Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4584/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4584
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 382 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Olt prin sentința nr. 382 de la 31 martie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF și constată că nu are calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea formulată de, în contradictoriu cu pârâții Statul Român -Prin Ministerul Economiei Și Finanțelor B, Ministerul Justiției, Curtea De APEL CRAIOVA, Tribunalul Olt și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a obligat pârâții să acorde reclamanților creșterile salariale prev.de OG l0/2007.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție (unități bugetare), în calitate de judecători la Judecătoria Balș.
Însă, printr-o o serie de acte normative ( G nr.10/2007; G nr.11/2007; G nr.16/2007; G nr.27/2007; Legea nr.232/2007; G nr.8/2007; G nr.20/2007; G nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat de majorările salariale anuale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Mai mult decât atât, chiar salariații din cadrul aceluiași sistem, respectiv sistemul judecătoresc au beneficiat de aceste creșteri salariale. În acest sens fiind magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General etc.
Aceste majorări au fost aplicate discriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, respectiv: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din G Nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din G nr.10/2007; personalul Curții de Conturi (art.2 din G nr.27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din G nr.10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din G nr.8/2007.
Cu toate acestea, reclamanților - personal salarizat prin G nr.27/2006, nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, deși personal din cadrul aceluiași sistem au beneficiat așa cum s- precizat.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din sistemul judecătoresc, sub aspectul primirii unui salariu, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului din același sistem.
Astfel, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OG nr.137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională ce a beneficiat de creșteri salariale în anii 2006-2007, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000, s-a constatat că reclamanții au chemat în judecară această instituție pentru opozabilitate în calitate de expert și nicidecum în calitate de pârât, cu obligații în achitarea drepturilor solicitate.
S-a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF este admisibilă, având în vedere că nu există raporturi de muncă între reclamanți și această instituție.
În ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere considerentele de mai sus, instanța a obligat Ministerul Justiției, Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA la plata creșterilor salariale prevăzute de OG 10/2007,către reclamanți, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora, s-a efectuat după rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția dată în cauză de către prima instanță prin care s-au acordat reclamanților creșterile salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu-l mai acorde pentru anul 2007.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art.1 alin.4 din Constituția României.
Prin legea 45/2007 de aprobare a OUG nr.27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenită.
În aceste condiții, cererea nu putea fi soluționată de către instanța de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis, în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut la pct.9 al. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a reținut în esență că atâta vreme cât judecătorii Înaltei Curții de Casație și Justiție, Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, precum și adjuncții acestuia au beneficiat de majorări salariale prevăzute de OG 10/2007 care făcea referire la anexele II și III din Lg. 154/1998, diferența de tratament constituie discriminare.
În mod greșit a reținut prima instanță că judecătorii ÎCCJ precum și procurorul general al Parchetului de pe lângă instanța supremă împreună cu adjuncții săi ar fi beneficiat de creșteri salariale în anul 2007, bazându-se pe faptul că OG 10/2007 face referire la anexele II Nr.11-13 din Lg. nr.154/1998, întrucât aceste categorii de funcții nu se mai regăsesc în anexa II la Legea nr. 154/1998.
În privința Procurorului general al Parchetului d e pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia se observă că încă de la adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II pozițiile care se refereau la aceste funcții.
Cu privire la situația judecătorilor de la ÎCCJ, prin efectul art. 41 lit.c din OUG 27/2006 au fost abrogate expres dispozițiile privind salarizarea magistraților de la instanța supremă cuprinse în Lg. 154/1998.
Un alt motiv de recurs este acela că u ar putea fi reținută discriminarea nici în raport cu alte categorii profesionale, întrucât reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora.
Chiar dacă toate aceste categorii aparțin de sectorul bugetar, fiecare se bucură de un statut aparte, reglementat de legi de organizare diferite și având legi proprii de salarizare, astfel cum au fost adoptate de către legiuitor, astfel că este exclusă ideea unei situații similare sau comparabile, iar aplicarea unui tratament nediscriminatoriu nu înseamnă uniformizare în materie salarială.
Pe de altă parte, creșterile salariale acordate magistraților în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare potrivit OUG 27/2006 cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale, depășesc nu doar rata inflației ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar.
motiv de recurs face referire la netemeinicia acordării diferențelor bănești rezultate din calcularea premiului anual, a primei de concediu și a majorărilor prevăzute de OG 13/2008 în funcție de majorările prevăzute de OG 10/2007.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art.3041pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, însă pentru următoarele considerente.
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01. oct. 2007, î raport cu luna sept. 2007 sume reactualizate cu rata indicelui dei nflație până la data plății efective, s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2006, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că într-adevăr prin OUG 27/2006-art.41 lit.c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai viza pe aceștia și că în privința procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia prin adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II la Lg.nr154/1998, pozițiile care se refereau la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă în conformitate cu Legea de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, însă Curtea constată că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007,8/2007,10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția procurorilor și judecătorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar. s-a creat un caz de discriminare.
Prin OG 16/2007 s-au prevăzut aceleași majorări salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar prin OG 27/2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 7% începând cu data de 01.08.2007, aplicabile la salariul din 2006 și în cotă de 11% începând cu 01.oct. 2007 față de nivelul din luna sept. 2005, pentru toți funcționarii publici.
Excluderea reclamanților de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2004.
Curtea reține că potrivit art. 35 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2,4 și 5 la Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01.02.2006 și cu 6% din sept. 2006.
nr.OG 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg.nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ian. 2007, față de nivelul din luna dec. 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.oct. 2007, față de nivelul din luna sept. 2007.
Curtea reține că prin art.17 al Legii 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Prin excluderea ulterioară a intimaților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că este nefondată și ultima critică invocată de recurent întrucât exceptarea judecătorilor și procurorilor, a asistenților judiciari de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG 10/2007, contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Susținerea recurentului Ministerului Justiției, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții - judecători și asistenți judiciari- având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prev. art. 2 din OG 137/2000.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispoz. art.1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute del ege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Sunt avute în vedere de către instanță și obligațiile internaționale asumate de țara noastră cu necesitatea respectării prevederilor imperative cuprinse în art. 292 din Lg. 53/2003, care arată că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, Normele dreptului internațional al muncii, în sensul că raporturile de serviciu ale reclamanților și sub aspectul salarizării acestora trebuie supus convențiilor și recomandărilor OIM, dar și Cartei Sociale Europene revizuită și ratificată prin Lg. 74/1999, care la art. 4 prevede că, există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
Ultimul motiv de recurs este neîntemeiat în contextul în care aceste drepturi bănești au fost acordate fără a fi avute în vedere indexările arătate mai sus.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că îl va respinge în baza art. 312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 382 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2/
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Ligia Epure
