Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4969/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3271/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4969/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA (SC, împotriva sentinței civile nr. 122 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(5132/2007), în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 21 dosar, lipsind intimata reclamantă .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.122 din 21.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă - asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă - s-a dispus admiterea cererii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anul 2005 și de C pe anii 2005-2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art.168 alin. (2) din contractele colective de muncă pe anii 2003-2004 se prevedea că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006 același articol prevedea că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de articolul 168 alin.(1) din contractele colective de muncă la nivelul de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la articolul 168 alin. (1).
A mai reținut prima instanță că prin adresa Comisiei Paritare se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea articolului 168 alin. (1) și (2) la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
A mai reținut prima instanță că potrivit art. 168 alin.(1), acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA, și nu la salariul brut pe unitate ce a avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Împotriva acestei sentințe, formulat recurs pârâta SC SA prin care a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea criticilor invocate prin cererea de recurs se arată că Tribunalul a greșit atunci când a susținut teoria includerii continue a primelor în salariul de bază al fiecărui salariat doar pentru anul 2003.
Interpretarea unui text are principial rolul de a desluși înțelesul unei redactări din trecut, fiind astfel o operațiune retroactivă.
Recurenta susține în mare parte în așa zisa motivare a recursului nu critici în mod concret în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.1) - 9) sau art. 3041. proc. civ. la adresa sentinței, ci tot felul de afirmații cum ar fi trebuit interpretat contractul colectiv de muncă și ce declarații a mai făcut un lider sindical sau altul din cadrul societăților petroliere pe tema sporurilor incluse în salariul angajaților.
De asemenea se indică și se citează texte din CCM și care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport cu interesele societății de parcă instanțele ar fi impus redactarea într-o formă sau alta a CCM.
Intimata nu a formulat recurs și nici concluzii scrise.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată, Curtea din perspectiva dispozițiilor art. 3041. proc. civ. (adică analizând cauza sub toate aspectele) și având în vedere modul greșit de soluționare al acesteia, pentru considerentele care se vor arăta urmează să dispună admiterea recursului pentru alte motive decât cele invocate generic de către recurentă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare același instanțe.
Astfel, prima instanță a admis acțiunea și a dispus "obligarea pârâtei la suplimentări salariale pentru anii 2005 de paști și 2005-2006 de crăciun, la nivelul salariului de bază mediu pe unitate".
Însă prin cererea de chemare în judecată reclamata a solicitat drepturi determinate în mod concret în sumă de 4760 lei RON la nivelul unui salariu de bază mediu unitate.
Curtea reține că soluționând cauza prin acordarea în rem și nu în concret a ceea ce s-a cerut, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct.6) proc. civ. care constituie motiv de recurs și arată că"modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut"raportate la art. 312 alin. (3) teza a II a proc. civ. care impun în cazul în care instanța nu a intrat în cercetarea fondului iar modificarea nu este posibilă întrucât este necesar administrarea de probe noi, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
În al doilea rând, Tribunalul trebuia în considerarea dispozițiilor art. 129. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului să dispună din oficiu administrarea probei cu expertiză contabilă pe de o parte datorită cuantumului determinat în concret și indicat în cerere de chemare în judecată și pe de altă parte pentru a se determina ce înseamnă în concret salariu mediu pe unitate din perioada respectivă pentru că din considerentele sentinței nu se poate determina cuantumul acestuia și astfel având în vedere caracterul executoriu al sentinței, aceasta nu se poate executa.
Un al treilea argument pentru care se impune casarea cu trimitere este dat de faptul că în recurs în conformitate cu art.306 proc. civ. nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor și pentru acest motiv este necesar trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vederea necesitatea efectuării unei expertize contabile care să determine în concret contravaloarea stimulentelor.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul va stabili în concret în ce constau pretențiile reclamantei, iar pentru determinarea acestora la un anumit salariu, brut sau net pe unitate și dacă aceste stimulente au fost sau nu incluse în salariu de bază, evident în conformitate cu CCM, se va dispune administrarea probei cu expertiză contabilă, iar în cazul refuzului părților de a se supune măsurilor dispuse de către instanță aceasta are la dispoziție instituțiile reglementate de Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecarea același instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr. 122 din 21.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă - asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă - în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare același instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./20.07.2009.
Jud.fond: ,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
