Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4784/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4784
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 375 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, iar recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 cod procedură civilă, după care instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a trecut la deliberări.
CURTEA
Prin sentința nr. 375 din 14 februarie 2008 Tribunalul Mehedinția Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
A obligat pârâtele Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M să plătească reclamantei primele de concediu de odihnă pentru anii 2004 - 2007 și sporul de fidelitate pentru perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație până la data efectuării plății.
A respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că reclamanta este personal angajat cu contract de muncă la Inspectoratul Poliției de Frontieră.
Drepturile salariale acordate reclamantei sunt reglementate de OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de intimata Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, reiese că reclamanta beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform HG nr.501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio-profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr. 137/2001.
Mai mult decât atât până la apariția OG nr.38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Așa cum s-a arătat sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003 numai polițiștilor.
Pentru a înlătura discriminarea creată se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art.283 Codul muncii și reclamantei.
Reclamanta a solicitat acordarea acestui spor începând cu anul 2002, dar se constată că pentru perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la acordarea primei de concediu, se constată întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
A accepta că reclamanta nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Reclamanta a chemat în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, pârât care însă nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, între reclamantă și acesta neexistând raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN al POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
În motivele de recurs formulate de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M s-a criticat soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv plata primelor de vacanță și a sporului de fidelitate pe perioada 2004 - 2007, în condițiile în care însăși reclamanta solicitat aceste drepturi până în anul 2005. Se arată că intimata reclamantă a fost angajată până la data de 30 noiembrie 2005, iar începând cu 1 decembrie 2005 și până în prezent este angajata Inspectoratului pentru Situații de Urgență
Celelalte critici vizează fondul cauzei.
Recursul IPJ de Frontieră M conține critici parțial întemeiate și va fi admis în baza următoarelor considerente:
Observând atât cererea de chemare în judecată cât și actele din dosarul de fond se constată că intimata reclamantă a solicitat plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2005 și a sporului de fidelitate pentru anii 2002 - 2005.
Așa cum rezultă și din întâmpinările formulate de recurenți și din actele dosarului intimata reclamantă a fost angajată cu contract de muncă la M până la 30 noiembrie 2005, astfel că în mod greșit instanța de fond a acordat drepturile privind primele de concediu de odihnă pentru anii 2004 - 2007 și sporul de fidelitate pe perioada decembrie 2004 - decembrie 2007.
Sub acest aspect va fi admis recursul M, va fi modificată sentința, în sensul că se vor acorda reclamantei drepturile bănești reprezentând prima CO pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate pentru perioada decembrie 2004 - 30 noiembrie 2005.
În ceea ce privește criticile formulate de acest recurent pe fondul cauzei cât și criticile formulate pe fondul cauzei de către recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Din analiza dispozițiilor legale ce s-au succedat între timp și care au privit salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și a personalului civil din aceste instituții, personal din care fac parte atât reclamantul, personal contractual din cadrul instituției militare, cât și polițiștii, se observă că legiuitorul a urmărit crearea unui cadru de salarizare similar pentru cele două categorii de personal.
Astfel, art.47, 49 din Legea 138/1999 și OUG 24/2000 prevăd același regim juridic pentru drepturile salariale obținute de personalul contractual, din care face parte și reclamantul, cât și pentru polițiști, aceștia fiind încadrați în categoria personalului militar, reglementat de lege.
Odată creat acest regim juridic privind drepturile salariale obținute de categoriile de personal prevăzute de lege, este de înțeles că legiuitorul, chiar reglementând separat o categorie de personal, polițiștii în speță, printr-o reglementare ulterioară, cum este OG 3/2003, nu a urmărit să înlăture regimul astfel stabilit, atâta timp cât dispozițiile noii legi nu au prevăzut categoria personalului contractual, ca fiind exceptată de la drepturile salariale astfel cum sunt stabilite pentru polițiști.
De altfel, este categoria de personal asupra căreia nu a survenit nici o altă modificare legislativă, ei fiind supuși regimului stabilit de Legea 13/1999 și OG 24/2000, regim care, așa cum am arătat stabilește aceleași drepturi și obligații salariale cu personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Păstrând același regim juridic privind componența drepturilor salariale, se observă că prin neacordarea sporurilor solicitate prin acțiunea de față nu a reușit să se realizeze decât o discriminare a personalului contractual față de ceilalți angajați din sistemul militar, între care vom regăsii polițiști, este o discriminare care vine să înfrângă dispozițiile art.41 și art.52 din Constituția României.
Vom avea în vedere și caracterele juridice ale sporului de fidelitate și a primei de concediu, drepturi salariale ce nu pot caracteriza exclusivitatea unei categorii de angajați cu ocazia acordării. Aceasta având în vedere tocmai caracterele generale ale acestor drepturi - întreg personalul angajat beneficiază de concediu de odihnă, și întreg personalul este dator a asigura continuitatea și păstrarea aceluiași raport de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, împotriva sentinței civile nr. 375 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-,
Modifică sentința în sensul că se acordă reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate pentru perioada decembrie 2004 - 30.11.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red. jud.C
ex.3//11.07.2008
jud. fond C
L
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
