Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4426/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- indemnizație concediere
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4426
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu Judecător
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 47/13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA- GRUP, având ca obiect indemnizație concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata pârâtă SC SA- GRUP, lipsind recurenții reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru intimata pârâtă SC SA- GRUP, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 47 din 13 ianuarie 2009, admis excepția prescripției dreptului material la acțiune prevăzut de art. 283 alin. 1 lit."e" Codul Muncii.
A respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul SC SA
S- luat act de renunțarea reclamantului, la judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul constatat că indemnizația de concediere este prevăzută printr-o clauză a contractului colectiv de muncă aplicabil și reprezintă o plată compensatorie, care se acordă o singură dată și numai în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Ca urmare, aceste drepturi nu reprezintă drepturi salariale ( incluse în salariu) pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii ( termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului).
În acest sens sunt și disp. art. 154 alin. 1 Codul Muncii în conformitate cu care, Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" și disp. art. 155 Codul Muncii potrivit cărora, Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Fiind vorba de plăți (salarii) compensatorii, acordate după încetarea contractului de muncă, aceste sume nu pot fi apreciate ca drepturi salariale, astfel încât termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia este de 6 luni de la data nașterii lui (art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii ), și nu 3 ani (art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii ).
Prin urmare, instanța apreciat că indemnizația de concediere solicitată de reclamant nu poate fi inclusă în veniturile salariale, termenul în care poate fi cerută fiind cel prevăzut de art.283 alin 1 lit e Codul Muncii.
În speță, reclamanții au fost concediați în anul 2007 iar acțiunea a fost introdusă la data de 28 10 2008, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a respins acțiunea, urmare a prescrierii dreptului la acțiune.
Referitor la cererea formulată de, instanța având în vedere disp.art.246 a luat act de renunțarea acestui reclamant la judecată.
Împotriva hotărârii respective, au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținându-se că în mod greșit s-a aplicat termenul de prescripție de 6 luni de zile, în cauză, indemnizația de concediere, având natura juridică a unei despăgubiri, astfel încât se aplică termenul de prescripție de 3 ani de zile.
Pe fondul cauzei s-a susținut că sunt îndreptățiți să li se acorde indemnizația de concediere prevăzută de art. 50 din CCM la nivel de unitate, întrucât prevederile Planului Social se completează cu cele ale CCM.
Recursul declarat este întemeiat și se va admite avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție (3 ani - stabilit de prima instanță sau 6 luni, invocat de recurentă), trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 lit. b din Codul Muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul Muncii acestei categorii de salariați, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata indemnizației de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul Muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamantă nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul Muncii.
Față de cele arătate, se va reține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât, în baza art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, recursul se va admite, se va casa hotărârea Tribunalului Dolj și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței nr. 47 din 13 ianuarie 2009, pronunțată Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC - GRUP.
Casează sentința si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/ND/15.07.2009
fond:
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Carmen Tomescu, Sorina Lucia
