Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5043/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5043
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
- - --Președinte Secție
-- -- Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți,., împotriva sentinței civile nr. 496/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea întâmpinărilor din partea intimaților pârâți.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Tribunalul Olt prin sentința nr. 496 de la 26 martie 2009, respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice
A respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, având ca obiect acordarea echivalentului stimulentelor pe perioada 2006-2008 în cuantum actualizat cu efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de magistrați, personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Judecătoriei Corabia, își întemeiază cererea pe mai multe ordine emise de Ministerul Justiției, cu privire la perioada 2006-2008, prin care au fost acordate stimulente, în temeiul art. 25 alin. 2 din Legea 146/1997, ce au vizat personal asimilat magistraților și alte categorii de personal.
Instanța a mai reținut că ordinele respective nu au fost anulate, prin urmare și-au produs efecte depline cu privire la persoanele pe care le-au vizat, iar plata executată în baza acestor ordine este corectă atât timp cât reclamanții nu au dovedit că îndeplinesc criteriile avute în vedere de ordonatorul de credite la acordarea stimulentelor solicitate.
Pentru a se putea reține un tratament diferențiat între cei care și-au desfășurat activitatea în cadrul Ministerului Justiției și reclamanții în calitate de magistrați, personal auxiliar de specialitate și personal conex, trebuie să existe o discriminare potrivit art. 2 alin. 1 din OG 137/2000, tratament diferențiat care nu trebuie să fie justificat de un scop legitim, ceea ce în cauză nu se poate reține deoarece, Ministrul Justiției în temeiul atribuțiunilor pe care le are, poate să aprobe prin ordin repartizarea unui fond cu titlu de stimulente pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Justiției în funcție de anumite criterii.
Reclamanții din prezenta cauză nu au fost detașați în cadrul acestui minister pe perioada de mai sus, și prin urmare nu se poate susține că se află pe o poziție de egalitate cu cei care au lucrat în cadrul acestei instituții și care au primit astfel de stimulente și ca urmare, nefiind într-o situație sau poziție comparabilă, instanța nici nu poate reține fapta de discriminare. Astfel, fiind vorba de persoane care nu se află în situații analoage, se poate aplica un tratament distinct fără a se putea invoca sau reține vreun tratament diferențiat sau vreo discriminare.
Chiar Legea 146/1997 prevede o posibilitate de a acorda premii sau stimulente cu îndeplinirea anumitor condiții și prin urmare nu este vorba de o obligație a ordonatorului de credite în acest sens.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 2 alin.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, etc. și orice alt criteriu care ar avea ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței, sau exercitării în condiții de legalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alt domeniu al vieții publice.
Prin decizia nr. 820/03.06.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Curtea a considerat că Parlamentul ca unică autoritate legiuitoare a țării și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Raportat și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale dar și la Protocolul nr. 12 la convenția de mai sus, care interzice la modul general, discriminarea, cu referire la exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, instanța constată că nu ne aflăm în niciuna din situațiile invocate de reclamanți în acțiune ca temei al discriminării și prin urmare va înlătura susținerile lor ca neîntemeiate deoarece, așa cum am arătat mai sus, este vorba doar de o vocație pe care legea o prevede și nu de o obligație.
Nici Legea 146/1997, nici Normele aprobate prin ordinul Ministrului Justiției cu nr. 1008/C/2006, nu prevăd o obligativitate de acordare a stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, deoarece, așa cum am arătat mai sus, aceștia au doar o vocație de a fi potențiali beneficiari a acestor stimulente în funcție de criteriile din dispozițiile legale enunțate.
Pentru aceste considerente a fost respinsă cererea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal și motivat reclamanții,., în temeiul art. 299 și următoarele cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurenții au arătat că instanța a soluționat greșit procesul pornind de la o premisă greșită: sarcina probei în cadrul litigiilor de muncă. Astfel, în lipsa unor probe suficiente în această materie care să ducă la concluzia că pretențiile angajatului nu sunt fondate, instanța trebuie să admită acțiunea formulată de angajat.
În fața instanței de fond pârâtele nu au arătat motivele pentru care nu au acordat acele stimulente și personalului instanțelor judecătorești și care a fost scopul legitim pentru care s-a procedat în acest fel.
Posibilitatea ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretate ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite.
Legali citați intimații Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților au depus întâmpinarea la dosar prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente pentru fiecare judecător ori pentru un alt salariat din sistemul justiției.
Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Astfel, nu ne aflăm în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui drept de a fi premiat conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției.
Pentru aceste motive nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale judecătorilor și personalului auxiliar, personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești prevăzute de art. 6 lit. c di OG nr. 137/2000.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiu anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori și anume: existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Mi. Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, nr. personalului, calitatea activității desfășurată, criterii de performanță apreciate ca prioritare.
Conform alin. 3 al art. 25 din Legea 147/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordinul ministrului justiției.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Se reține că ordonatorii de credite, la anumite intervale de timp, pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Față de considerentele învederate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel, în baza art. 312 cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți,., împotriva sentinței civile nr. 496/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. 14.10.2009/2.ex.
Jud. /
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri
