Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/CM
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1699 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. B, etaj 3,. 23, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă SC SA prin dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 47134 din 22.01.2008, depusă la dosar și intimata reclamantă prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 15.01.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei depune concluzii scrise și un set de înscrisuri, respectiv: adresa nr. din 11.11.2003 emisă de SA, Actul adițional la contractul colectiv de muncă 2003 - 2004 încheiat între SA și salariați, reprezentați de, raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr- al Tribunalului Iași, adresa emisă de expert contabil referitor la dosarul nr- al Tribunalului Iași și fișa dosarului nr- al Tribunalului Iași. Totodată, arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante depune întâmpinare la recurs și învederează că un exemplar al acesteia l-a comunicat și apărătorului recurentei înaintea ședinței de judecată. totodată, arată că nu are acte de depus sau cereri prealabile de formulat.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul asupra recursului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, referitor la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată arată că în mod corect această excepție a fost respinsă de către instanța de fond având în vedere că pârâta a formulat această excepție decât ca o apărare de fond și nu a ridicat-o ca atare în concluziile orale, astfel că, prin hotărârea pronunțată instanța de fond a răspuns acestei apărări în mod temeinic și legal. Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune arată că instanța de fond în mod corect a respins această excepție având în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care prevăd termenul de prescripție de 3 ani în cazul cererilor privind conflictele de muncă. Pe fondul cauzei, apreciază că recursul este nefondat. Pentru motivele susținute oral și dezvoltate pe larg pe calea întâmpinării depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată pârâta B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 635,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariat al societății pârâte până la data de 26 iunie 2007 și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Astfel, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști aferente perioadei 2005, 2006 și 2007 și de C aferente perioadei 2004, 2005 și 2006, care se ridică la suma totală de 9.330 lei.
Pentru neacordarea la termen a acestor drepturi salariale, reclamanta consideră că se impune o corecție a sumelor neacordate, cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că, în speță, este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară și limitată la nivelul anului 2003, ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
De altfel, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat și procedura prevăzută de contractul colectiv de muncă și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare.
Prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31 august 2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al " și prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Mai mult decât atât, sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Prin concluziile scrise depuse până la termenul de amânare a pronunțării, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii.
Având în vedere art. 146 Cod procedură civilă, care limitează expres conținutul concluziilor scrise doar la "susținerile verbale" și faptul că pârâta nu a
ridicat aceasta excepție, în timpul judecății, pentru ca partea adversă să se poată apăra, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, care statuează că neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, neanalizând această apărare.
Prin sentința civilă nr. 1699 din 5 octombrie 2007 fost admisă acțiunea formulată.
A fost obligată societatea pârâtă la plata, către reclamantă, a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru 2005, 2006 și 2007, precum și celor de C pentru anii 2004, 2005 și 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la. B sub nr. 2643 din 11 mai 2005 conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în
condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Apărările pârâtei referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, au fost respinse de instanța de fond cu motivarea că, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevăzute de art. 168 alin. 1, s-a apreciat ca acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cu aceasta motivare a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamantă a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007, precum și celor de C pentru anii 2004, 2005 și 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
S-a apreciat că și cererea privind acordarea de daune este întemeiată și că reclamantul este îndreptățit la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă:
- Recurenta apreciază că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut deoarece a obligat pârâta la plata drepturilor salariale plecând de la salariul de baza mediu, în condițiile în care reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale calculate în funcție de salariul brut la nivel.
- Excepția prematurității formulării cererii a fost soluționată cu încălcarea principiului oralității și contradictorialității.
Deși excepția a fost invocată prin întâmpinare, instanța a soluționat-o fără a da cuvântul parților asupra acesteia.
- Chiar daca excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost invocata de către pârâtă prin concluziile scrise, instanța avea obligația să repună cauza pe rol pentru a pune în discuția părților această excepție.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamantă deoarece au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Intimata reclamantă și-a exprimat poziția procesuală atât prin întâmpinare cât și prin concluziile orale expuse cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Astfel, s-a arătat că recursul este nefondat având în vedere că instanța de fond a răspuns tuturor apărărilor și excepțiilor formulate de pârâtă.
Pe fond, s-au analizat toate înscrisurile, reținându-se în mod temeinic și legal că reclamanta este îndreptățită să primească aceste compensații bănești.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Prima critică, potrivit căreia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, va fi respinsă ca nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamanta a solicitat "drepturi salariale cuvenite și neacordate" și a indicat ca temei al cererii sale dispozițiile art. 166 Codul muncii și art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004-2005-2006.
Articolul 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă prevede:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Așadar, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci exact ceea ce s-a cerut, respectându-se atât principiul disponibilității părților cât și limitele textului din contractul colectiv de muncă astfel cum a fost invocat de reclamant.
De altfel, obiectul acțiunii civile nu trebuie confundat cu dreptul subiectiv dedus judecății, rolul acțiunii fiind tocmai acela de protecție a dreptului.
Existența și întinderea dreptului urma să se stabilească în urma administrării probelor, prin actul de dispoziție al instanței și, în condițiile în care s-a apreciat că, în ce o privește pe reclamantă, nu au fost respectate dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă, instanța nu putea depăși și nici micșora întinderea acestor drepturi.
- Cu privire la cea de a doua critică:
xcepția prematurității formulării cererii a fost invocată prin întâmpinare și instanța a dispus comunicarea acestei întâmpinări reclamantei, care de altfel, a și răspuns.
Nu se poate reține critica privind încălcarea principiului oralității și al contradictorialității cu privire la acest aspect, deoarece părților li s-a da posibilitatea să formuleze apărări pe toate excepțiile invocate iar pârâtei i s-a și comunicat un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare, astfel că avea posibilitate să cunoască poziția reclamantului cu privire la aceasta excepție.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, această excepție nu a mai făcut obiectul concluziilor orale ale apărătorului, deși părțile aveau posibilitatea să discute în contradictoriu toate elementele cauzei.
Atâta vreme cât instanța a asigurat părților posibilitatea de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a ridica și combate excepții, nu se poate constata o încălcare a principiului contradictorialității sau oralității.
Soluționând excepția, instanța a reținut în mod corect că lipsa negocierilor pentru determinarea sumei datorate nu poate conduce la respingerea cererii ca prematur formulată în condițiile în care dreptul reclamantei este recunoscut prin contractul colectiv de muncă.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă.
Odată încheiate dezbaterile, părțile nu mai pot formula excepții sau cereri noi, fiind decăzuți din dreptul de a le mai invoca, dacă nu au depus diligențe pentru a le invoca în termenul prevăzut de art. 115 și art. 132 Cod procedură civilă.
Instanța nu avea obligația să repună cauza pe rol pentru a pune în discuție această excepție, atâta vreme cât nu a reieșit din dezbateri necesitatea invocării acesteia iar pârâta avea posibilitatea încă de la data formulării întâmpinării să o facă.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod procedura civilă, va fi obligată recurenta către intimata reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu apărarea în prezentul litigiu, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1699 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. B, etaj 3,. 23, județul
Obligă la 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/1.02.2008
gref. -
2 ex./1.02.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
