Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4527/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4527
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, G, cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței civile nr. 159 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - O, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, apreciează cauza în stare de soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.159 din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de petenții, G, cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, în contradictoriu cu pârâtii STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - O, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Petenții sunt salariați în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, iar potrivit statutului personalului auxiliar, drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal invocate de reclamanți în acțiune,respectiv acordarea sporului de calculator de 15%.
Conform dispozițiilor HG 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare se reține că obligațiile angajatorului sunt de a face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua condițiile de securitate și sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce privește eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală, să ia măsuri corespunzătoare pentru a remedia riscurile constatate, ținând seama de efectele suplimentare și/sau combinate ale riscurilor identificate, să ia măsurile corespunzătoare pentru ca posturile de lucru să îndeplinească cerințele minime prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hot ărâre,și de asemenea trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încât folosirea zilnică a ecranului de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare.
S-a constatat că legiuitorul nu a prevăzut acordarea unui spor de calculator în cuantumul solicitat de petenți, iar faptul că alte categorii de personal primesc acest spor prin acte interne sau prin negociere nu conduce la obligația acordării acestuia tuturor categoriilor de salariați care lucrează pe calculator.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr.l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesară să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale petenților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între categorii profesionale distincte, personal auxiliar, funcționari publici.
Statutul personalului auxiliar - Legea nr.567/2004, cu modificări, constituie o reglementare distinctă față de alte categorii profesionale, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG l37/2000.
În mod evident, exercitarea unor drepturi la care se face referire în OG 137/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare.
Cu privire la solicitarea de acordare a 3 zile de concediu de odihnă în plus s-a apreciat că petenții nu se încadrează în categoriile de salariați care pot beneficia potrivit G 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și HG 246/2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, apreciind hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Aceasta în condițiile în care, deși, starea de fapt impune aplicarea anumitor drepturi, prima instanță în mod eronat a apreciat că reclamanților nu li se cuvine dreptul solicitat.
Astfel, complexitatea și volumul mare de lucrări efectuate zilnic de reclamanți, caracteristici ale muncii desfășurate de reclamanți, ce nu sunt însoțite de asigurarea cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, prevăzute de HG 1028/2006, reclamă necesitatea instituirii sporului de calculator, și nu cum greșit s-a apreciat de prima instanță, în sens contrar.
Analizând motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile la starea de fapt prezentă în cauza de față.
Existența dispozițiilor HG 28/2006 ce prevăd evaluarea condițiilor de securitate și sănătate oferită lucrătorilor ce utilizează echipamentele de vizualizare, nu fac decât să oblige angajatorul la luarea măsurilor corespunzătoare lucrului în aceste condiții, fiind inițiativa acestuia în luarea măsurilor concrete.
Ori, în cauza de față angajatorul reclamanților nu a luat măsuri care la alți angajatori s-au concretizat în acordarea sporului de calculator, spor prevăzut la aceștia din urmă, fie prin actele interne de la nivelul instituției, fie prin negocierea clauzelor contractului de muncă.
Ori, nu se poate aprecia că angajații reclamanți și angajații ce beneficiază de sporul de calculator se află în situații identice, pentru a reclama egalitate de tratament juridic, raportat la un singur aspect al raportului de muncă și anume, tehnica folosită în activitatea de la locul de muncă, lucrul cu echipamentele cu ecran de vizualizare.
Se reține că, dispozițiile HG nr.1028/2006 îi lasă angajatorului posibilitatea stabilirii regimului de lucru în condițiile enunțate, inclusiv acordarea sporului de calculator, pe lângă alte posibilități de recompensare, angajatorul fiind singurul care alege respectivele modalități și tocmai această libertate oferită angajatorului face ca diferențierile configurației contractului de muncă să situeze angajații pe poziții diferite. Reclamanții nu sunt în situație identică cu ceilalți angajați ce beneficiază de sporul de calculator.
La aprecierea identității de condiții, neîntrunirii acestei condiții se are în vedere și munca efectivă desfășurată de către angajați, calitatea angajatorului, persoană juridică de drept privat sau drept public, activitățile desfășurate de fiecare angajat în parte, diferențieri luate în considerare de legiuitor atunci când a lăsat la latitudinea angajatorului să stabilească și să acorde sporul de calculator.
Cele arătate mai sus, determină convingerea instanței de recurs că soluția adoptată de către prima instanță este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței civile nr. 159 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - O, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Ex.2/MC/07.07.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
