Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1802/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 4385R
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta. împotriva sentinței civile nr.99/F din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 13.05.2009, de către intimatul, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 99F/10.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1400 lei, reprezentând salariul cuvenit pe lunile august și septembrie 2008 si a obligat pârâta să achite reclamantului indemnizația de concediu de odihnă cuvenită pentru anul 2007, precum și pentru perioada lucrată în anul 2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul paratei până la data de 16.01.2008, așa cum reiese din tabelul nominal cu evidența salariaților și a carnetelor de muncă, iar aceasta nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite aferente lunilor august - septembrie 2008 și nici contravaloarea concediului de odihnă pentru anul 2007 și 2008, în raport cu perioada lucrată.
Din cuprinsul statele de plată aferente lunilor august și septembrie 2008 rezultă că reclamantul beneficiază de un salariu în sumă de 799 lei, însa acesta nu a primit aceste drepturi salariale, statele de plata nepurtând semnătura acestuia.
Potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile in apărarea sa până la prima zi de înfățișare, însă pârâta nu a depus nici un înscris la dosarul cauzei din care să reiasă că a achitat drepturile salariale cuvenite reclamantului
In baza art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii: "angajatorului ii revine, obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca". Potrivit art.156 din Codul muncii: "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor".
In temeiul art.141 alin. 4 din Codul muncii: "compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă".
Coroborând întreg materialul probator, având in vedere dispozițiile legale mai sus enunțate cat si poziția paratei, Tribunalul Ialomițaa constatat că în mod total nejustificat pârâta nu a acordat drepturile salariale cuvenite reclamantului, acesta fiind îndreptățit la plata acestora.
Situație fata de care privește ca întemeiata cererea formulata de reclamantul împotriva pârâtei urmând aoa dmite si pe cale de consecință obligata pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite, respectiv salariul aferent perioadei august-septembrie 2008 și contravaloarea indemnizației de concediului de odihnă pentru anul 2007 și 2008, în raport cu perioada lucrată.
Cât privește cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă prima instanța urmează a respins-o, întrucât aceasta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă prejudiciul suferit și nici cuantumul acestuia, sarcina probei în acest caz revenind pârâtei-reclamante, in conformitate cu prevederile art. 1169 din Codul civil.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta, susținând că, in fapt, instanța de fond incalca grav normele juridice edictate pentru o corecta judecare a cauzelor.
Astfel, deși in cererea reconvenționala se solicita sa fie încuviințate probe in apărare (acte, interogatoriu, declarații de martori) instanța in mod șocant, dând dovada de crasa neglijenta in a soluționa pricinile, nu se pronunța pe probele solicitate si nu arata nici daca a încuviințat pentru parata probe in apărare si nici daca le-a respins pe ce considerent le respinge.
Acest aspect nu este decât o incalcare a dreptului la apărare si o incalcare a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este descris in art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Una din cerințele esențiale ale unui proces echitabil o reprezintă obligația instanțelor de a-si motiva hotărârile, obligație ce decurge din dreptul garantat pârtilor de a prezenta observațiile pe care le considera elocvente si probele necesare pentru cauza lor, drept care nu poate fi considerat exercitat decât daca observațiile, apărările si probatoriile sunt ascultate de judecător, încuviințate sau înlăturate motivat.
Cu privire la acest aspect s-a stabilit in jurisprudența ca noțiunea de proces echitabil cere ca o instanța interna care nu si-a motivat decât pe scurt hotărârea sa fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției (cauza Boldea România).
Nemotivarea respingerii cererii reconvenționale a paratei, nepronuntarea pe cererea de probatorii a paratei, ignorarea cercetării înscrisurilor si a statelor de plata din anul 2007 sunt aspecte ce echivalează cu o activitate de judecata eronat efectuata, ce conduce la pronunțarea unei hotărâri ce trebuie casate si cauza trebuie trimisa spre rejudecare.
Reclamantul si-a primit in mare parte drepturile salariate, ceea ce poate fi demonstrat prin probe util, pertinente si concludentei, inclusiv martor, interogatoriu, plus state de plata semnate.
Acesta este profund culpabil, nu si-a îndeplinit îndatoririle de serviciu si a absentat nemotivat de la locul de munca in luna septembrie 2008 si nu a respectat termenul de preaviz de 15 zile, fapt ce a produs o perturbare a activității recurentei, întrucât avea contracte de transport in derulare si autovehiculul a rămas fara personal deservent din cauza reclamantului, solicita drepturi salariale pe care uita ca le-a încasat.
In luna ianuarie 2007 i s-a acordat contravaloarea zilelor de concediului de odihna aferent perioadei cat a lucrat in unitate - 5 zile de concediu, corespunzător perioadei octombrie 2007-decembrie 2007 cat a avut raporturi juridice de munca cu unitatea. In luna septembrie, i s-a acordat contravaloarea concediului de odihna aferent perioadei ianuarie- august 2008, respectiv 545 lei.
In luna septembrie 2008 avut absente nemotivate de la locul de munca, astfel ca nu i s-a cuvenit plata decât pentru o singura zi de lucru, 01.09.2008, când s-a prezentat la locul de munca, a refuzat sa lucreze, a depus o cerere prin care solicita încetarea contractului colectiv de munca, si nu a contractului individual cum ar fi trebuit. Pentru luna august 2008, i s-au acordat drepturile salariale in cuantum de 607 lei net (799 lei brut).
Reclamantul înregistra debite către societate, iar in calitate de conducător auto i se înmânau bani din unitate necesari in curse (plata cv. carburant si ulei eventuale reparații inopinate etc.).
Acesta trebuia sa restituie către societate 2.000 lei ca bani inmanati si nerestituiți la unitate. Astfel, in luna august a achitat din ceea ce i se cuvenea ca drepturi salariale suma de 614 lei si in septembrie i s-a achitat tot in contul debitului suma de 452 lei.
In prezent, reclamantul are un debit de 1066 lei către compartimentul de resort, întrucât la 03.07.2008 a ridicat 2000 lei din unitate pentru a achita contravaloare reparații, taxe de drum, pe care nu i-a justificat ca plata prin bon fiscal, factura, chitanța si nu i-a restituit societatii, imbogatindu-se fara just temei pe seama acesteia, fiind un angajat nediligent, care nu a respectat obligațiile asumate prin contract individual de munca.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
eclamantul intimat a fost salariatul recurentei parate până la data de 16.01.2008, așa cum reiese din tabelul nominal cu evidența salariaților și a carnetelor de muncă, iar aceasta nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite aferente lunii august 2008 și nici contravaloarea concediului de odihnă pentru anul 2008, în raport cu perioada lucrată.
Salariul aferent lunii octombrie 2008 (400 lei net) s-a achitat la 04.02.2009 si 09.02.2009.
In ce privește salariul cuvenit pentru luna septembrie 2008, din notele de la fila 43 dosar fond rezulta ca reclamantul a lucrat numai pana la 01.09.2008, când a depus cererea de demisie.
Pentru concediul de odihna, singura proba este o foaie colectiva de prezenta, din care rezulta ca a efectuat 5 zile in 2007, iar n temeiul art.141 alin. 4 din Codul muncii compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
In ce priveste cererea reconventionala, coroborand dispozitia de plata (fila 25), fisa analitica cont (fila 36 verso) cu sustinerile paratei (fila 22), rezulta achitarea unui debit de 1044 lei (614 lei plus 452 lei, vezi fila 31 stat de plata septembrie 2008), ca atare mai sunt de restituit 934 lei.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 si art. 312 din Codul d e procedura civilă, constată recursul întemeiat, motiv pentru care îl va admite ca atare, va modifică în parte sentința, în sensul că va admite în parte cererea, va obliga pârâta la plata sumei reprezentând drepturi salariale pentru luna august 2008 și compensarea în bani a concediului de odihnă, aferent perioadei lucrate în 2008 si va respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Va admite în parte cererea reconvențională. Va obliga reclamantul la plata sumei de 934 lei, reprezentând sume încasare și nedecontate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta. împotriva sentinței civile nr.99/F din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Admite, în parte, cererea.
Obligă pârâta la plata sumei reprezentând drepturi salariale pentru luna august 2008 și compensarea în bani a concediului de odihnă, aferent perioadei lucrate în 2008.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă reclamantul la plata sumei de 934 lei, reprezentând sume încasate și nedecontate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Tehnored.
/2ex/15.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Ignat Silvia Georgiana
