Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4493/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4493
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta - și pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.361 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, solicită în raport de motivele de recurs invocate în scris, admiterea recursului, casarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 361 din 24.02.2009 Tribunalul Mehedinți, s-a respins excepțiile prescrierii acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei - invocate de pârâta SC SA
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta -, împotriva pârâtei SC SA.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma netă actualizată la data de 31.01.2009 în cuantum de 1.015 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neachitate, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A obligat pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în sensul că cererea este formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art.283 lit e, Codul muncii, instanța a constatat că este neîntemeiată.
Astfel acțiunea reclamantei are ca obiect plata unor despăgubiri cu titlu de suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamna - iarnă, situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 (1) lit. c din Codul muncii.
De asemenea, chiar pârâta a susținut că suplimentările privind aprovizionarea de toamna - iarnă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind deci drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei s-a constatat că și aceasta este nefondată.
Din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantei, reiese că,reclamanta a fost salariata societății pârâte,până la data de 01.01.2007, iar drepturile bănești solicitate de reclamantă reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art. 176 la Nivel de de care beneficiază salariații cu ocazia aprovizionării de toamnă - iarnă.
Pentru munca prestată, reclamanta a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă.
Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, că salariații, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), au beneficiat de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Deși, prin întâmpinare s-a susținut că suplimentările salariale reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 1.03.1998 au fost incluse în salariul de bază și că de atunci și până în prezent acestea au fost plătite lunar ca parte integrantă din salariu, pârâta invocând în acest sens adresa nr. 2412/1998, expertiza contabilă a constatat că aceste susțineri nu se confirmă.
Intimata nu a prezentat în instanță și nici expertului documente din care să rezulte includerea suplimentărilor salariale solicitate de reclamantă în salariul de bază.
Astfel, suplimentările salariale privind aprovizionarea de toamnă -iarnă prevăzute, de art. 168 din CCM pe anul 1997, suplimentări ce au fost preluate în art. 176 din CCM pe anii 2005- 2007, nu au fost introduse în salariu.
Ca atare reclamanta este îndreptățită la plata suplimentărilor salariale pe anii 2005,2006, iar conform raportului de expertiză întocmit de expert,suma netă cuvenită acesteia actualizată în raport de inflație este în cuantum de 1.015 lei.
În speță societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 176 din CCM, în sensul că nu a achitat reclamantei suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pe anii 2005,2006.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată și a admis-o ca atare, în sensul că a obligat pârâta să plătească acesteia, suma netă actualizată la 31.01.2009 în cuantum de 1.015 lei, sumă, ce va fi reactualizată la data plății efective, reprezentând suplimentări de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - și pârâta SC SA.
Reclamanta critică sentința pentru faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra tuturor probatoriilor administrate în cauză, respectiv asupra suplimentului la raportul de expertiză prin care s-a stabilit acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă și pentru anul 2007. Cu toate că instanța a făcut referire la acest supliment la raportul de expertiză, nu s-a pronunțat asupra cuantumului total ce reprezentă drepturi salariale ce i se cuvin.
În motivele de recurs pârâta SC SA, arată că instanța, fără nici o motivare a respins excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit.c, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Prima de aprovizionare toamnă-iarnă are natura juridică a altor venituri conform art.42 din CCM, la nivel național nr.2895/2006 pe perioada 2007-2010.
Solicitarea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale cerute în temeiul CCM.
Sub aspectul prescripției extinctive, acțiunea se încadrează în ipoteza prevăzută la art.283 lit.e, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni și nu cel de 3 ani prevăzut la lit.c a aceluiași articol.
Recurenta învederează că și pe fond acțiunea este neîntemeiată, deoarece potrivit art.168 al.3 din CCM/1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă s-a hotărât să fie introdusă în salariul de bază, și aceeași dispoziție se regăsește și în CCM/1998, menționându-se că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Această dispoziție a rămas constantă până în 2002, ultimul an în care este explicită introducerea suplimentărilor bănești în salariul de bază.
Din 2003 nu mai există această referire explicită, întrucât toate primele inclusiv aprovizionare toamnă a fost introduse în salariul de bază.
Recursul declarat de pârâtă este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile recurentei referitoare la prescripția dreptului la acțiune:
Din modalitatea de redactare a art. 176 alin. 1 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005,2006 și 2007, rezultă că dreptul suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Asupra fondului cauzei:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
De aceea, instanța de fond trebuia să analizeze modalitatea concretă în care s-a negociat acordarea acestui drept la nivelul angajatorului-pârât.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
Acest contract colectiv de muncă a fost în mod legal negociat de reprezentanții patronatului și sindicatului și a produs efecte pentru toți salariații unității.
În lipsa unei negocieri distincte la nivelul unității, instanța de fond a făcut aplicarea directa ca izvor al drepturilor pretinse de reclamant, a dispozițiilor din art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Este adevărat că, potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă încheiate la nivelul ramurii produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În egală măsură însă contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității produc efecte pentru toți salariații din unitate, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a din aceeași lege.
În condițiile în care în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură forma de acordare a acestor drepturi este lăsată la latitudinea partenerilor sociali care negociază contractul colectiv de muncă la nivelul unității,
Având în vedere prevederea explicită din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul în anul 1998, în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă in salariul de bază,
Constatând inexistența unor negocieri ulterioare referitoare la acordarea distinctă a acestui drept,
Curtea constată că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Neobservând dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității în anii 2007 și 2008, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Este adevărat că, potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă instanța de fond a apreciat greșit că la nivelul societății pârâte nu au fost respectate dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze.
Potrivit art. 982 din Codul civil, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Apreciind că în cauză sunt aplicabile direct, ca izvor al drepturilor pretinse, dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile contractuale, fără a interpreta dispozițiile din art. 176 același contract potrivit cu regula de interpretare instituită de art. 982 din Codul civil.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința și să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.361 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud. -
3 ex/09.07.2009
Jud.fond
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
