Obligație de a face. Decizia 4388/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2814/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 4388R
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.1802 din data de 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B - REPREZENTAT PRIN PRIMARUL GENERAL,având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat în fața instanței, intimatul Municipiul B prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 05.06.2009, de către, recurent, înscrisuri în susținerea cererii de recurs, în dublu exemplar.
Curtea comunică reprezentatului intimatului Municipiul B, înscrisurile depuse la dosar de către recurent.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul G solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației, cu obligarea intimatei la repunerea părților anterioară emiterii deciziei contestate. Depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul Municipiul B, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1802 din 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, precizată și completată, formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul municipiul B, reprezentat prin Primarul General.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat, ca urmare a dispoziției emisă de către pârât, începând cu data de 05.03.2001.
Prin dispoziția nr.1824/29.12.2008, s-a dispus de către Primarul General să se efectueze înscrierile în carnetul de muncă al reclamantului cu seria - nr.- pentru perioada 18.04.1994 - 05.03.2001.
Prin art. 34 din Codul munciis -a stipulat că fiecare angajator are obligația de a înființa un registru general de evidență a salariaților. Art. 34 din actualul Cod al muncii nu era în vigoare la data de 05.03.2001, când au încetat raporturile de muncă dintre părți.
Tribunalul a constatat, așadar, că este neîntemeiată cererea reclamantului prin care solicită operarea înregistrărilor în Registrul general de evidență a salariaților.
Cererea precizată a reclamantului privind nulitatea absolută a concedierii disciplinare, conform dispoziției nr. 1824/29.12.2008, este neîntemeiată, deoarece, prin dispoziția menționată mai sus Primarul General a dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă pentru perioada 18.04.1994-05.03.2001 și aceasta nu reprezintă o dispoziție de încetare a raporturilor de muncă dintre părți. De la data de 05.03.2001, reclamantul nu a mai avut calitatea de salariat al instituției pârâte. Astfel că nu se impune să fie analizate susținerile acestuia din cererea de chemare în judecată precizată referitoare la nulitatea deciziei de concediere pretins înglobată în dispoziția nr.1824/29.12.2008.
Prima instanța a mai reținut si ca acțiunea în constatare formulată în subsidiar privind constatarea dreptului reclamantului de persoană încadrată pe durată nedeterminată este neîntemeiată față de prevederile art.111, coroborate cu prevederile art. 16 alin. 2 din Codul muncii, Acesta poate formula acțiune, în raport de prevederile art.16 alin. 2 Codul muncii, în cazul în care raporturile de muncă s-au derulat între părți și după data de 05.03.2001, în situația în care s-ar constata că între părți a existat un contract individual de muncă ce nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe perioadă nedeterminată conform art.16 alin.2 Codul muncii și din această împrejurare rezultă dreptul reclamantului de persoană încadrată pe durată nedeterminată.
Dreptul reclamantului de persoană încadrată nu există în prezent deoarece prin dispoziția din 2001 au fost încetate raporturile de muncă începând cu data de 05.03.2001.
Neavând calitatea de salariat, pârâtul nu-i poate elibera reclamantului nici un înscris din care să rezulte această calitate cu precizarea că art.40 litera h pe care și-a motivat în drept acest capăt de cerere nu este aplicabil în speță, avându-se în vedere data încetării raporturilor de muncă dintre părți. Prin neeliberarea acestor înscrisuri, nu este îngrădit reclamantului accesul la muncă, față de prevederile art.3 alin.2 din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege, libertatea muncii este garantată prin Constituție, și orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă a profesiei, a meseriei sau a activității pe care urmează să o presteze.
Împrejurarea că pârâtul nu eliberează reclamantului legitimație de acces în unitate deoarece acesta nu are calitatea de salariat, nu reprezintă o încălcare de către pârât a prevederilor art.3 al.2 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamantul G, solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței recurate, iar pe fond obligarea intimatului-pârât sa opereze in registrul general de evidenta a salariaților unității Municipiul B toate înregistrările privind persoana recurentului-reclamant si, in subsidiar, solicit instanței constatarea calității recurentului-reclamant de titular al dreptului in raportul juridic de munca dedus judecații, cu valabilitate de la 18.04.1994 si pana la data comunicării de către intimatul-pârât a deciziei de încetare a raportului juridic de munca, emisa de Municipiul B in condițiile legii.
In drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 și art. 3041Cod procedura civila.
In, fapt, in mod neîntemeiat, pe dovezile scrise aflate la dosarul cauzei, prima instanța a reținut considerentul greșit al încetării raportului juridic de munca dintre reclamant si unitatea persoana juridica angajatoare Municipiul B, începând cu data 05.03.2001.
La dosarul cauzei nu a fost depusa legal de către Municipiul B nici un fel de dovada a comunicării vreunei dispoziții de încetare a raportului juridic de munca pe motive disciplinare, emisa de persoana juridica angajatoare si semnata de reprezentantul legal primarul general, ori de viceprimarul general, delegatul de drept.
In conformitate cu prevăzute art.268 alin.3 din actualul Cod al muncii (Legea nr.53/2003), decizia de sancționare disciplinara emisa de persoana juridica angajatoare se comunica salariatului sancționat in cel mult 5 zile de la data emiterii si produce efecte juridice de la data comunicării, iar in conformitate cu prevederile art. 134 din vechiul cod al muncii (Legea nr.10/1972), in toate situațiile, dispoziția de desfacere a contractului de munca se comunica in scris in termen de 5 zile,de către unitate si produce efecte juridice de la data comunicării. Astfel, atât vechiul cod al muncii, cât si actualul cod al muncii, protejează salariații (in speța, recurentul reclamant de stingerea defectuoasa a raportului juridic de munca exclusiv pe motivul neexecutării prestației din vina unității angajatoare (in speța, intimatul-pârât Municipiul B), fara comunicarea unui act valabil pe baza căruia prevederile legale sa permită înscrierea mutației de încetare a raportului juridic de munca in carnetul de munca al salariatului (in speța, act care sa poarte număr, data eliberării, stampila unității Municipiul B, precum și semnătura primarului general care angajează unitatea, ori a viceprimarului general, delegatul legal).
In raport cu prevederile legale de mai sus, precum si cu lipsa oricărei dovezi de comunicare, de către emitentul unitatea persoana juridica angajatoare Municipiul B, a unei decizii de desfacere a contractului individual de munca al recurentului-reclamant, considerentul nașterii efectului legal de încetare a raportului juridic de munca considerent care explica si se reflecta in dispozitivul sentinței recurate, putând fi recurat, de aceea), nu corespunde probelor legal administrate in litigiu (filele 7-14, 18, 19, 25-32, 46 si 47 la dosar fond), deci prima instanța nu a stabilit raporturile reale actuale dintre părțile litigiului de munca, soluția instanței fiind, de aceea, neîntemeiată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Raporturile de muncă ale reclamantului au încetat, ca urmare a dispoziției emisă de către pârât, începând cu data de 05.03.2001, așa cum apare menționat in carnetul de munca (fila 31 dosar fond), depus chiar de reclamant, in fotocopie, care astfel avea cunoștința de încetarea contractului de munca.
Tribunalul Bucureștia constatat corect că este neîntemeiată cererea reclamantului prin care solicită operarea înregistrărilor în Registrul general de evidență a salariaților, cat timp art. 34 din Codul muncii nu era în vigoare la data de 05.03.2001, când au încetat raporturile de muncă dintre părți.
Ca atare, nici dispoziția nr. 1824/29.12.2008, prin care Primarul General a dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă pentru perioada 18.04.1994-05.03.2001 nu reprezintă un act de încetare a raporturilor de muncă dintre părți.
calitatea de salariat, pârâtul nu poate elibera reclamantului nici un înscris din care să rezulte această calitate.
Prima hotărâre este astfel motivata, răspunzând la toate argumentele de fapt si de drept necesare soluționării sale, in mod echitabil.
reptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeana a drepturilor omului si libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea, paragraful 81; Hotărârea Van der, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia și împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98, 2000-IX).
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312 din Codul d e procedura civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1802 din data de 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B - REPREZENTAT PRIN PRIMARUL GENERAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Tehnored.
./2ex/08.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Ignat Silvia Georgiana
