Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3185/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4183/
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, a, și împotriva sentinței civile nr.574/LM/AS din data de 06.05.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Giurgiu, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL BUCUREȘTI - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-reclamanți, a, și și intimații-pârâți Tribunalul Giurgiu, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că recurenții-reclamanți, prin cererea de recurs formulată în cauză, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă părților, în baza art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu -Secția Civilă sub nr-, reclamanții, -, a, și - au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând să se constate că, în calitate de judecători, au fost și sunt în continuare discriminați de Statul Român, în principal, dar și de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în raport cu procurorii ce își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sub aspectul remunerației diferite a muncii, deși desfășoară activitate juridică similară, fiind încălcate dispozițiile art.1 alin.2 lit.e pct.i din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care prevăd "principiul egalității între cetățeni, al excluderii discriminărilor sunt garantate prin exercitarea drepturilor economice în special dreptul la un salariu egal pentru muncă egală la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare" dar și dispozițiile art.1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S-a solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului, prin plata drepturilor aferente, începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent, la plata dobânzii legale și la indexarea sumelor prin aplicarea coeficientului de inflație, precum și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor referitoare la drepturile salariale în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr.574/LM/AS/06.05.2008, Tribunalul Giurgiua admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, a, și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.1 alin.2 lit.e pct.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, invocând existența unei discriminări între aceștia și procurorii din cadrul cu privire la nivelul salarizării.
Existența sau inexistența unei discriminări se constată printr-o hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca urmare a sesizării acestuia de către cei ce invocă încălcarea dispozițiilor normative referitoare la principiul egalității și nediscriminării.
Reclamanții nu au făcut dovada promovării unui atare demers, nici a faptului că s-a pronunțat în sensul existenței discriminării într-o cauză similară, astfel că instanța nu se poate substitui acestui organism.
Potrivit art.1 pct.2 din nr.HG1194/2001, Consiliul are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
Potrivit art.1 pct.3, în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul își desfășoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influențată de către alte instituții sau autorități publice.
Potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cerere nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Potrivit art.27 pct.4, persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
În ceea ce privește încălcarea de către pârâții Statul Român și Curtea de APEL BUCUREȘTIa prevederilor art.1 alin.2 lit.e pct.1 din nr.OG137/2000, respectiv "dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației la condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, tribunalul a reținut că potrivit art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență". Indemnizația de încadrare lunară este stabilită în primul rând în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor.
Procurorii care funcționează în cadrul, structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt salarizați în raport cu nivelul acestui parchet. de multiplicare pentru un procuror din cadrul acestui parchet este de 19, egal cu al președintelui curții de apel și al procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
Tribunalul a apreciat că, admițând acțiunea reclamanților, ar însemna ca un judecător de judecătorie să aibă coeficientul de multiplicare mai mare decât al unui judecător de la curtea de apel, care este 17, astfel că s-ar crea de către instanță o discriminare directă pentru magistrații instanței superioare, încălcându-se dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 privind stabilirea indemnizației de încadrare lunară în raport cu nivelul instanțelor.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții, a, și au declarat recurs la data de 04.07.2008, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr- la data de 25.07.2008.
Prin motivele de recurs neîntemeiate în drept între cele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, recurenții reclamanți au susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii, rejudecarea în fond a cauzei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Într-un prim motiv, se arată că a fost greșit admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pe motiv că nu există raporturi de muncă între reclamanți și această instituție, iar pârâtul nu este ordonator principal de credite în raport cu ceilalți pârâți.
Câtă vreme reclamanții, în calitate de magistrați, sunt remunerați de la bugetul de stat, drepturile bănești recunoscute printr-o hotărâre pot fi executate numai prin alocarea fondurilor în urma unei rectificări de buget.
În al doilea rând, pe fondul cauzei, recurenții reclamanți au reiterat argumentele dezvoltate în acțiune, arătând că, prin adoptarea unei forme de remunerație specială față de procurorii din cadrul, s-a creat o situație discriminatorie în raport cu judecătorii care au competența materială de a judeca orice cerere din cauzele aflate în instrumentarea procurorilor
La data de 09.12.2008, intimatul pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La data de 06.05.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat cauza spre competentă soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI, având în vedere prevederile deciziei nr.104 din 20 ianuarie 2009 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008.
Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, recursul a fost înregistrat la data de 11.05.2009 sub nr-(3185/2009).
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Într-un prim motiv de recurs se critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, însă Curtea consideră neîntemeiată această critică.
În litigiile aparținând jurisdicției muncii, părți pot fi persoanele fizice și juridice nominalizate în art.282 Codul muncii, respectiv salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, precum și alte persoane fizice și juridice care au vocația de părți ale unui conflict de muncă în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă. În cazul de față, calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice trebuie analizată prin raportare la această ultimă ipoteză. Ori, reclamanții, în calitate de magistrați, au formulat pretenții de natură salarială de la ordonatorii de credite Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu. În egală măsură, a fost chemat în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, pentru realizarea pretențiilor de natură salarială și nu pentru dimensionarea bugetului ordonatorului principal de credite.după cum se arată în cererea de recurs.
Întreaga argumentație juridică a recurenților-reclamanți în cererea de chemare în judecată și în recurs vizează existența unei situații de discriminare, în sensul că unei anumite categorii de procurori din cadrul structurilor speciale le este recunoscută o indemnizație stabilită pe baza unui coeficient de multiplicare diferit de cel al judecătorilor care soluționează cauzele instrumentate de procurori, situație ce se solicită a fi înlăturată.
Cât privește pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, este de observat că deși se folosește această indicare a denumirii pârâtului în petitul acțiunii, în realitate chemat în judecată a fost Ministerul Finanțelor Publice, ca instituție care gestionează bugetul de stat.
În acord cu opinia tribunalul, Curtea consideră însă că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă ca pârât în acțiunea promovată de reclamanți, tocmai pentru că nu are raporturi cu aceștia de natura celor prevăzute la art.282 Codul muncii.
În consecință, întrucât nu există identitate între persoana acestui pârât și debitorul obligației pretinse de reclamanți, Curtea va înlătura acest motiv de nelegalitate și va păstra soluția dată excepției lipsei calității procesual pasive.
Referitor la motivul doi de recurs, acesta vizează în esență greșita interpretare și aplicare a normelor de drept referitoare la discriminare, ceea ce va fi analizat în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Curtea consideră că n cauză nu subzistă în privința recurenților-reclamanți vreo stare de discriminare.
Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, sunt discriminatoriiprevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de drept comun o cerere, în condițiile art.27 din OG nr.137/2000, pentru acordarea de despăgubiri, fiind ținută să dovedească faptele care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Ori, faptul discriminatoriu invocat de reclamanți esteprevederea legalănumai în favoarea procurorilor din cadrul a unei indemnizații stabilită pe baza coeficientului de multiplicare 19, egal cu cel al președintelui curții de apel sau procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Aceste prevederi legale sunt cuprinse în art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 rivind p. salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție.
Concret, reclamanții judecători au solicitat să se constate că dispozițiile care se referă la coeficientul de multiplicare aplicabil procurorilor li se aplică și lor pe motiv că s-a creat o nejustificată discriminare și o disproporție între categorii profesionale aflate în situații identice.
Argumentația propusă de reclamanți nu poate fi primită de C câtă vreme fiecare dintre categoriile profesionale menționate sunt salarizate în baza unei dispoziții exprese a legii speciale de salarizare a magistraților, în baza unei justificări apreciate de legiuitor.
Ori, legiuitorul are atributul de a stabili și majora salariul (indemnizația) fiecărei categorii și componentele acestuia, de a acorda sporuri sau indexări, pe rațiuni justificate. În atare situație, coeficientul de multiplicare aplicabil procurorilor, în cuantum diferit de cel acordat judecătorilor, care sunt diferențiați de gradul instanței, de funcție deținută și vechimea în magistratură, sunt justificate în fiecare caz în parte și nu pot fi extinse prin analogie situației acestora. Judecătorii nu pot pretinde existența unei discriminări în privința lor pe motiv că nu au fost beneficiarii vreunui act normativ care să prevadă aceiași coeficienți de multiplicare, pentru că nu se găsesc în situație comparabilă cu ceilalți procurori. A accepta teza contrară ar însemna ca judecătorii reclamanți care funcționează la Judecătoria Giurgiu să aibă indemnizație stabilită în raport de coeficientul 19, acordat președintelui curții de apel, deși nu au grad de C de apel și nici nu îndeplinesc funcție de conducere, ceea ce nu poate fi primit.
În plus, simpla apartenență a judecătorilor din instanțele de judecată la categoria profesională a magistraților nu constituie o situație premisă pentru a se constata că se găsesc în situație comparabilă cu cei care au recunoscute prin legea de salarizare specială drepturi alți coeficienți de multiplicare.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit că dispozițiile OG nr.137/2000 au fost supuse analizei constituționalității de către instanța de contencios constituțional.
Curtea notează că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 din OG nr.137/2000, invocate de reclamanți pentru acordarea drepturilor salariale pretinse ca urmare a unei discriminări, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale (similar și în deciziile nr.819, nr.820 și nr.821/03.07.2008). A stabilit instanța de contencios constituțional că textele indicate anterior contravin principiilor Constituției, în măsura în care din aceste texte de lege se desprinde înțelesul că instanța de judecată are competența de a anula ori de a refuza aplicarea prevederilor unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, instanța nu are în nici un fel competența de a anula dispoziții legale vizând salarizarea reclamanților magistrați și de a aplica dispoziții prevăzute în actele normative indicate de acestea, aplicabile însă altor subiecte de drept, față de care reclamanții s-au considerat discriminați, pentru a restabili un eventual echilibru între subiectele de drept. A proceda în sens contrar, adică aplicarea unor dispoziții reglementate strict de lege unor situații premisă, situației reclamanților care nu se încadrează în ipoteza textelor de lege ar însemna ca instanța să încalce principiul constituțional al separației puterilor în stat și să își aroge putere legislativă, ceea ce, evident, nu este posibil.
Față de cele arătate, Curtea constată că nu există o situație comparabilă, ca premisă a constatării unei discriminări, între situația magistraților din judecătorii și situația procurorilor de la. Neexistând situație comparabilă, este justificat tratamentul diferit aplicat acestor persoane, cu atât mai mult cu cât nu există nici un text de lege care să consacre în favoarea reclamanților dreptul pretins.
Pentru motivele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, a, și împotriva sentinței civile nr.574/LM/AS din data de 06.05.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Giurgiu, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL BUCUREȘTI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./03.08.2009
Tribunalul Giurgiu
Judecători fond,
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
