Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4463/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3311/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4463/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, -, și, împotriva sentinței civile nr.346/F din data de 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (575/2008), în contradictoriu cu intimații Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții, -, șiși intimațiiTribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții prin cererea de recurs dedusă judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.346/F din data de 11.03.2008, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, și cu citarea în cauză, potrivit art.27 alin.3 din OG nr.137/2000, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.48 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții; locurile de muncă și categoriile de personal în unitățile tipografice și de multiplicare se aprobă de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, după caz; pentru celelalte locuri de muncă, categoriile de persoane și condițiile de acordare se aprobă de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, după caz, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, stabilite în condițiile legii." și că ulterior abrogării Legii nr.50/1996, potrivit art.7 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (act normativ în vigoare la data pronunțării) "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, și condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
S-a apreciat că art.7 din OUG nr. 27/2006 nu poate fi interpretat în sensul acordării sporului de 15% de mai multe ori, în cazul existenței cumulative a condițiilor de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase ci, dimpotrivă, sporul în discuție poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor prevăzute la art.7 din OG nr. 27/2006.
S-a avut în vedere faptul că reclamanții beneficiază de sporul de 15% care le este acordat, în mod corect, în urma efectuării la instanța unde aceștia funcționează, a unei expertize de specialitate, prin care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
S-a constatat în același timp, că nu există o dispoziție legală expresă care să oblige pârâții să acorde reclamanților sporul de calculator pretins.
Referitor la cele 3 zile de concediu în plus la concediul de odihnă, tribunalul a avut în vedere că dreptul la concediul de odihnă al reclamanților are o reglementare specială, instituită prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, art.79 iar, conform art.40 pct.2 lit."c" din Codul muncii invocat de reclamanți - în cuprinsul acestei legi nu este reglementat un astfel de drept.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, -, care au criticat-o pentru următoarele motivele de nelegalitate:
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că judecătorii reclamanți sunt nevoiți, ca urmare a dotării instanței cu aparatură IT și a implementării sistemului ECRIS în cursul anului 2006, să își efectuează toate lucrările numai la calculator (tehnoredactat hotărâri, consultare legislație în cele 8 ore zilnic, dar și peste program), fără însă a primi și drepturile aferente acestei munci, așa cum acestea sunt încasate de către personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern), salariații Ministerului Justiției ( conform Ordinului nr. 910/ C/ 11.03.2007), salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr. 414/ 2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17 aprilie 2006 ), salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art. 50 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
S-a precizat că plata și a altui spor - sporul de condiții grele, nu justifică respingerea acțiunii, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct.
Astfel, s-a susținut că prin folosirea zilnică a ecranului de vizualizare activitatea trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare, conform Hotărârii Guvernului nr. 1028/ 2006, hotărâre care transpune Directiva 1990/ 270/ CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, publicată în Oficial al Comunităților Europene ( ) nr. L 156/1990.
De asemenea, recurenții reclamanți au învederat că deși lucrează în astfel de condiții vătămătoare nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art. 142 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Ministerul Justiției, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea adresată primei instanțe, recurenții reclamanți, judecători în cadrul Judecătoriei Slobozia, au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariate, constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, începând cu luna iulie 2006 la zi și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu durata nașterii dreptului.
Primul capăt de cerere a fost corect respins de către instanța de fond, de vreme ce recurenții reclamanți beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în conformitate cu prevederile art.7 din OUG nr.27/2006, după cum de altfel aceștia confirmă expres prin cererea de recurs.
Susținerea recurenților reclamanți referitoare la faptul că sporurile pot fi cumulate, datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct, nu are acoperire legală, motiv pentru care nu poate fi primită de către instanța de recurs.
Curtea reține că încălcarea principiului egalității și nediscriminării la care fac referire recurenții reclamanți ar putea fi constată doar în cazul în care se aplică un tratament juridic diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite, ceea ce nu este cazul de față.
În acest sens este și practica instanței de contencios european al drepturilor omului, dată în aplicarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, cât și jurisprudența Curții Constituționale, care a reținut în mod constant că dispozițiile art. 16 alin.1 din Constituția României vizează egalitatea în drepturi a cetățenilor în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetățeni în comparație cu alta.
Prin urmare, cele arătate nu contravin documentelor internaționale privind drepturile omului, la care România este parte și care, potrivit prevederilor art. 11 și 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern, nefiind încălcat în cauză nici unul dintre criteriile nediscriminării, conținute de Carta socială europeană revizuită Partea a V-a - Nediscriminarea - art. E, adoptată la Strasbourg la 03.05.1996 și ratificată de România prin Legea nr. 74/1996.
De menționat că Anexa la Carta socială europeană revizuită, intitulată "Câmpul de aplicare în privința persoanelor protejate", prevede că "o diferență de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată discriminatorie".
În aceste condiții, Curtea consideră că nu există o situație comparabilă între magistrați și categoriile profesionale menționate de către recurenți, față de conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale acestora din urmă în raport de cele ale magistraților, precum și în raport de sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale, legiuitorul având dreptul de a reglementa în mod diferențiat modul de acordare a sporurilor diverselor categorii socio-profesionale, în funcție de rolul acestora în sistem, complexitatea atribuțiilor îndeplinite, nivelul studiilor, răspunderea funcției - fără a se putea vorbi de o atingere adusă principiului egalității în fața legii sau a dreptului la salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, Curtea reține că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, apreciind că pentru a putea fi reținut tratament diferențiat injust este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Or, în speță, după cum s-a menționat deja, nu se poate reține o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, dat fiind conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale acestor categorii profesionale.
De adăugat că prin deciziile Curții Constituționale s-a statuat constant că principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, sunt diferite, însă acesta nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Astfel, Curtea consideră că admiterea acțiunii deduse judecății și acordarea drepturilor solicitate în cauză, în condițiile în care acestea nu sunt prevăzute de legea specială de salarizare a magistraților, ar însemna depășirea puterii judecătorești și încălcarea gravă a principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului, cunoscut fiind că instanța de judecată nu are atribuții de legiferare, misiunea sa fiind de a realiza justiția, respectiv de a soluționa litigiile deduse judecății, aplicând legea, doar Parlamentul României și Guvernul, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, având competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Ca atare, în condițiile în care recurenții beneficiază de prevederile unei legi speciale de salarizare, Curtea apreciază că trebuie să se țină seama de cele statuate prin deciziile nr.818 /2008, 819/2 008, 820/2008 și 821/ 2 008 pronunțate de către Curtea Constituțională, prin care s-a reținut că nu pot fi pretinse, în afara legii, alte drepturi reglementate prin alte acte normative în beneficiul altor categorii de salariați, nefiind dovedită în cauză existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile.
În privința celui de-al doilea capăt al cererii, Curtea reține ca fiind nefondate criticile recurenților reclamanți, având în vedere faptul că aceștia beneficiază de concediu de odihnă în condițiile expres prevăzute de legea specială, derogatorie de la dreptul comun, respectiv Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, care stipulează în art.79 că "magistrații beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare", numărul zilelor de concediu fiind evident mai decât cel prevăzut de Codul muncii în art.140 alin.1 din Codul muncii (20 de zile lucrătoare).
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza dispozițiilor art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, -, și, împotriva sentinței civile nr.346/F din data de 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (575/2008), în contradictoriu cu intimații Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: RF./2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
