Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/CM
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, lor nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1702 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă SC SA prin dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 47141 din 22.01.2008, depusă la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei depune concluzii scrise și un set de înscrisuri, respectiv: adresa nr. din 11.11.2003 emisă de SA, Actul adițional la contractul colectiv de muncă 2003 - 2004 încheiat între SA și salariați, reprezentați de, raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr- al Tribunalului Iași, adresa emisă de expert contabil referitor la dosarul nr- al Tribunalului Iași și fișa dosarului nr- al Tribunalului Iași. Totodată, arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul asupra recursului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Societatea Comercială SA - Membru Grup a declarat recurs la data de 15 noiembrie 2007 împotriva sentinței civile nr. 1702 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamantul a chemat în judecată B, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 5.630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 611,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
S-a arătat că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști pe 2005 și 2006, precum și pentru cele de C pe anii 2004 și 2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că, în speță, este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Astfel, s-a susținut că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care, în anul 2005, operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
S-a susținut astfel că textul a fost explicitat în sensul că, includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată (anume, doar pentru anul 2003), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de contractul colectiv de muncă și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007, intenția
părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31 august 2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din al A".
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Prin concluziile scrise depuse până la termenul de amânare a pronunțării, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii.
Conform art. 146 Cod procedură civilă, părțile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susținerilor lor verbale, putând-se depune concluziile sau prescurtările chiar fără să fie obligate. Textul limitează expres conținutul concluziilor scrise doar la "susținerile verbale", căci, numai cu privire la acestea, partea adversă și-a putut formula apărările; apoi, analizarea excepției doar în etapa pronunțării hotărârii este de natură să aducă grave atingeri principiilor oralității și contradictorialității procesului civil, principii esențiale de garantare a unui proces echitabil, pe care instanța, în temeiul art. 129 Cod procedură civilă și art. 6. este ținută să le respecte
Față de situația că, deși a beneficiat de toate posibilitățile legale de a-și formula toate apărările, pârâta nu a ridicat excepția prescrierii dreptului la acțiune, constatând ca aceasta a fost ridicată numai în concluzii scrise, contrar prevederilor art. 146 Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă care statuează că neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, instanța de fond nu a analizat această apărare.
Prin sentința civilă nr. 1702 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată.
A fost obligată societatea pârâtă la plata, către reclamant, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru 2005 și 2006, precum și celor de C pentru anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat la dosarul cauzei, respectiv extrase din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru 2004 - 2006 și acte adiționale, adresa nr. 4001 din 17 mai 2006 societății către sucursale/zone, referitoare la cuantumul elementelor de calcul privind drepturile salariale (salariul de bază minim, salariul mediu brut, diurnă de delegare etc.),
adresa nr. 655 din 25 ianuarie 2005, copia carnetului de muncă, adresele Comisiei Paritare din cadrul din 18 iunie 2007 și respectiv, 31 august 2007, adresa nr. 2022 din 4 septembrie 2007 privitoare la cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2004 - 2006, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, și în contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la. B sub nr. 2643 din 11 mai 2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care, însă, trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, instanța de fond a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări. Pe cale de consecință, această apărare a fost respinsă ca nefondată.
În ce privește acordarea de daune, instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a neachitării drepturilor la scadență.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. Instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut în sensul că, deși prin acțiune s-a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor ce nu au fost acordate, reprezentând suplimentări salariale calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, prin sentință s-a dispus obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
Cu alte cuvinte, s-au solicitat drepturi salariale într-un anumit cuantum, calculate în funcție de salariul brut pe, instanța obligând pârâta la
plata drepturilor salariale ce urmează a fi calculate plecându-se de la salariul de bază mediu la nivelul societății.
2. Cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost soluționată cu încălcarea principiului contradictorialității și al oralității.
3. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta, deși a fost invocată prin concluziile scrise în fața instanței de fond, se impune repunerea cauzei pe rol.
4. Pe fondul cauzei, instanța de fond a respins în mod greșit apărările pârâtei recurente, care a susținut că începând cu anul 2003 au convenit a fi incluse în salariul de bază.
Pretențiile sunt nejustificate în condițiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.
Orice susținere contrară este lipsită de fundament, având în vedere, în esență, că începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază iar reprezentanții salariaților au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea acestora către salariați.
Prin decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.
În interpretarea alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu trebuie să se ignore existența alin. 1 al aceluiași articol.
În măsura în care textul alin. 2 ar fi avut o aplicabilitate temporară, așa cum se susține prin cererea de chemare în judecată, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul textului art. 168 din versiunea contractului colectiv de muncă din anii ulteriori anului 2003.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în motivele de recurs, reține caracterul nejustificat al acestora pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Într-o primă critică s-a susținut că instanța de fond a acordat în mod greșit ceea ce nu s-a cerut în sensul că s-au solicitat drepturi salariale calculate în funcție de salariul brut pe iar instanța a obligat pârâta la plata drepturilor salariale de bază la nivelul societății.
Critica nu subzistă și avem în vedere următoarele:
În cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a făcut trimitere în mod explicit la dispozițiile art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă care prevăd: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
În niciun moment nu s-a făcut trimitere în cuprinsul acțiunii la salariul brut pe ci la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Împrejurarea că metoda de calcul aplicată a determinat-o pe recurentă să aibă îndoieli cu privire la care dintre salarii s-a făcut trimitere, respectiv la
salariul mediu sau la salariul brut, a determinat pronunțarea soluției corecte de obligare la plata drepturilor salariale, făcându-se trimitere la temeiul legal al acestora, fără a fi cuantificate, întrucât un calcul al acestora este posibil și în faza de executare.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a reținut că există elemente de calcul care să permită cuantificarea drepturilor, nefiind utilă administrarea probei cu expertiza contabilă.
2. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3. O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Arătăm din capul locului că instanța de fond nu a fost învestită cu o asemenea excepție de ordine publică, ea fiind invocată prin concluziile scrise la data de 5 octombrie 2007, după susținerea pricinii pe fond și încheierea dezbaterilor, dezbateri ce au avut loc la data de 28 septembrie 2007.
Pe cale de consecință, instanța de fond nu avea nicio obligație legală de a repune cauza pe rol pentru a pune în discuția părților alte excepții și apărări care nu au fost invocate în termen legal, conform art. 136 Cod procedură civilă.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - august 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
4. O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, nu a fost adus în fața instanței niciun litigiu având drept scop interpretarea și, pe cale de consecință, modificarea art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă în discuție, toate aceste demersuri fiind invocate pe cale de apărare prin întâmpinare în fața Tribunalului.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, însușindu-și totodată motivarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, lor nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1702 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/24.01.2008
gref. -
2 ex./24.01.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
