Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 3988/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3108/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3988/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC " SA) împotriva sentinței civile nr.962 din data de 12.02.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 19 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/04.04.2004, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Se prezintă în ședință publică de către recurenta-pârâtă prin avocat un set de înscrisuri, respectiv certificat eliberat de grefa Tribunalului București - Secția a VII a Comercială referitor la dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009 prin care asupra recurentei-pârâte s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006, confirmarea mandatului de reprezentare din partea administratorului judiciar precum și o cerere prin care solicită, ca urmare a celor învederate, citarea debitoarei prin administrator judiciar. În consecință, recurenta-pârâtă prin avocat, față de cele susținute, solicită judecarea pricinii, întrucât în opinia sa, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.64/1995 - legea falimentului - în căile de atac promovate de societate.
Curtea ia act de împrejurarea că împotriva societății SA s-a deschis procedura generală de insolvență, aceasta urmând a fi reprezentată prin administrator judiciar Insolvency Specialists.
Curtea acordă cuvântul recurentei-pârâte prin avocat pe excepția tardivității declarării recursului.
Recurenta-pârâtă prin avocat solicită acordarea unui nou termen pentru a depune la dosar înscrisuri în combaterea excepției invocate.
Curtea respinge cererea formulată de către recurenta-reclamantă de acordare a unui termen pentru a depune la dosar înscrisuri în combaterea excepției invocate, întrucât în cauză amânarea judecății pentru termenul de azi a avut la bază aceleași motive, împrejurare față de care, va reține pricina în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.11.2007 sub nr- pe rolul Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din anii 2004-2007, precum și a sumei de 533,52 lei daune materiale pentru neacordarea la termen a obligațiilor.
Prin sentința civilă nr. 962/12.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște din anii 2005-2007 și de C din anii 2004-2006, calculate în raport de salariul de bază mediu pe unitate, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este angajatul pârâtei la punctul de lucru
Conform rt.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2007, salariații SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. În alin. 2 al acestui articol s-a menționat că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Tribunalul a constatat că angajatorul nu a probat susținerea că suplimentările prevăzute de acest text ar fi fost introduse în salariile angajaților pe anii 2004 - 2007, deși îi revenea sarcina probei în temeiul art. 287 Codul muncii. Această dovadă ar fi putut fi făcută cu statele de plată ale angajaților, dispoziții interne ale conducerii societății sau expertiza contabilă.
De asemenea, s-a observat că nu s-a depus la dosar decizia comisiei paritare despre care pârâta face vorbire în întâmpinare.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SC SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște și de C pe anii 2004-2006, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 16.04.2008 pârâta SC " " SA (fostă SC SA), înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.05.2008 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că Tribunalul Teleormana rezolvat profund greșit cererea de chemare în judecată, fiind greșită teoria susținută de prima instanță a includerii continue a primelor în salariul de bază lunar al fiecărui salariat, cu toate că constată includerea doar pentru anul 2003.
. greșit conceptul includerii adaosurilor în salariul de bază, tribunalul a făcut un raționament greșit, plecând de la premisa nemodificării art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă după anul 2003 și ajungând la concluzia că textul nu s-a modificat pentru că părțile contractante și-au manifestat voința în sensul acordării lor în continuare. Ori, susține recurenta-pârâtă, textul nu s-a modificat dintr-o eroare umană.
Se mai arată că hotărârea interpretativă a comisiei paritare a fost înlăturată, deși interpretarea unui text are rolul de a desluși înțelesul unei redactări din trecut, fiind o operațiune retroactivă.
Susține recurenta-pârâtă că primele acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C s-au inclus în salariul de bază al fiecărui salariat astfel încât, conceptual, dreptul subiectiv la încasarea primei în mod distinct a încetat instantaneu, primele devenind element constitutiv al salariului care se dobândesc astfel permanent. Efectul imediat e unul extinctiv pentru dreptul distinct acordat anterior operațiunii includerii și regăsirii sale în compunerea salariului de bază. În drept, această operațiune este o novație reglementată de art. 1128 pct. 1 Cod civil. Prin urmare, recurenta arată că nu mai există un drept subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C după ce în 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat. Această modalitate de includere a primelor în salariul de bază a fost consacrată și în Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006,precum și în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
De asemenea, precizează recurenta-pârâtă că societatea are zeci de mii de angajați care, pe parcursul anilor 2004-2006, nu au pretins separat primele, stare de pasivitate explicată prin novația petrecută în 2003. Cu toate acestea, au fost inițiate acțiuni în instanță, speculând o redactare neatentă a art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2003, text preluat ca atare din Contractul colectiv de muncă al SNP SA, unde în perioada anilor 2000-2002 aceste prime s-au acordat distinct.
În fine, precizează recurenta-pârâtă că prima instanță a procedat la interpretarea clauzei neclare, contradictorie din art. 168 din Contractul colectiv de muncă (alin. 1 consacră nașterea dreptului la primă, iar alin. 2 consacră stingerea dreptului, novat din primă în element constitutiv al salariului), folosind argumentul de logică juridicăper a contrario. În acest fel, s-au nesocotit dispozițiile art. 9, art. 10 și punctul 4 al anexei 2 din Contractul colectiv de muncă care dispun că interpretarea clauzelor se face prin consens, prin constituirea unei comisii paritare ale cărei hotărâri au putere obligatorie pentru părțile contractante. Ori, prin documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA", se stabilește că primele au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, iar această interpretare este obligatorie și pentru instanță
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 02.06.2009, Curtea a supus dezbaterii excepția de tardivitate a declarării recursului, ridicată din oficiu, excepție întemeiată pentru următoarele considerente:
Pretenția reclamantului, salariat al SC SA, de plată a unor sume de bani cu titlul de drepturi salariale suplimentare cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, începând cu anul 2004 și până la sărbătorile din 2007 reprezintă un conflict de drepturi supus normelor de procedură prevăzute de Legea nr.168/1999 și Codului muncii.
Văzând dispozițiile exprese ale art.80 din acest Legea nr. 168/1999 potrivit căruia termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, văzând faptul că hotărârea de fond a fost comunicată pârâtei SC SA la data de 02.04.2008, conform dovezii de comunicare de la fila 24 dosar fond, Curtea constată că termenul de recurs s-a împlinit la 14.04.2008.
În atare situație, recursul declarat de recurenta-pârâtă la data de 16.04.2008 apare formulat cu nerespectarea termenului de declarare a căii de atac, partea fiind astfel decăzută din dreptul de a ataca cu recurs hotărârea instanței de fond, sancțiune prevăzută expres de art.103 Cod procedură civilă.
Urmează așadar a se admite excepția de tardivitate și a se respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.962/12.02.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./05.08.2009
Tribunalul Teleorman
Judecători fond,
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
