Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3200/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4389R
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.2409 din data de 20.03.2008, pronunțată Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, având ca obiect "drepturi bănești despăgubiri de 1700 Ron".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2409 din data de 20.03.2008 pronunțată Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă la care se va aplica dobânda legală, începând cu data cererii de chemare în judecata, 26.11.2007, și până la data plății efective, și a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflație și a dobânzii legale de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului București în anul 2005.
În ceea ce privește pretențiile acesteia pentru suma de 1700 lei, instanța a reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1.700 RON.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, potrivit prevederilor art.2 al.1 și 2, art.3 lit. c, art.8 al.3, art.9 al.4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale (magistrați).
Potrivit art.21 al.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezența ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Reclamanta făcea parte la data acordării acestor stimulente din categoria profesională a magistraților și nu a încasat sume cu acest titlu, sume ce au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective, nefăcându-se dovada unor aspecte obiective în baza cărora Ministerul a ales între persoanele care în fapt îndeplineau aceeași funcție și se aflau într-o situație similară.
Susținerile pârâtului Ministerul Justiției în sensul că nu există un drept al personalului din sistemul justiției și inclusiv al reclamantei la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu va fi luată în considerare de Tribunal, întrucât, deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această "posibilitate" a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreditionar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art.5 din codul muncii care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2" (art.5 alin.4 din codul munci i", dar care produc efectele unei discriminări directe.
Or, este clar în cazul dat că, în realitate, singurul criteriu avut în vedere de pârât la acordarea stimulentelor în discuție a fost acela al vechimii în profesie, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților cu o vechime în profesie mai mare de trei ani și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultatele meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați, etc, criteriul vechimii cuprinse între 0 și 3 ani înlăturând în mod nejustificat și în lipsa unor criterii obiective de la acordarea stimulentelor marea majoritate a corpului magistraților.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că obiectivele urmărite de către acesta "în politica de reformare a sistemului judiciar" nu vizează și activitatea judecătorilor cu o vechime mai mare de trei ani nu poate fi considerat un argument pentru neacordarea drepturilor recunoscute de legislația muncii și nici un criteriu valabil pentru repartizarea stimulentelor.
de aceste considerente, instanța a constatat că reclamanții au fost tratați discriminatoriu, fapt relevat și de Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, drept pentru care au dreptul la despăgubiri, urmând a admite acțiunea si a obliga parații la plata, către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri și la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii, data la care pârâții au fost puși în întârziere și până la data plății efective.
Soluția se justifica față de dispozițiilor art.1082 și 1084 cod civil și OG 9/2000, pârâții fiind în culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantei, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, în speță neexistând o cauza străină exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsit.
Împotriva acest hotărâri au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitand modificarea sentintei recurate si respingerea actiunii.
În motivarea recursului recurentul a arătat că potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
In aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997. Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar si/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
In conformitate cu dispozițiile art. 41 din Constituție "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 155 din codul muncii "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri."
"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: - (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare -" - art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. In schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative."
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însăși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta (performanțe individuale), criterii de performanță apreciate ca prioritare. Existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă, (cauza Kopecky Slovaciei, hotărârea din 7 ianuarie, de hotărâri și decizii 2004-IX, paragraf 52, cauza Rafinăriile și Stratis Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, de hotărâri și decizii nr. -B, p. 84, paragraf 59).
Ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp. Nu poate fi vorba de practici discriminatorii câtă vreme, ulterior, măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de către ordonatori.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG 137/2000 sau alte documente, cu atât mai mult cu cât în continuare s-au aprobat fonduri pentru stimularea judecătorilor, astfel încât nu se poate concluziona în mod fundamentat că, față de situația potrivit căreia o parte dintre judecători au primit stimulente într-o anumită perioadă, iar alți judecători ulterior, pe măsura colectării altor fonduri, având aceeași sursă, s-a creat o diferențiere nepermisă.
In ceea ce privește Hotărârea nr. 15/23.01.2006, învedereaza recurentul faptul că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea fiind suverane în aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunilor deduse judecății.
Aprecierea cuantumului în care se acordă stimulente nu intră în competența instanței de judecată, nefiind în discuție aplicarea unor dispoziții legale care stabilesc o anumită sumă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1.700 RON.
Cum in mod corect a apreciat prima instanta, procedand la acordarea unor stimulente financiare diferentiat, in functie de vechime, s-a creat o situatie discriminatorie in cadrul aceleiasi categorii profesionale. Criteriul vechimii in profesie nu este de natura sa justifice diferentierea realizata in conditiile in care acordarea acestor stimulente avea ca scop recompensarea activitatii desfasurate de salariati, iar aceasta este aceeasi indiferent de vechimea in profesie.
Apreciaza Curtea ca prima instanta a facut o interpretare si aplicare corecte a legii, criticile invocate de recurent nefiind intemeiate.
Pentru aceste consdierente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.2409 din data de 20.03.2008, pronunțată Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
10.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
