Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4528/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4528
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta DGFP G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 2195 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și intimații reclamanți, intimat, intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, apreciează cauza în stare de soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2195 de la 19 noiembrie 2007 admis acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada iunie 2004 - septembrie 2007, sume nete ce au fost actualizate în funcție de indicele de inflație la 30.09.2007, sume ce urmează să fie actualizate la data plății efective, precum și acordarea acestui spor pe viitor, după cum urmează:
- - 83.084 lei, - 69.994 lei, - 44.826 lei, și - 55.397 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că îndeplinesc funcțiile de judecători, respectiv asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Gorj, fiind salarizați în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul reține că art.I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești solicitate de reclamanți pentru perioada mai 2004 - 30 septembrie 2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar reclamanții nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Justiției, cât și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul Ministerul Justiției în recursul formulat a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, obligând pârâtul la plata drepturilor respective în condițiile în care actul normativ care prevedea acordarea acestuia a fost abrogat.
A mai fost criticată sentința și pentru faptul că este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, tocmai datorită faptului că textul de lege care reglementa acest drept a fost abrogat.
Un ultim motiv de critică a fost acela că în mod greșit s-a dispus reactualizarea sumelor respective, deoarece pârâtul nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru faptul că pe de o parte instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe de altă parte a obligat același pârât la plata drepturilor respective.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți instanța reține următoarele;
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, acesta este nefondat.
Astfel, prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Potrivit art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În aceste condiții, este neîntemeiată critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
Pentru aceleași considerente și celelalte critici apar ca fiind nefondate.
Cu privire la recursul formulat de recurentul MEF, acesta este fondat pentru considerentele următoare;
Prin sentința recurată instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, dar a admis acțiunea și l-a obligat pe acesta în calitate de pârât-chemat în garanție la plata drepturilor respective.
În condițiile în care instanța nu s-a pronunțat prin admiterea unei cereri de chemare în garanție a recurentului, obligarea acestuia, chiar în calitate de chemat în garanție, la plata drepturilor respective alături de ceilalți pârâți este nelegală.
Pentru considerentele expuse în baza art. 304 pct. 9 Cod proc civ. și 312 Cod proc. civ. va fi respins recursul formulat de Ministerul Justiției, va fi admis recursul formulat de MEF, și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea față de acest pârât.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 2195/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și intimații - reclamanți, și.
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.2195/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și intimații - reclamanți, și.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
09.07.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
