor cheltuielilor necesare, el fiind de asemenea cel care, în cazul unor rectificări bugetare, face propunerile corespunzătoare.
În același timp însă Ministerul Finanțelor Publice urmărește execuția bugetului de stat, partea alocată fiecărui ordonator principal de credite și de asemenea, că potrivit art. 131 din Legea 304/2004 republicată activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 132 din Legea 304/2004 chiar dacă pârâtul Ministerul Justiției elaborează proiectul de buget, el fiind și cel care propune rectificările bugetare, le înaintează tot Ministerului Economiei și Finanțelor pentru a le include în legea de rectificare a bugetului de stat.
În lipsa cuprinderii sumelor propuse de pârâtul Ministerul Justiției în legea de rectificare a bugetului întocmită de Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi este în imposibilitate de a pune în executare sumele cuprinse în titlu.
Rolul conferit de legiuitor în vederea întocmirii proiectului de buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor se datorează împrejurării că acesta este depozitarul informației generale privind veniturile și în baza acesteia discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit.
Iată deci că deși Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de angajator, are calitate procesuală.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile întemeiate va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, menținând ca legală obligația instituită de Curtea de Apel prin sentința civilă care face obiectul prezentei analize în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin C, cu sediul în strada - nr. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 8/CM/20.08.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă )., cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,-, județul T și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Vanghelița Tase
VB.ița
Ptr.grefier
- - aflată în,
Semnează cf. art. 261 asl.2 civ.
Cod PenalGrefier șef,
Jud.fond:;
Red.dec.-jud. /08.07.2009
- gref.
2 ex./10.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Vanghelița Tase
